Contestație decizie pensie. Decizia 6897/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(6295/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.6897/

Ședința publică de la 25.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu

JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 3: Maria

GREFIER

Pe rol soluționarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr.5417/R/07.10.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(3409/2009) formulată de revizuienta în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuienta personal, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Președintele completului procedează la verificarea identității revizuientei, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.

Revizuienta declară că dă mandat de reprezentare soțului său,.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de revizuire.

Curtea constată că mandatul dat de revizuientă, potrivit art.68 alin.2 Cod procedură civilă nu poate fi exercitat de mandatarul întrucât acesta nu a făcut dovada studiilor juridice, potrivit art.68 alin.5 Cod procedură civilă.

Revizuienta, personal, solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, admiterea acțiunii introductive și obligarea intimatei la la determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea stagiului complet de 20 de ani. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1982/10.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/26.06.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 6.

A obligat intimata să emită decizie de pensionare în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie valorificate sporurile de vechime aferente perioadei 01.08.1977-01.04.1992 evidențiate în adeverința nr. RU- emisă de Compania Națională de Ferate CFR SA Sucursala Regionala CF B, valorificarea sumelor evidențiate în adeverința nr. /3067/07.04.2008 emisă de CNCF CFR SA Regionala CF B, aplicarea dispozițiilor art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000 pentru stagiul de cotizare realizat în perioada 01.02.2007 - 01.05.2008, începând cu data de 1.05.2008.

A respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prima critică formulată împotriva deciziei contestate este dată de faptul că la stabilirea punctajului mediu anual nu a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Tribunalul a reținut că această critică nu este întemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 77 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

Întrucât contestatoarea a realizat stagii de cotizare pe o durată de 24 ani 4 luni 9 zile în grupa I de muncă, prin aplicarea dispozițiilor art. 1671 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, conform cărora vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, coroborate cu mențiunile din anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000, potrivit cărora în luna mai 2008, data deschiderii dreptului la pensie, vârsta standard ce pensionare este de 58 ani 4 luni iar stagiul complet de cotizare de 26 ani 8 luni, intimata a procedat, în mod legal, la utilizarea acestui stagiu complet de cotizare în calculul drepturilor de pensie.

În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000, deoarece aceste prevederi legale se aplică doar pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) și d) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

Or, dispozițiile art. 20 alin.1 lit. a) din Legea nr. 19/2000, se referă la unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, cele de la lit. b se referă la activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; cele de la lit. c) se referă la aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 iar cele de la lit. d se referă la activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

Așadar, chiar dacă dispozițiile art. 77 alin.2 din Legea nr. 19/2000, prevăd că în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole, în speță, nu s-a făcut dovada faptului că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă este desfășurat în locurile de muncă la care anterior s-a făcut referire.

Mai mult decât atât, dispozițiile pct. 25 din Cap. VI, Secțiunea B din nr. 340/2001, sunt în sensul că stagiul complet de cotizare reglementat la art. 77 din lege este cel prevăzut în anexa nr. 3 la lege sau, după caz, stagiile de cotizare prevăzute la art. 43, 47 ori în anexele nr. 4 și 5 la lege.

Această prevedere este în sensul analizat anterior de instanță.

Conform aceleiași dispoziții legale, în cazul persoanelor care au desfășurat activități în condiții speciale de muncă, precum și în cazul persoanelor cu handicap și al nevăzătorilor, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile de cotizare prevăzute la art. 43, 47 sau, după caz, stagiile din anexele nr. 4 și 5 la lege.

Pentru a se aplica însă dispozițiile art. 43 din lege era necesar ca stagiul de cotizare să fi fost realizat în unul dintre locurile de muncă expres prevăzute de text, conform analizei de mai sus.

În speță, stagiul complet de cotizare reținut de intimată este în concordanță atât cu anexa 3 din Legea nr. 19/2000 cât și cu anexa nr. 5 din Legea nr. 19/2000, în care se menționează că pentru perioada decembrie 2006-noiembrie 2008, stagiul complet de cotizare pentru femei este între 26 și 27 de ani (în speță, este de 26 ani 8 luni).

În ceea ce privește sporul de vechime acesta nu a fost utilizat pentru perioada 01.08.1977-01.04.1992, în forma prevăzută în adeverința nr. RU- emisă de Compania Națională de Ferate CFR SA Sucursala Regionala CF B și care este mai favorabilă decât cea evidențiată în anexa deciziei, conform art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în privința datei de la care acesta a fost acordat și a datei de la care acesta s-a majorat efectiv.

Or, potrivit dispozițiilor art. 164 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare iar din adeverință rezultă care este valoarea sporului de vechime.

