Contestație decizie pensie. Decizia 3734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1139/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3734/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii de ședință din data de 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.4894/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Apărării, având ca obiect ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimatul-pârât Ministerul Apărării, prin consilier juridic d-nul, cu delegație atașată la fila 17 din dosarul de recurs.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 07.05.2009, de către intimatul-pârât Ministerul Apărării, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului, invocată pe cale de întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Apărării.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că înțelege să susțină excepția tardivității declarării recursului, conform motivelor dezvoltate în scris, pe cale de întâmpinare.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, invocată de către intimatul-pârât Ministerul Apărării și arată că, în opinia sa, el a respectat termenul legal de declarare a recursului.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de către intimatul-pârât Ministerul Apărării, în conformitate cu dispozițiile art.310 Cod proc. civilă, întrucât încheierea atacată nu a fost comunicată părților.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-reclamant, conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.69 raportate la din Codul muncii.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin încheierea din data de 09.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a disjuns capătul de cerere privind recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971 - 1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă și a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect, având nr.22102/3LM/2008, pentru a fi repartizat aleatoriu completelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă.
A dispus, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, suspendarea judecății celorlalte capete ale cererii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în B, în prezentul dosar, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nou format - dosarul nr.22102/3LM/2008.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în temeiul dispozițiilor art.155 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale:
"Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a)modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări
sociale;
b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;
i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.".
A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul Cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului Cod.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art.3 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, potrivit cărora conflictele de muncă sunt acele conflicte dintre salariați și unitățile la care aceștia sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
A apreciat că, în aceste condiții, capătul de cerere privind recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971-1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă, nu face obiectul unui litigiu de asigurări sociale, astfel că nu poate fi de competența instanțelor specializate în materia de asigurărilor sociale, în temeiul dispozițiilor art.155 din Legea nr.19/2000, ci este de competența instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, ce judecă după procedura specifică, prevăzută de Legea nr.168/1999.
Ca atare, instanța de fond a disjuns capătul de cerere privind recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971-1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă, dispunând formarea unui nou dosar cu acest obiect, având nr.22102/3LM/2008, spre a fi repartizat aleatoriu completelor specializate în soluționarea conflictele de muncă.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, în prezentul dosar, a dispus și suspendarea judecății celorlalte capete ale cererii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nou format - dosarul nr.22102/3LM/2008, de care depinde soluționarea contestației formulată împotriva deciziilor de pensionare nr.-/21.11.2005, nr. -/24.03.2006 și nr. 34/27.01.2006.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant susține că înscrisurile expediate cu adresa nr.CR 405/15.10.2008 Ap. - Centrul Militar Zonal C, respectiv fișele cu locurile de muncă în care el a lucrat, îi dau dreptul la sporul de vechime în serviciu, vechime necesară recalculării pensiei militare de stat, conform prevederilor Legii nr.164/2001.
Mai susține că recalcularea pensiei militare de stat trebuia să se efectueze ca urmare a cererii sale, înregistrată la nr.1934/B/422/2007 și înaintată la Serviciul de pensii militare și alte drepturi de asigurări sociale B, cu adresa nr.A 2071/16.06.2008, conform prevederilor nr.9/2007, art. 4 lit. b) și art.5.
Solicită instanței de recurs să remită dosarul disjuns nr.22102/2008 și încheierea din data de 28.05.2008, din dosarul 4894/III/2008 și să se utilizeze datele rezultate din documentele menționate mai sus, ale C, spre a fi obligată Direcția Financiar-Contabilă a Ap. să se conformeze.
Arată că împotriva dosarului disjuns nr.22102/2008 a declarat recurs (atașat prezentei cereri).
Cu privire la deciziile emise de Direcția Financiar-Contabilă a Ap. emise până în prezent, recurentul-reclamant arată că, așa cum a afirmat și cu alte ocazii, prin nici una dintre deciziile emise, această direcție nu a reușit să îi stabilească vechimea în serviciu necesară recalculării pensiei militare de stat, conform dispozițiilor Legii nr.164/2001.
Precizează că principala cauză este aceea că nu s-au stabilit anii lucrați de el în condițiile grupei I și II de muncă, ani ce se regăsesc între cei 32 de ani lucrați efectiv în cadrul Ap. ce au fost stabiliți corect prin decizia nr.34/27.01.2006 din dosarul dijuns, precum și prin decizia nr.03258/2005 din același dosar ().
Susține că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr.164/2001, art. 52 alin.1, care prevăd că drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii. peste termenul prevăzut la lit. a).
Arată că același lucru prevede și Legea nr.19/2000, în art.95 alin.3. și precizează că cererea sa, împreună cu actele necesare ale C, au fost depuse și înregistrate la nr.494/04.01.2005 și că recalcularea pensiei, prin referatul nr.-/2006 și referatul nr.-/2008, începe cu data de 01.02.2006, ci nu cu data de 01.02.2005, cum prevedeau legile susmenționate.
