Contestație decizie pensie. Decizia 6149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3482/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6149R
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de recurenta,împotriva sentinței civile nr.2763 din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 11.09.2009, de către intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întâmpinare prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cuprinsul întâmpinării formulate de Casa de Pensii a Municipiului B s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr. 2763 din data de 01.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de contestatoarea, având ca obiect recalcularea pensiei în raport de veniturile suplimentare ce rezultă din adeverințele nr. 1421/23.06.2008, nr. 1391/23.08.2008 ale și nr. 1207/23.06.20 Enel Energie Muntenia A 08 Enel Energie Muntenia,ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a fost pensionată în baza Legii nr. 12/2000.
Conform mențiunilor din adeverința 1207/23.0.2008 emisă de Enel Energie Muntenia Sud A, nu rezultă că reclamantei i s-a reținut contribuția pentru asigurări sociale pentru a fi aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 19/2000. În situația în care i s-a reținut contribuția de asigurări sociale reclamanta are posibilitatea de a obține o nouă adeverință din care rezulte acest aspect și care poate fi depusă la casa de pensii, conform art. 82 din Legea nr. 19/2000.
Instanța de fond a constatat că, adeverința nr. 1391/23.08.2008 nu a fost depusă la dosar iar adeverința nr. 1421/23.06.2008 emisă de A din care rezultă că reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare cu titlu de acord, ce au avut caracter permanent și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, va fi luată în considerare cu adeverința nr. 1391/23.06.2008, ce nu a fost depusă la dosar.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată și, a apreciat, ca neîntemeiat, capătul de cerere accesoriu în raport de soluția dispusă asupra capătului de cerere principal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-contestatoare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că, veniturile suplimentare obținute de aceasta, pentru care s-a plătit contribuția la asigurări sociale asigurări, au fost evidențiate în adeverințele nr. 1421/23.06.2008 și nr. 1391/23.06.2008 emise de A, precum și în adeverința nr. 1207/23.0.2008 emisă de Enel Energie Muntenia Sud A, acte pe care le-a anexat cererii de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul București - Secția a VIII-a la data de 28.01.2009.
Totodată, recurenta învederează faptul că la termenul din 01.04.2009 instanța de fond nu i-a pus în vedere că din dosar lipsește adeverința nr. 1391/23.06.2008 pentru a putea suplini această probă. Referitor la adeverința nr. 1207/2008, instanța de fond a constatat că nu rezultă din conținutul acesteia faptul că recurentei-contestatoare i s-a reținut contribuția la asigurări sociale pentru veniturile suplimentare obținute, fără a avea în vedere că potrivit legislației în vigoare este stabilită obligația pentru instituțiile bugetare de a vira aceste sume ce reprezintă contribuția de asigurări sociale (Hotărârea nr. 191/1963; Hotărârea nr. 47/1970, art. 117 din Legea nr.57/1974, art. 1 și 2 din Decretul nr. 389/1972).
Intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, hotărârea sus-menționată pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a a prin care s-a respins acțiunea formulată de contestatoare, este legală și temeinică.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Totodată,potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Referitor la luarea in calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamanta, solicita respingerea acțiunii și a învederat instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.".
Veniturile suplimentare, obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor privind creșterea productivității muncii și eficienței economice, potrivit art.12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul Ministrului nr. 136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Față de cele arătate, s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței civile nr. 2763 din data de 01.04.2009 pronunțata de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarul nr-, ca legală și temeinică.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-contestatoare este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă că la instanța de fond contestatoarea nu a depus adeverința nr. 1391/23.08.2008 deși a fost menționată în cererea de chemare în judecată iar, din conținutul adeverinței nr. 1207/23.06.2008 emisă de Enel Energie Muntenia Sud reiese că reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare cu titlu de acord, dar nu și faptul că i s-a reținut contribuția de asigurări sociale.
Având în vedere că, în fața instanței de control judiciar recurenta-contestatoare a depus adeverințele nr. 1391/2008, nr. 1421/23.06.2008 și nr. 1207/2008, acte din care reiese că a lucrat în acord global și a obținut venituri suplimentare în calitate de angajat la A și Enel Energie Muntenia Sud, iar pentru sumele încasate sub formă de salarii și venituri suplimentare s-a reținut și plătit contribuția de asigurări sociale.
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite recurentei-contestatoare, intimata-pârâtă nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global înscrise în adeverințele nr. 1421/23.06.2008 și nr. 1391/23.06.2008 emise de A, precum și în adeverința nr. 1207/23.0.2008 emisă de Enel Energie Muntenia Sud
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverințelor din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportareasalariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile,sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelorsunt enumerate în anexele ordonanței.Acesteapot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în Anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, consecința fiind nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverințele în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța apreciază că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul recurentei - contestatoare cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite, recursul declarat de recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr.2763 din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare a adeverințelor nr. 1421, 1391/23.06.2008 emise de A și a adeverinței nr. 1207/23.0.2008 emisă de Enel Energie Muntenia Sud, începând cu 01.12.2008, precum și la plata diferențelor între pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, pe perioada 01.12.2008 la zi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.
2.ex./10.11.2009.
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
