Contestație decizie pensie. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/2008
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - Judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr. 1168/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurent și reclamanta intimată asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare prin registratură, comunicându-se un exemplar cu reprezentanta pârâtei recurente.
Avocatul reclamantei recurente depune la dosar copie după adeverința nr. 1074/2004 eliberată de Serviciul Public de Asistență Socială Sibiu pentru a face dovada caracterului permanent persoanei cu handicap.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul, solicitând ca în baza art. 304 pct. 6 și 9, art. 3041, art. 309 și urm. Cod procedură civilă admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în senul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, apreciind că este corect stabilit cuantumul drepturilor bănești stabilit prin cele două decizii contestate. Cu exonerarea de plata oricăror cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantei intimate, pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține și oral. Cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- contestatoarea a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sibiu ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie desființată decizia de debit nr. -/7.08.2007 emisă de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a menționat că decizia de imputație a fost desființată și numai o hotărâre judecătorească poate constitui titlu executoriu. Pe fond se arată că reclamanta este o persoană handicapată, încadrată în gradul II, fiind surdo-mută din naștere, dar cu o vechime în muncă de cca 30 ani. Modalitatea de calcul al pensiei a fost stabilită prin sentința civilă nr. 1183/2003, hotărâre irevocabilă și opozabilă intimatei, motiv pentru care se invocă autoritatea de lucru judecat.
Pârâta CJP Sibiu prin întâmpinarea depusă s-a opus admiterii contestației susținând că atât excepțiile, cât și aspectele de fond invocate sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 1168/23.10.2007 Tribunalul Sibiua admis contestația formulată de contestatoarea, anulându-se decizia de debit nr. -/7.08.2007 emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere că prin decizia de debit nr. -/7.08.2007 emisă de pârâtă s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 3506 lei reprezentând pensie încasată necuvenit prin recalcularea eronată conform HG nr. 1550/2004 pentru perioada 1.09.2005-31.07.2007.
Au fost reținute în speță prevederile art. 187 pct. 4 din Legea nr. 19/2000.
Nu a fost reținută autoritatea de lucru judecat întrucât contestația anterioară a avut un cu totul alt obiect decât contestația de față și nu se poate opune nici puterea de lucru judecat deoarece deciziile contestate au temeiuri diferite.
Pe fond s-a reținut că reclamanta a fost pensionată pentru muncă depusă și limită de vârstă în condițiile art. 11 din Legea nr. 57/1992. S-a avut în vedere că era încadrată în gradul III de invaliditate conform deciziei medicale nr. 92/1994.
Ulterior gradul de handicap a fost reevaluat, prin decizia nr. 3252/2003 stabilindu-se gradul II de handicap.
Prin decizia de recalculare a pensiei din sistemul public nr. -/2005 emisă în baza OUG nr. 4/2005 s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 15 ani corespunzător gradului II de handicap.
Intimata a determinat punctajul cu ocazia recalculării utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 11 din Legea nr. 57/1992 pentru persoanele încadrabile în gradul III. Eroarea astfel constatată a fost rectificată prin decizia emisă la 10.07.2007 și a condus la stabilirea unui punctaj mediu anual mai mic decât cel stabilit prin decizia din 2005. Pensia cuvenită a fost diminuată, iar în perioada 1.09.2005-30.07.2007 a rezultat un debit în sumă totală de 3506 lei ce se recuperează prin decizia atacată.
Instanța de fond a apreciat că decizia de debit nu are un suport real odată ce gradul de handicap a fost rectificat în anul 2003, iar art. 11 din Legea nr. 57/1992 aplicabil reclamantei prevede pentru gradul II un stagiu complet de cotizare de 15 ani. Reclamanta a avut vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie chiar și pentru gradul III de handicap, iar faptul că ulterior a dovedit gradul II de handicap pentru care legea prevede vechime de 15 ani nu poate fi ignorat la recalcularea pensiei, întrucât ar echivala cu nerecunoașterea drepturilor legale, corespunzătoare gradului real de handicap. Nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, aceasta nefăcând dovada lor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
Hotărârea este considerată pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în speță a prevederilor art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, precum și ale art. 187 din Legea nr. 19/2000.
Se susține că stagiul complet de cotizare care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual în cazul persoanelor cu handicap este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie.
