Contestație decizie pensie. Decizia 6177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4930/2009
- O M NIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6177/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 2946 din data de 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12983/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatele-contestatoare și - având caobiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului și intimatele-contestatoare și ,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2946 din data de 07.04.2009, pronunțată în dosarul nr.12983/3/AS/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarele și, prin mandatar, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și, în consecință, a anulat decizia nr. -/01.03.2007 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie, începând cu 22.01.2007, cu o pensie de 290 lei în favoarea contestatoarelor.
Totodată, a obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 803,40 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că decizia nr. -/1.03.2007, întocmită de intimata prin Casa de Pensii Sector 3 B, intimata a stabilit, în favoarea contestatoarelor, o pensie de urmaș în sumă de 280 lei, începând cu data de 22.01.2007, menționând că aceasta pensie este stabilită de pe urma susținătorului tată, decedat la data de 22.01.2007.
Conform buletinului de calcul, care stă la baza deciziei, la stabilirea acestei pensii, intimata a avut în vedere că susținătorul decedat, era născut la data de 27.07.1955 și avea un stagiu de cotizare realizat de 29 ani 2 luni si 24 zile. Ca urmare, a menționat că, din acest stagiu, 5 ani și 17 zile reprezintă stagiu asimilat, precum și că, la data înscrierii la pensie, respectiv la data de 22.01.2007, vârsta standard de pensionare era de 65 ani, iar stagiul complet de cotizare era de 35 ani, stabilindu-i-se stagiul de cotizare necesar susținătorului de 22 ani, iar stagiul potențial de 5 ani 9 luni si 6 zile și calculându-i-se, în final, un punctaj mediu anual de 0,93955 puncte, cu un total drepturi de 373 lei, din care pensia contestatoarelor, conform deciziei, este de 75% din drepturile decedatului, adică de 280 lei.
Expertul precizează, în raportul de expertiză, că a inclus în baza de calcul a pensiei toate veniturile lunare care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum sunt consemnate în carnetul de muncă și adeverințele de la dosar. Arată că din calcul a rezultat un total al numărului de puncte realizat pentru pensia de asigurări sociale de 26,11779 puncte, un total al numărului de puncte pentru pensia suplimentară de 3,71158 puncte și un număr de puncte aferente stagiului potențial de 4,32498 puncte.
Menționează că stagiul de cotizare realizat de este de 29 ani 2 luni si 4 zile, stagiul complet de cotizare conform art. 41 din Legea nr. 19/2000 este de 35 ani, iar diferența dintre acesta și cel realizat este de 5 ani 9 luni și 6 zile. Precizează că punctajul acordat pentru un an de stagiu potențial este de 0,75 puncte, ceea ce înseamnă un punctaj pentru stagiul potențial de 4,32498 puncte, respectiv total puncte realizate = 34, 15435. împărțind la stagiul complet de cotizare acest număr total de puncte, conform art. 1 din Legea nr. 19/2000, expertul stabilește = 0,97584 puncte. Arată că moștenitoarele au dreptul la 0,75% din punctajul tatălui decedat și față de valoarea punctului de pensie la 22.02.2007, această pensie cuvenită contestatoarelor este de 290 lei (pentru 145 lei; pentru - 145 lei).
Expertul contabil a precizat că diferențele dintre calculul efectuat de Casa de Pensii și cel efectuat prin expertiza contabilă constau în faptul că, pentru perioada 01.10.1980 - 15.06.1981, expertiza a luat în calcul salariul realizat de decedat ca profesor suplinitor, pe când casa de pensii a considerat că această perioadă este o perioadă asimilată și a luat în calcul salariul minim net pe economie.
Prima instanță a reținut că, într-adevăr, conform adeverinței nr. 437/30.09.1981, emisă de Școala Generală nr. 166, a funcționat în această școală ca profesor suplinitor, de la data de 01.10.1980, până la data de 15.06.1981 și având o retribuție tarifară de încadrare de 1.620 lei.
A avut în vedere dispozițiile Legii nr. 27/1966, care prevedeau că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de către salariat.
A mai avut în vedere și prevederile art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care dispuneau ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Recurenta-intimată susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond încalcă formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă (motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă) și că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă).
Arată că, potrivit considerentelor sentinței, instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertizăad litteram, transformând în argumente calculele efectuate de expert, argumente ce au determinat-o să concluzioneze ca reclamantul are dreptul la o pensie în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză.
Mai învederează că, potrivit dispozițiilor procedurale civile, în cadrul unui litigiu probele se încuviințează în condițiile art. 167-171 Cod proc. civilă, în condițiile în care"instanța socotește ca ele pot sa aducă dezlegarea pricinii".Or, susține recurenta-intimată, în cauză instanța a preluat concluziile expertizei, fără să motiveze de ce a acceptat concluziile expertului, deși avea obligația să își motiveze poziția.