Recurentul-reclamant solicită ca instanța de recurs să oblige Direcția Financiar-Contabila să ia act de cele arătate în recursul de față și să îi calculeze drepturile care i se cuvin, în raport de cei 42 de ani de vechime în muncă, stabiliți mai sus, să renunțe la dosarul disjuns nr.22102/2008 și să accepte recalcularea pensiei ce i se cuvine, folosind documentele trimise de C, expediate cu nr.CR 405/15.10.2008.
Solicită ca Direcția Financiar-Contabilă a Ap. să îi plătească daune morale în cuantum de 20.000 lei (RON), pentru neutilizarea documentelor C, pentru reținerea din drepturile sale de pensie, în mod necuvenit, pentru utilizarea unor documente false, cum sunt referatele și deciziile de mai sus și cele două decizii, respectiv decizia nr.362/2008 și decizia nr.-/2008, precum și pentru reținerea sumei de 4.976 lei, pe baza unor documente nelegale.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs.
Prin întâmpinarea formulată (fila 13 din dosarul de recurs), intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale invocă excepția tardivității declarării recursului, motivat de faptul că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 28 mai 2008, iar recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal. În consecință, solicită respingerea recursului ca fiind declarat tardiv.
Pe fond, în situația respingerii excepției tardivității, intimatul-pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a încheierii atacate, sens în care arată că în mod corect prima instanță a disjuns capătul de cerere privind recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971 - 1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă și a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect, ce are numărul 22102/3/LM/2008, repartizat aleatoriu completelor specializate cu soluționarea conflictelor de muncă, cât timp completul specializat în soluționarea cauzelor de asigurări sociale nu era competent să soluționeze un atare capăt de cerere.
Consideră că nu există nici un argument legal sau logic menit a schimba legalitatea și temeinicia încheierii atacate.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurentul-reclamant nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, la termenul din data de 26.05.2009, în ședință publică, după punerea în discuție și după deliberare, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării, reținând că sunt incidente, în speță, dispozițiile art.310 Cod proc. civilă, precum și împrejurarea că încheierea atacată nu a fost comunicată părților, aspecte ce s-au consemnat întocmai în practicaua prezentei decizii.
Cât privește recursul, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Petitul acțiunii introductive cuprinde capete de cerere ce au o natură diferită, motiv pentru care, în mod justificat prima instanță a analizat aspectele legate de competența materială a instanței în raport de obiectul fiecărui capăt al acțiunii în parte.
Astfel, dată fiind specializarea instanțelor de judecată, problema competenței materiale devine mai nuanțată, aceasta nemaifiind legată doar cu gradul instanței, ci și de specializarea secțiilor din cadrul unei instanțe și chiar de specializarea completelor din cadrul aceleași secții.
Așadar, noțiunea de instanță competentă nu se mai referă doar la o instanță de judecată în întregul ei, ce este abilitată, prin dispozițiile Codului d e procedură civilă, să judece un anume gen de cauze, ci se referă chiar și la un complet specializat într-un anume gen de cauze (într-o anume materie).
Față de aceste aspecte, Curtea reține că în mod justificat prima instanță, având învedere, dispozițiile art.155 din Legea nr.19/2000 și pe cele ale art.281 din Codul muncii, raportate la dispozițiile art.3 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, apreciat că cererea reclamantului privind recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971-1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă, nu poate face obiectul unui litigiu de asigurări sociale, ci al unui conflict de muncă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a considerat că nu este competentă material o instanță specializată în materia asigurărilor sociale, ci competența materială aparține instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă.
Ca urmare, era firesc să fie disjunsă, în temeiul dispozițiilor art.165 din Codul d e procedură civilă, cererea ce formează obiectul unui conflict de muncă - cererea referitoare la recunoașterea perioadelor 14.11.1951 - 17.10.1976 și, respectiv, 1971-1978, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă -, de celelalte capete de cerere, ce formează obiectul unui litigiu de asigurări sociale.
Disjungerea se impunea, în speță, fiind în interesul soluționării cauzei, pentru o mai bună administrare a justiției, fapt ce s-a și întâmplat, instanța de fond dispunând formarea unui nou dosar cu acest obiect, având nr.22102/3LM/2008, spre a fi repartizat aleatoriu completelor specializate în soluționarea conflictele de muncă.
Cât timp soluționarea capetelor de cerere ce formează obiectul unui litigiu de asigurări sociale ( cele referitoare la contestația formulată împotriva deciziilor de pensionare nr.-/21.11.2005, nr. -/24.03.2006 și nr. 34/27.01.2006) depinde de soluționarea conflictului de muncă ce formează obiectul dosarului nr.22102/3LM/2008 - dosarului nou format, devind aplicabile, în cauză, dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, impunându-se suspendarea judecății pentru acest temei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la măsura disjungerii și la cea a suspendării judecății, luate de prima instanță prin încheierea pronunțată la data de 09.06.2008, astfel că le va înlătura ca atare.
În același timp, constată că celelalte critici formulate de recurentul-reclamant exced cadrului prezentului recurs, întrucât reprezintă susțineri de fond. Ori, câtă vreme prima instanță nu a cercetat și nu a soluționat fondul cauzei, Curtea nu are a analiza și aceste susțineri ale recurentului.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că încheierea din data de 09.06.2008, ce a fost atacată cu prezentul recurs, este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiiloe art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii de ședință din data de 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.4894/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 10.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