Conform deciziei medicale nr. 92/1994 reclamanta era încadrabilă în gradul III de invaliditate.
Vechimea în muncă prevăzută în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 57/1992 este de 20 de ani, prin urmare stagiul complet de cotizare care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani.
Instanța de fond a ignorat și împrejurarea că nici o dispoziție legală nu prevede reconsiderarea dreptului de pensie, respectiv recalcularea cuantumului pensiei, având în vedere emiterea de certificate succesive privind încadrări în grade diferite de handicap.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că pârâta a fost de la început în eroare când a calculat pensia datorată reclamantei în considerarea gradului - provizoriu - III de invaliditate, în condițiile în care aceasta este încadrată definitiv în gradul II de invaliditate.
A fost depusă adeverința nr. 1074/6.05.2004 eliberată de Consiliul Județean Sibiu - Serviciul Public de Asistență Socială prin care se adeverește că reclamanta este beneficiara certificatului nr. 3252/22.07.2003.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, reține următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1183/2003 în mod corect a fost respinsă de către prima instanță având în vedere prevederile art. 1201 cod civil și ale art. 166 cod procedură civilă, întrucât în cele două cauze nu se regăsește aceeași cauză și același obiect, nefiind întrunită tripla identitate cerută pentru admiterea excepției.
Pe fondul cauzei instanța reține că potrivit art. 11, alin. 1 din Legea nr. 57/1992, în temeiul căruia a fost pensionată reclamanta:
(1) Persoanele handicapate beneficiază la cerere, de pensie integrală pentru limită de vârstă dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbații și de 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate, de 25 ani pentru bărbați și 20 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul III de invaliditate.
Totodată la art. 2 din HG nr. 1550/2002 se prevede:
"(alin. 1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare."
"(alin. 4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Este adevărat că la data la care s-a emis prima decizie de pensie, în anul 1994, în favoarea reclamantei, aceasta era încadrată în gradul III de invaliditate, situație în care potrivit reglementărilor menționate stagiul complet de cotizare în funcție de care s-a stabilit drepturile de pensie a fost de 20 de ani. A fost avută în vedere decizia medicală nr. 92/1994.
În anul 2005 reclamantei i se recalculează drepturile de pensie cuvenite, luându-se în considerare noua decizie medicală emisă în anul 2003, prin care reclamanta este încadrată în gradul II de invaliditate.
În raport de noua încadrare, pârâta calculează stagiul complet de cotizare care s-a utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani și nu de 20 de ani cât a stabilit inițial.
În anul 2007 pârâta apreciază că această reevaluare este greșită, întrucât se ignoră prevederile HG nr. 1550/2002 care prevăd că pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în munca necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative. Cum la data deschiderii dreptului de pensie reclamanta era încadrată în gradul III de invaliditate, pârâta apreciază ca fiind corectă raportarea la 20 de ani vechime și nu la 15 ani pentru determinarea punctajului mediu anual.
Se omite în această interpretare dată de către pârâtă faptul că prin decizia nr. 3252/2003 reclamanta a fost încadrată în gradul II de invaliditate, handicap permanent, în considerarea diagnosticului de surditate congenitală, reevaluarea gradului de handicap făcându-se în temeiul OG nr.14/2003.
Prin stabilirea gradului de handicap al reclamantei, aceasta este considerată în acest grad și anterior, întrucât de la naștere a avut această dizabilitate, astfel că și la data emiterii deciziei din 1994 și la data emiterii deciziei din 2005, trebuie să considerăm că reclamanta era încadrată în gradul II de invaliditate.
În consecință, decizia din anul 2005 este emisă cu respectarea dispozițiilor legale invocate de către pârâtă, în considerarea gradului de handicap stabilit irevocabil în anul 2003, motiv pentru care nu există nici un temei legal în emiterea deciziei de debit.
Este corectă și reținerea primei instanțe că neluarea în calcul a gradului II de handicap pentru reclamată ar echivala cu nerecunoașterea drepturilor legale ale reclamantei, corespunzătoare gradului real de handicap.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, menținând sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Fiind căzută în pretenții raportat la prevederile art. 274 cod procedură, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 580 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr. 1168/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 580 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./21.02.2008
.
Judecători fond: M,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
