Contestație decizie pensie. Decizia 6277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4999/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6277/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3541 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42105/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face, contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant, prin avocat I, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/14.10.2009 atașată la fila 18 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 02.11.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3541/28.04.2009 pronunțată în dosarul nr.42105/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia emisă de pârâtă la 15.01.2009; a respins capătul de cerere privind valorificarea adeverinței nr.4261/16.11.2004, ca nefondat; a obligat intimata să emită contestatorului o nouă decizie de recalculare a pensiei în baza OUG nr.4/2005, începând cu 01.09.2005, prin care să ia în considerare și veniturile atestate de adeverințele nr.931/25.08.2008, nr.1830/24.09.2008 și nr.236/10.07.2008; a obligat intimata să achite contestatorului diferențele de pensie solicitate începând cu 01.12.2005, dintre pensia recalculată conform celor de mai sus și cea aflată în plată; a obligat intimata să emită contestatorului decizie de recalculare în baza OUG nr.100/2008 începând cu 1 februarie 2009 pentru perioada grupei a II-a de muncă; a obligat intimata să achite contestatorului 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă din anul 1994 conform deciziei nr.-/17.11.1994.
S-a constatat că la recalcularea pensiei sale în baza OUG nr.4/2005 pârâta a emis decizia nr.-/15.01.2009, însă nu a luat în considerare veniturile suplimentare obținute de reclamant conform adeverințelor nr.931/25.08.2008 emisă de Construcții Cernavodă, nr.1830/24.09.2008 emisă de SA și nr.236/10.07.2008 emisă de Compania de Construcții SA B, încălcând principiul contributivității, deși reclamantul depusese cerere de recalculare cu luarea în considerare și a acestor adeverințe.
S-a statuat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverințelor din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, s-au apreciat incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori. În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către tribunal că, potrivit art.10 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către prima instanță că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art.89 al.1 din Legea nr.19/2000 și art.7 din OUG nr.4/2005, a anulat decizia emisă de pârâtă la data de 15.01.2009 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în baza OUG nr.4/2005, prin care să ia în considerare și veniturile atestate de adeverințele nr.931/25.08.2008 emisă de Construcții Cernavodă, nr.1830/ 24.09.2008 emisă de SA și nr.236/10.07.2008 emisă de Compania de Construcții SA B; a obligat intimata să achite reclamantului diferențele de pensie rezultate din recalcularea pensiei conform hotărârii și cel aflat în plată cu respectarea principiului disponibilității procesului civil în raport cu data de la care reclamantul a pretins aceste diferențe - 01.12.2005.
În ceea ce privește capătul de cerere privind valorificarea adeverinței nr.4261/16.11.2004 emisă de Construcții Cernavodă, instanța de fond l-a respins, întrucât această adeverință nu menționează niciun spor ca sumă sau procent pentru program prelungit de 10 ore cum a invocat reclamantul în acțiunea introductivă, ci doar că s-a lucrat program prelungit. Sporul de vechime și cel de conducere menționate de reclamant în cererea precizatoare și completatoare nu au fost reținute, de asemenea, deoarece nu s-a constatat că pârâta nu le-ar fi luat în calcul la recalcularea pensiei, observându-se că procentele acestor sporuri atestate de adeverință nu au fost încălcate de decizia de recalculare nr.-/15.01.2009.
Totodată, tribunalul a constatat că prin adeverința nr.12596/23.11.1990 emisă de Cernavodă se atestă că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada6.04.1988-31.12.1990, 2 ani, 8 luni și 25 zile și apoi, pe baza actelor depuse de reclamant la dosarul de pensie. În decizia inițială de pensionare nr.-/17.11.1994 pârâta a menționat că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă 4 ani, 3 luni și 24 zile, iar potrivit art.III din OUG nr.100/2008, acesta era îndreptățit la recalcularea pensiei în baza actului normativ cu acordarea numărului suplimentar de puncte, la plata diferențelor rezultate din această recalculare, începând cu data de 01.02.2009 și nu cu data de 01.12.2005 cum a solicitat reclamantul.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 900 lei către reclamant, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B,criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, interpretarea greșită a actului dedus judecății.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977 modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor la pensie. S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005, normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
De altfel, pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 prevede condițiile imperative de formă și de fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri ce fac parte din baza de calcul a pensiei.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept materiale incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.931/25.08.2008 emisă de Construcții Cernavodă, nr.1830/ 24.09.2008 emisă de SA și nr.236/10.07.2008 emisă de Compania de Construcții SA B, rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare salariului tarifar care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B ca la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverinței sus-menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ general, respectiv Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității, potrivit cu care, "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile la asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Adeverințele nr.931/25.08.2008 emisă de Construcții Cernavodă, nr.1830/ 24.09.2008 emisă de SA și nr.236/10.07.2008 emisă de Compania de Construcții SA B, valorificate de prima instanță întrunesc standardele impuse de Cap.VI din OUG nr.4/2005 (având în vedere că i-au fost eliberate în vederea recalculării pensiei), cuprinzând toate datele necesare stabilirii drepturilor la pensie pentru sporurile realizate, beneficiarul acestor sporuri, unitatea angajatoare ce a emis adeverința, perioada acordată.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod, în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
De aceea se poate concluziona că aceste motive au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente în cauză.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.220/14.10.2009 aflată la fila 19 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NU, LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.3541 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42105/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./18.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
