Contestație decizie pensie. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.475/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată, lipsind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate, prin registratură, note de ședință.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța de fond constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. In ce privește prima critică formulată de reclamant privind neconcordanța dintre carnetul de muncă și adeverința depusă de reclamant este nefondată, apreciind că în mod corect a luat în considerare cartea de muncă. De asemenea și cea de a doua critică este nefondată, apreciind că în mod corect a fost luat în considerare salariul de 2310 lei și nu cel de 2320 lei cât solicită recurentul deoarece nu apar mențiuni în carnetul de muncă la capitolul rectificări. De asemenea și celelalte critici sunt nefondate, întrucât intimata a valorificat indexările despre care face vorbire. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APREL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub. nr. 232/85/26.01.2009 contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii solicitând anularea deciziei nr. - din 2.12.2008, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei.
În motivarea contestației s-a precizat că intimata la determinarea drepturilor bănești cuvenite nu a luat în considerare sporurile de care a beneficiat, sporuri ce au fost dovedite cu adeverința nr. 2137/2005 și nu a făcut nici aplicarea prev. art. 1 pct. 2 din Legea 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii 19/2000, motiv pentru care se solicită recalcularea pensiei.
Intimata a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect întrucât recunoaște parțial pretențiile contestatorului astfel că s-a emis o nouă decizie la 16.02.2009 care o revocă pe cea contestată în baza căreia a fost valorificat sporul cu importanță pentru perioada 16.11.1970 - 01.03.1972; majorarea cu 25 % a punctajelor anuale realizate în perioada de activitate desfășurată în grupa a II a de muncă conf. Legii 218/2008, precum și salariului din perioada 15.09.1976 - 27.08.1977 atestat prin adeverința nr. 2737/2005 eliberată de și Poduri Sibiu.
Ulterior față de poziția intimatei, contestatorul își precizează contestația în sensul că se contestă și decizia emisă la 16.02.2009 întrucât nici prin această decizie nu a fost determinat în mod corect cuantumul pensiei nefiind valorificate indexările pentru perioada 01.04.1991 - 1.09.1991, 01.05.1993 - 01.10.1994, iar pentru perioada 01.01.1997-01.04.1999 și 01.11.2000 - 01.06.2001 indemnizația de conducere astfel cum rezultă din adeverința nr. 2137/2005 eliberată de Direcția de și Poduri Sibiu.
Intimata față de precizarea contestației arată că nu au fost valorificate în totalitate salariile și sporurile din adeverință eliberată de și Poduri întrucât s-au constat neconcordanțe între înscrierile din carnetul de muncă și cele din adeverință.
Prin sentința civilă nr.475/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins contestația precizată formulată de către contestatorul împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Prin decizia de pensionare nr. - din 2.12.2008 s-a admis cererea de pensionare a contestatorului privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă fiind determinat cuantumul pensiei la 1184 lei (decizie pensionare din 2.12.2008).
La 16.02.2009 s-a dispus în condițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000 revocarea deciziei de pensionare nr. 17/1889 din 2.12.2008 și s-a emis o nouă decizie, în baza căreia drepturile stabilite s-au acordat începând cu 4 noiembrie 2008.
Prin cea de-a doua decizie care o revocă pe prima, intimata a valorificat în parte sporurile și salariul de care a beneficiat contestatorul astfel cum rezultă din adeverința nr. 2737 din 18.07.2005 eliberată de SC și Poduri SA Sibiu, și anume:
- sporul de importanță pentru perioada 16.11.1970 - 1.03.1972.
- valorificarea salariului din perioada 15.09.1976 - 27.08.1977.
Totodată prin noua decizie emisă s-a acordat și majorarea cu 25 % a punctajului anual conform Legii 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000.
În urma valorificării parțiale a datelor atestate prin adeverința nr. 2737/2005 precum și a aplicării majorărilor punctajului anual conf. Legii 218/2008 a rezultat un cuantum al pensiei de 1361.
Analizând înscrierile din carnetul de muncă comparativ cu datele reținute prin adeverința nr. 2737/2005 instanța a constatat că în mod corect intimata a valorificat doar în parte acea adeverință, întrucât s-au constatat neconcordanțele între înscrierile din carnetul de muncă și adeverința eliberată de și Poduri Sibiu sub aspectul sporului pentru condiții grele de muncă și cel pentru condiții periculoase, întrucât în carnetul de muncă salariul este majorat de la 1357 lei la 1459 lei cu începere de la 1.11.1973, în timp ce prin adeverință majorarea operează din 01.11.1972, iar decizia în baza căreia s-a operat în cartea de muncă este emisă în anul 1973.
La fel comparând adeverința cu înscrisurile din cartea de muncă în mod corect intimata a valorificat înscrierile din cartea de muncă cu privire la salariul tarifar lunar pentru perioada 01.05.1980-01.10.1988, pentru perioada 01.04.1991 - 01.09.1991 indexările de 1525 lei respectiv 2825 lei au fost valorificate ca sporuri incluse în salariu iar pentru perioada 01.01.1997 - 01.04.1999 și 01.11.2000 - 01.04.2001 indemnizația de conducere a fost valorificată ca spor inclus în salariul de bază.
