Contestație decizie pensie. Decizia 3684/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1230/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3684R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.2792 din data de 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.96409/22.04.2009 aflată la fila 11 dosar, lipsind recurenta Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 21.05.2009, de către intimat, prin avocat, întâmpinare în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția de Litigii de Munca, Asigurari Sociale, contencios Administrativ si Fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând pe cale judecătorească obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prin sentința civilă nr.2792/17.11.2008, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit deciziei de pensionare nr. -/11.08.1998, reclamantul, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 29 ani, 9 luni si 28 zile, determinată în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit buletinelor de calcul aflate la dosarul cauzei rezultă că la recalcularea pensiei efectuata in baza OUG nr. 4/2005 pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Or, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 36 ani, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 ani.
A mai retinut prima instanta ca asupra exceptiei tardivitatii s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 06.10.2008.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, întemeiat în drept pe disp. art.3041Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
In mod neîntemeiat prin încheierea pronunțata in 6 octombrie 2008 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației apreciind ca, prin depunerea ca proba in susținerea excepției a borderoului postai de expediere a deciziei, nu s-a făcut dovada comunicării acesteia.
Reclamantul a contestat, asa cum menționează in cuprinsul cererii de chemare in judecata, o decizie de pensionare emisa in 30.11.2005. Faptul ca depune la dosarul cauzei in dovedirea acțiunii sale copii de pe decizia contestata si buletinul de calcul al acesteia denota fara dubiu ca se afla in posesia ei si ca decizia i-a fost comunicata.
Or, tocmai pe aceasta premisa, a necomunicarii deciziei, intelege Tribunalul sa-si motiveze respingerea excepției.
Mai mult, ca o dovada ca reclamantul a cunoscut ca nu se mai afla inauntrul termenului de legal de contestație de 45 de zile prevăzut de articolul 87 din legea pensiilor sta faptul ca acesta, alături de alti pensionari aflați in situație similara, a incearcat repunerea in termen prin formularea unei petiții adresata Casei de Pensii. In conținutul sau petiția reprezintă o contestație prin care se critica modul de recalculare a pensiei si modul de aplicare a dispozițiilor OUG 4 / 2005, 1550/ 2005, acte normative ce stau la baza deciziei de pensie atacate. precede cererii de chemare in judecata si are drept scop repunerea in termen. Elocvent in acest sens este si modul in care a fost formulata de către un "colectiv" de pensionari ce au o singura adresa de corespondenta.
Niciun moment pe parcursul procesului la instanța de fond contestatorul nu a infirmat susținerile paratei precum ca decizia i-a fost comunicata. Solicitandu-i-se de către instanța de judecata, in exercitarea rolului sau activ, depunerea ca proba a plicului cu care a primit decizia, reprezentantul reclamantului a motivat ca el nu poate fi depus de către clientul sau, intrucat acesta nu l-a păstrat un timp atat de indelungat. Termenul de 45 de zile nu poate fi considerat ca fiind unul indelungat si ca s-a făcut referire la un moment apropiat datei in care a fost expediata decizia, conform borderoului.
Deasemenea, pe parcursul derulării procesului reclamantul a ținut sa arate ca cererea sa nu trebuie calificata de către instanța ca o contestație la - decizia de recalculare, situație in care i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 87 din Legea 19 / 2000, intrucat cererea are ca obiect obligația de a face si nicidecum contestarea unei decizii de pensie rămasa definitiva. Aceasta afirmație este in contradicție cu conținutul cererii de chemare in judecata, ce este intemeiata in drept pe dispozițiile Legii 19/2000, cererea vizând modul de aplicare in concret a dispozițiilor OUG 4 /2005, 1550 / 2005 in baza căreia a fost emisa decizia de pensie - / 30.11.2005, pe care intelege sa o conteste, susținând ca este eronat intocmita.
Pornind de la inscrisul depus ca proba in sprijinul excepției tardivității, si a celorlalte argumente prezentate mai sus, instanța ar fi putut deduce, cu respectarea art. 1203 civ. ca acțiunea este tardiv introdusa si sa o respingă in consecința.
