Contestație decizie pensie. Decizia 630/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6791/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 630/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 6908 din 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 23453/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 28.01.2010, precum și faptul că recurenta- intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6908 din 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 23453/3/AS/2009, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul.
În consecință, s-a dispus anularea deciziilor din 30.04.2009 și 27.08.2009, cu obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B să recalculeze pensia contestatorului conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și valorificarea veniturilor din adeverința nr. M 03.07.37/1326/18.05.2009 și să emită o nouă decizie.
Totodată, intimata a fost obligată la plata diferenței dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată începând cu 01.06.2006, precum și la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- soluția instanței este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a dispozițiilor legale în ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului în raport de un stagiu de cotizare de 20 ani;
- anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de muncă erau încadrate potrivit Legii nr. 3/1977 în grupe de muncă, respectiv grupa I-a de muncă și grupa a II-a de muncă, sens în care erau dispozițiile art. 14 din lege;
- Legea nr. 19/2000 a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de muncă, însă conform art. 18 alin. 2 "cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale";
- art. 19 din aceeași lege definește categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu le enumeră, prevăzând că acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern;
- în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc;
- art. 20 stabilește în mod expres locurile de muncă în condiții speciale, care nu coincid decât în mică parte cu cele încadrate în fosta grupa I de muncă;
- potrivit normelor interne transmise de CNPAS, activitatea desfășurată în grupa I de muncă nu face obiectul "condițiilor speciale" din Legea nr. 19/2000, acestea fiind reîncadrate;
- în consecință, grupa I de muncă pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilată de Legea nr. 19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă;
- art. 43 din Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiul și vârsta de pensionare pentru cei care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă cu condiții speciale, nu în grupa I de muncă potrivit Legii nr. 3/1977;
- de aceea, stagiul complet de cotizare de 30 ani utilizat de Casa Locală de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect, grupa I de muncă înscrisă în carnetul de muncă nefiind aceeași cu "condițiile speciale" prevăzute de Legea nr. 19/2000;
- dispoziția privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată este contrară legii și principiilor de drept, onorariul de avocat în cuantum de 600 lei trebuind cenzurat de instanță în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, având în vedere speța și faptul că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului și obligarea la cheltuieli de judecată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că intimatul-contestator s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I-a de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale autorului acțiunii conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I-a de muncă, adică exact situația intimatului-persoană fizică.
Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul autorului acțiunii), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Așa fiind, toate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ori că ar fi apreciat eronat probatoriul administrat în cauză, sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
De altfel, așa cum se observă din examinarea aserțiunilor prezentate în conținutul recursului, în cea mai mare parte a acestora nu se face nici o referire la considerentele sau dispozitivul sentinței atacate, nearătându-se în ce constă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate sau care au fost și în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de fond. Datorită caracterului lor pur formal, ele nu pot fi luate în considerare, fiind lipsite de consistență logico-juridică și neputând justifica o eventuală admitere a recursului.
Mai mult, așa cum se arată în preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat "în vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat" Mai precis, scopul esențial al adoptării acestei ordonanțe guvernamentale a fost acela de a se asigura respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Iar art. 1 din 1550/2004 statuează că "începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare."
Printre principiile fundamentale prevăzute de Legea nr. 19/2000 se află și cel al egalității (art. 2 lit. e) "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Or, dacă s-ar adopta teza susținută de recurenta s-ar ajunge să se încalce atât principiul"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", cât și principiul fundamental al egalității, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
În plus, s-ar ajunge să se contravină jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se arată că nu poate fi admisă existența unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Iar diferențierea între categoria de pensionari din care face parte intimatul-reclamant și categoria celor pensionați sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mică justificare cu caracter de obiectivitate și rezonabilitate.
Nu vor fi luate în considerare nici criticile recurentei potrivit cărora dispoziția privind obligarea la cheltuieli de judecată este contrară legii și principiilor de drept, onorariul de avocat în cuantum de 600 lei trebuind cenzurat de instanță în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, având în vedere speța și faptul că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată.
Întrucât pretențiile deduse judecății de către autorul acțiunii au fost admise în contradictoriu cu, era absolut firesc să se facă aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă și în consecință, să se dispună obligarea părții căzute în pretenții la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de adversarul procesual. Este ceea ce s-a întâmplat și în speță, dispoziția Tribunalului în acest sens fiind legală și temeinică.
Cât despre cenzurarea de către instanță a onorariului de avocat în temeiul art. 274 alineatul 3 Cod Procedură Civilă, o asemenea operațiune nu se impunea a fi efectuată chiar dacă pricina a fost soluționată la primul termen de judecată. Este firesc să fie așa în condițiile în care activitatea prestată de apărătorul ales al contestatorului a fost laborioasă și eficientă, ea constând din conceperea și redactarea cererii de chemare în judecată, propunerea și administrarea dovezilor necesare, punerea concluziilor orale. Ca atare, munca îndeplinită de avocat în cauză întrunea toate cerințele necesare pentru a fi considerată corespunzătoare, situație în care nu se putea proceda la reducerea onorariului cuvenit acestuia.
În baza art. 316 Cod Procedură Civilă, se va face aplicațiunea corespunzătoare în recurs a dispozițiilor art. 274. proc. civ. urmând a se dispune obligarea recurentei la 600 lei cheltuieli de judecată către recurent, reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales, conform chitanței de la fila 14 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 6908 din 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 23453/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./12.02.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