În fine pentru perioada contestată respectiv 01.04.2001 - 01.06.2001 indemnizația de conducere a fost de asemenea valorificată în măsura respectării prev. art. 6 și 78 din Legea 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal contestatorul, solicitând, în baza art. 299, 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă modificarea sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii formulate și obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie.
În expunerea de motive a arătat în esență următoarele:
1. referitor la nevalorificarea sporului pentru condiții grele aferent perioadei 1.11.1972-1.11.1973 arată că neconcordanța invocată de intimată privește salariul tarifar, iar nu cele două sporuri de condiții grele și periculoase. Nu a contestat salariul de bază valorificat, ci doar nevalorificarea sporurilor pentru acea perioadă. Adeverința s-a emis în completarea mențiunilor din carnetul de muncă și până la proba contrarie cuantumurile atestate prin aceasta trebuiau valorificate;
2. pentru perioada 1.05.1980-1.10.1980 s-a valorificat un salariu tarifar de 2310 lei, or salariul atestat prin adeverința eliberată de angajator este de 2320 lei; înscrierea în carnetul de muncă nu este clară, astfel că se completează cu adeverința;
3. pentru perioadele 1.04.1991-1.05.1991 și 1.05.1991-1.09.1991 indexările de 1525 și de 2825 nu au fost valorificate ca parte din salariu, la care să se adauge sporurile, ci ca simplu spor adăugat la suma contributivă, ceea ce a diminuat punctajul anual în anul 1991;
4. nevalorificate corect sunt și indexările pentru perioada 1.05.1993-1.10.1994, care au fost valorificate ca și "compensări - sporuri neincluse în salariul de bază". Acestea ar fi trebuit să fie adăugate la salariul tarifar și împreună cu acesta să constituie baza de calcul pentru restul sporurilor;
5. indemnizația de conducere pentru perioadele 1.01.1997-1.04.1999 și 1.11.2000-1.04.2001 a fost considerată spor la salariu, or conform art. 3 din HG nr. 281/1993 și art. 8 din Legea nr. 154/1998 indemnizația de conducere face parte din salariul de bază.
Intimata Casa Județeană de Pensii Aad epus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia, nu au fost valorificate în totalitate salariile și sporurile din adeverința eliberată de și Poduri întrucât s-au constat neconcordanțe între înscrierile din carnetul de muncă și cele din adeverință. și sporul de conducere au fost valorificare ca și sporuri incluse în salariul de bază, iar compensațiile ca sporuri neincluse în salariul de bază, conform HG 177/1993 raportată la HG 335/1993.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Critica recurentului privitoare la nevalorificarea sporului pentru condiții grele aferent perioadei 1.11.1972-1.11.1973 se privește a fi fondată. Din carnetul de muncă al contestatorului, depus la dosarul de fond, reiese că în perioada respectivă acesta a realizat un salariu de 1357 lei, fiind plătit cu 6,65 lei/oră. Angajatorul din acel moment al contestatorului, SC și Poduri SA Sibiu a emis adeverința nr. 2737/18.07.2005,pentru completarea și corectarea înscrierilor din carnetul de muncă.
Între cele două înscrisuri există într-adevăr neconcordanță cu privire la salariul de bază, însă nu acesta este aspectul contestat de petent. În adeverință se menționează că acesta a beneficiat de spor pentru condiții grele de 10% și spor de condiții periculoase de 10%, înscrieri care nu vin în contradicție cu cele din carnetul de muncă. Faptul că în adeverință s-au strecurat anumite neconcordanțe, pe care petentul nu le contestă, nu justifică prezumția că toate datele din adeverință privitoare la perioada respectivă ar fi eronate.
Având în vedere tocmai scopul emiterii adeverinței și faptul că mențiunile din acesta cu privire la sporuri nu vin în contradicție cu mențiunile din carnetul de muncă, nu se justifică refuzul intimatei de a valorifica aceste sporuri. Aceste sporuri urmează a fi valorificate raportat la salariul tarifar lunar din carnetul de muncă, necontestat de petent.
Și critica referitoare la valorificarea pentru perioada 1.05.1980-1.10.1980 a unui salariu tarifar de 2310 lei, iar nu de 2320 lei se dovedește a fi întemeiată pentru următoarele considerente:
La poziția nr. 26 din carnetul de muncă al contestatorului se poate observa că salariul său tarifar pentru perioada 1.05.1980-1.10.1980 este de 2310 lei, însă este evident că suma respectivă a suferit o corectură, pentru îndreptarea unei erori materiale, care nu a fost trecută conform legii la rubrica din carnetul de muncă " ". În consecință, asupra acestei mențiuni din carnetul de muncă există un dubiu asupra sumei reale. Adeverința nr. 2737/18.07.2005, emisă conform statelor de plată existente în arhiva societății,precizează că salariul aferent perioadei respective este de 2320 lei. Față de dubiul existent asupra sumei înscrisă în carnetul de muncă, corectura făcută necorespunzând dispozițiilor legale privind rectificările în carnet, instanța consideră că trebuie să se dea relevanță salariului arătat în adeverință, aceasta fiind emisă pentru completarea și corectarea înscrierilor din carnetul de muncă. În consecință, această critică adusă sentinței recurate se apreciază a fi întemeiată.