Solicită casarea sentinței civile nr. 2.946 din data de 07.04.2009, arătând că instanța de fond a preluat concluziile expertizei fără a-și motiva poziția.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Deși au fost legal citate, intimatele-contestatoare și nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă, Curtea are în vedere că, potrivit acestor dispoziții:
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: -
"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de Art. 105 alin. 2;".
Conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă:
"Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovadacontrarie.".
Față de dispozițiile legale suscitate, Curtea reține că, în speță, nu se regăsește ipoteza textului prevăzut de art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă, aspect în raport de care apreciază că sunt nefondate aceste critici formulate de recurenta-intimată
De altfel, Curtea reține că recurenta-intimată nici nu indică, în mod concret, formele legale ce ar fi fost încălcate de către prima instanță la pronunțarea sentinței atacate, încălcări ce ar conduce la nulitatea hotărârii judecătorești, de unde rezultă că invocarea acestui motiv de recurs este formală, lipsită de conșinut juridic.
Astfel, Curtea va înlătura ca nefondate susținerile recurentei-intimate, în sensul că instanța de fond nu ar fi făcut decât să preia concluziile raportului de expertizăad litteram, transformând în argumente calculele efectuate de expert și ajungând la concluzia că au dreptul contestatoarele la o pensie în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză, precum și susținerile în sensul că, deși, potrivit dispozițiilor procedurale civile, în cadrul unui litigiu probele se încuviințează în condițiile art. 167-171 Cod proc. civilă, în condițiile în care"instanța socotește ca ele pot sa aducă dezlegarea pricinii",în prezenta cauză, prima instanță nu ar fi cărut decât să preia concluziile expertizei, fără, însă, a motiva de ce a acceptat concluziile expertului, deși avea obligația să își motiveze poziția.
În acest sens, Curtea are în vedere aspectul că instanța decide pe baza probelor administrate, în speță, expertiza contabilă - ca mijloc de probă prevăzut de Codul d e procedură civilă, dovedindu-se utilă pentru verificarea actului juridic dedus judecății.
Mai reține, de asemenea, că instanța are obligația de a-și motiva măsura, o dată cu încuviințarea probei, prin prisma pertinenței și utilității ei, ulterior fiind însă obligată să țină seama de părerea expertului pe care-a considerat- necesară, întrucât conține cunoștințe tehnice de specialitate de care judecătorul are nevoie, dar nu dispune, sens în care a apelat la părerea specialistului.
Sub aceste aspecte, ea nu mai este ținută să justifice de ce a valorificat, în soluționarea cauzei, rezultatele expertizei, ci are obligația să motiveze doar înlăturarea concluziilor expertului, față de specializarea acestuia în chestiunea tehnică ce interesează judecata.
Mai mult, se constată că instanța a făcut aprecieri proprii asupra chestiunilor de drept deduse judecății, a dispus refacerea raportului de expertiză în baza acestora și încuviințat obiecțiunile pârâtei, a căror soluționare nu a fost, însă, de natură să modifice concluziile raportului, întrucât priveau date referitoare la activitatea în muncă deja valorificate de Casa locală de pensii a sectorului 3.
Așadar, prima instanță și-a întemeiat în mod exclusiv soluția pe concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, întrucât proba cu expertiză nu a fost unica probă administrată cu prilejul soluționării, în fond, a procesului, ci această probă a fost analizată de instanță nu ca o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat în cauză, fiind valorificată prin coroborarea cu aspectele rezultate din toate înscrisurile depuse la dosar, prima instanță analizând modul în care expertul a determinat, prin calcule contabile, punctajul necesar stabilirii cuantumului pensiei, însă doar instanța a fost aceea care efectuat interpretarea și a aplicat dispozițiile legale, incidente în cauză, nicidecum expertul.
Cât privește acele critici ale recurentei-intimate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea are în vedere că, potrivit acestor dispoziții legale:
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: -
"9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; -.".
Curtea reține că nici aceste critici nu se susțin, urmând a fi înlăturate, ca nefondate, din următoarele considerente:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatele-contestatoare și au făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul de muncă al susținătorului decedat - tatăl lor, decedat la data de 22.01.2007 -, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr. nr. 437/30.09.1981, eliberată de Școala Generală nr. 166 din B, a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor obținute în perioada 01.10.1980 - 15.06.1981, în care acesta a funcționat în unitatea școlară respectivă ca profesor suplinitor cu o retribuție tarifară de încadrare de 1.620 lei, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, Curtea, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz. art. 76 și următoarele, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie,precum și dispozițiile art. 65 și următoarele din Legea nr. 19/2000, referitoare la pensia de urmaș, apreciază că sunt îndreptățite intimatele-contestatoare la luarea în calculul drepturilor lor de pensie de urmaș a tuturor veniturilor și sporurilor obținute de susținătorul lor decedat,inclusiv a celor realizate de acesta, ca profesor suplinitor, în perioada 01.10.1980 - 15.06.1981.
Pentru toate considerentele expuse mai sus,apreciind că toate criticile recurentei-intimate sunt nefondate, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 2946 din data de 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12983/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatele-contestatoare și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 11.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