Instanța de fond in mod nelegal a interpretat si aplicat in speța dispozițiile art. 14 din Legea 3 / 1977, conchizand ca stagiul de cotizare in funcție de care trebuia sa se recalculeze pensia contestatorului in temeiul OUG 5 / 2004 este de 20 de ani si nu de 30 de ani, asa cum de fapt se prevedea in Legea 3 /1977:
In Art. 2 alin. 3) din R HG 1550 / 2004 se menționează ca "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3 / 1977. Conform Art. 160 din Legea nr. 19 / 2000 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determina vechimea completa in munca necesara pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă in temeiul Legii nr. 3 / 1977 sunt cele ale Art. 8: "personalul muncitor care are o vechime în munca de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".
Aliniatul 2 al aceluiași text de lege prevede posibilitatea pensionării la cerere la vârste reduse cu doi ani, dar tot cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Conform articolulului mai sus invocat rezultă că vechimea completa necesară pensionării pentru munca depusa si limita de vârsta reglementata de Legea nr. 3 /1977 este de 30 și respectiv 25 de ani. Doar aceasta vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare in funcție de care urmează a se recalcula pensia in accepțiunea Legii 19 / 2000.
Drept dovada sta si faptul ca persoanele care nu indeplineau aceste plafoane de vechime urmau a primi o pensie diminuata in temeiul Art. 13 din lege.
In cuprinsul Art. 14 din Legea nr. 3 / 1977, cel pe care tribunalul înțelege sa-si întemeieze hotarirea, se folosește insa o altă noțiune, diferita de cea de vechime in munca, respectiv "perioadă lucrată efectiv" in grupa I sau II de muncă, diferita de termenul vechime in munca, respectiv stagiu de cotizare, la care fac referire Art. 2 alin. 3) din R HG 1550 / 2004 si Art. 160 din Legea nr. 19 /2000.
Se poate observa ca doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei 20 de ani efectiv lucrați in grupa I se atinge vechimea completa de 30 de ani care permite îndeplinirea primei condiții prevăzută de art. 8 din lege, cea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani
Fată de cele arătate mai sus, considera recurenta ca noțiunea de vechime completa în muncă si implicit cea de stagiu de complet cotizare în sensul Legii nr. 3 / 1977 nu-si găsește reglementarea decât in Art. 8, nu si in Art. 14, asa cum greșit a apreciat instanța de fond.
La data de 21.05.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cercetând recursul declarat în limita criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale intimatului reclamant s-au nascut la data de 01.10.1998, in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
De altfel, si in art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare."
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta, intimatul reclamant a desfasurat timp de peste 29 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta (fila 11 dosar fond) rezulta ca acesta a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 29 ani, 9 luni si 28 zile.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea va inlatura si critica referitoare la gresita solutionare a exceptiei tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei de pensionare.
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamant are ca obiect obligarea paratei la revizuirea drepturilor de pensie stabilite in baza OUG nr. 4/2005. Decizia nr. -/19.05.2006 a ramas definitiva si isi produce toate efectele, dar acest aspect nu exclude posibilitatea emiterii unor noi decizii de recalculare, in temeiul aceluiasi act normativ, prin care sa se stabileasca drepturi incepand cu aceeasi data. Temeiul legal al unei astfel de cereri este art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, si nu art. 87 din Legea nr. 19/2000, astfel cum in mod eronat a apreciat recurenta.
Astfel, tribunalul a considerat in mod corect ca este investit cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata, avand ca obiect refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri privind drepturi de asigurari sociale, prevazut de art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Dreptul de a solicita revizuirea drepturilor de pensie nu este supus vreunui termen de prescriptie, ci instanta de fond era datoare sa verifice, cu titlu prealabil, daca reclamantul a inregistrat la casa de pensii o cerere de revizuire avand ca obiect calcularea pensiei in raport de un stagiu complet de cotizare derogator, daca a fost depasit termenul prevazut de lege pentru solutionarea acesteia sau daca cererea a fost solutionata nefavorabil.
In speta, din inscrisul de la fila 5 a dosarului de fond rezulta ca reclamantul a inregistrat la casa de pensii o astfel de cerere de revizuire a deciziei de recalculare a pensie, sub nr. 5151/09.04.2008, care nu a fost solutionata de catre parata recurenta, astfel ca in mod corect prima instanta a calificat obiectul cererii de chemare in judecata si a respins exceptia de tardivitate a contestatiei impotriva deciziei de pensionare.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274 proc.civ. recurenta parata urmand a fi obligata la plata catre intimatul reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2792/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei catre intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red. / tehnored. /2 ex./ 24.06.2009
Judecători fond /
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