În schimb, Curtea de Apel constată că celelalte critici aduse sentinței civile nr.475/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu sunt nefondate, pentru următoarele:
1.Ordinul nr. 136 din 29 iulie 1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidenta a carnetului de munca prevede că în coloana 6 se înscrie retribuția tarifara de încadrare așa cum rezulta din actul organului competent care a stabilit aceasta. În cazul în care persoana încadrata în munca beneficiază de retribuție tarifara mai mare sau de o indemnizație care potrivit dispozițiilor legale, se includ în retribuția tarifara de încadrare, în carnetul de munca se menționează atât retribuția tarifara de încadrare, cât și, separat, majorarea sau indemnizația ce se include în aceasta, făcându-se mențiuni corespunzătoare la încetarea situației.
Din această dispoziție legală, raportat la înscrierile din carnetul de muncă al contestatorului, reiese că sumele de 1525 lei și respectiv 2825 lei se includeau în salariu, și în mod corect au fost valorificate de intimată ca și spor inclus în salariu.
Prin Hotărârea nr. 177 din 24 aprilie 1993 cu privire la compensarea și indexarea salariilor și stabilirea salariului de baza minim brut pe țara, începând cu 1 mai 1993, art. 1 prevede că începând cu data de 1 mai 1993, ca urmare a creșterii prețurilor de consum și a tarifelor la produsele și serviciile la care se retrage subvenția, societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome la care salariile se stabilesc prin negociere vor acorda la salariile individuale ale personalului din cadrul acestora o compensație în suma fixa de 10.160 lei lunar brut pe salariat.
Față de prevederile art. 4, care dispune că societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome la care salariile se stabilesc prin negociere vor acorda suma de 10.160 lei lunar brut, prevăzută la art. 1,separat de celelalte drepturi salariale,de faptul că art. 11 prevede că acestea se acordă proporțional cu timpul lucrat în program normal de lucru, precum și față de art.1 din HG nr. 335 din 9 iulie 1993 pentru modificarea și completarea <LLNK 11991 405 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 405/1991 privind salarizarea personalului din Administrația Naționala a lor, care stabilește ce cuprinde salariul personalului acestor unități, reiese că în mod corect a procedat Casa de Pensii Sibiu prin considerarea acestora ca sporuri neincluse în salariul de bază.
Indemnizația de conducere reprezintă un spor de care a beneficiat contestatorul, raportat la salariul de bază corespunzător, care, în conformitate cu art. 3 din HG nr. 281/1993 și art. 8 din Legea nr. 154/1998 face parte din salariul de bază, și în mod corect a fost valorificată ca și spor inclus în salariul de bază.
Pentru considerentele arătate în temeiul art.304 pct.9 Cod proc.civ. și art.312 alin.2 Cod proc.civ. Curtea va dispune admiterea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.475/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Va modifica sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu și în consecință:
Va anula decizia de pensionare nr.-/2.12.2008 și va obliga pârâta să elibereze o nouă decizie de pensie prin care să valorifice la calculul pensiei reclamantului sporul de condiții grele și sporul pentru condiții periculoase pe perioada 1.11.1972 - 1.11.1973 raportat la salariul tarifar lunar din contractul de muncă, precum și salariul de 2320 lei în loc de 2310 lei lunar pe perioada 1.05.1980 - 1.10.1980.
Ca o consecință a anulării deciziei de pensionare nr.-/2.12.2008 intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu va proceda și la anularea deciziei de pensie emise ulterior, în cursul desfășurării procesului în primă instanță, respectiv a deciziei emisă în favoarea contestatorului la data de 16.02.2009, aspectele valorificate prin decizia de pensie ulterioară, din 16.02.2009, urmând a fi valorificate, începând cu data precizată în decizia din 16.02.2009, prin noua decizie de pensie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.475/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sibiu și în consecință:
Anulează decizia de pensionare nr.-/2.12.2008 și obligă pârâta să elibereze o nouă decizie de pensie prin care să valorifice la calculul pensiei reclamantului sporul de condiții grele și sporul pentru condiții periculoase pe perioada 1.11.1972 - 1.11.1973 raportat la salariul tarifar lunar din contractul de muncă, precum și salariul de 2320 lei în loc de 2310 lei lunar pe perioada 1.05.1980 - 1.10.1980.
Respinge celelalte capete de cerere.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11.01.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RED.
Tehnored. /4 ex/22.01.2010
Jud. fond./
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