Din anexele deciziei de pensionare, conținând date privitoare la activitatea în muncă, nu rezultă că ar fi fost valorificate, la stabilirea punctajului mediu anual, sumele evidențiate în adeverința nr. /3067/07.04.2008 emisă de CNCF CFR SA Regionala CF B, depusă, în copie, la fila 7 din dosar, din care rezultă că a beneficiat de plata orelor festive în zilele de sâmbătă, duminica și sărbători legale plătite cu spor de 100% din salariul de bază, fiind acordate în baza Decretului Lege nr. 98/1990 și a CCM.

Or, în raport de dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, intimata avea obligația de a le valorifica în calculul punctajului mediu anual.

În ceea ce privește critica în sensul că nu s-a luat în calcul majorarea punctajului realizat pentru stagiul suplimentar realizat de la 01.02.2007 la 01.05.2008 cu 0,3% lunar potrivit art. 78 alin. 8 din Legea 19/2000, condițiile de pensionare fiind îndeplinite la 23 ianuarie 2007, Tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000, asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

În speță, contestatoarea a îndeplinit condițiile de pensionare la împlinirea vârstei de 50 de ani, având în vedere dispozițiile art. 1671 alin.2 din Legea nr. 19/2000, faptul că a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare, motiv pentru care, de la împlinirea vârstei de 50 de ani partea a îndeplinit condițiile pentru acordarea pensiei de limită de vârstă, respectiv de la data de 23.01.2007.

Or, în buletinul de calcul nr. -/10.04.2008 emis de Casa de Pensii Sector 6, de la fila 3 din dosar, la rubrica B puncte realizate nr. 3 puncte suplimentare, corespunzătoare stagiului suplimentar, este menționat "0,00000".

Ca atare, pentru stagiile de cotizare realizate în perioada 01.02.2007(de la această dată solicitându-se prin cererea introductivă aplicarea dispozițiilor art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000) și până la 01.05.2008, stagii reținute în anexele de recalculare, intimata avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000.

În ceea ce privește cererea referitoare la obligarea intimatei la plata daunelor morale și materiale, Tribunalul a constatat că, în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile sub acest aspect, în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 Cod Civil, motiv pentru care nu se poate dispune obligarea intimatei în sensul solicitat. Contestatoarea nu a circumstanțiat faptele în raport de care se solicită plata despăgubirilor materiale și morale, nu a făcut dovada prejudiciului suferit, situație în care cererea privind acordarea despăgubirilor nu este întemeiată.

Recursul declarat de împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 5417/2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-

Instanța de recurs a reținut că în cazul recurentei, Casa de Pensii în mod eronat nu a utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, întrucât din înscrisurile folosite în probatoriu a rezultat că recurenta-contestatoare a realizat stagii de cotizare pe o durată de 24 de ani, 4 luni și 9 zile în grupa I de muncă, prin aplicarea dispozițiilor art. 1671alin. 4 din Legea nr. 19/2000, conform cărora vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie, coroborat cu anexa, conform căreia, în luna mai 2008, data deschiderii dreptului la pensie, vârsta standard de pensionare este de 58 de ani, 4 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 26 de ani și 8 luni.

Recurentei nu i se aplică dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000, deoarece aceste prevederi se aplică numai acelor asigurați care și-au desfășurat activitatea fie în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, fie în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) și d) care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) și care au realizat un stagiu complet de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona a-II-a de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

Or, recurenta nu a făcut dovada faptului că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă a fost desfășurat în locurile de muncă expres prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000 - condiții speciale.

Astfel, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul a reținut că stagiul complet de cotizare avut în vedere de intimată este în concordanță atât cu anexa 3 din Legea nr. 19/2000, cât și cu anexa nr. 5 din Legea nr. 19/2000, din care rezultă că pentru perioada decembrie 2006- noiembrie 2008 stagiul complet de cotizare pentru femei este între 26 și 27 de ani, iar în cazul recurentei fiind vorba de 26 de ani și 8 luni.

Decizia pronunțată în recurs a fost atacată pe calea cererii de revizuire de către recurenta.

Revizuienta a invocat dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2. pr. civ.

În motivarea cererii se reia susținerea aceluiași punct de vedere care a constituit și motivarea cererii de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de instanța de recurs se critică pentru că este contradictorie.

Arată revizuienta că, în considerentele pag.5 alin.6 si 10, Curtea deliberează contradictoriu astfel, la alin.6 Curtea constata că în cazul recurentei, Casa de Pensii in mod eronat nu a utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani iar la alin.10, Curtea a apreciat ca in mod corect Tribunalul a reținut ca stagiul complet de cotizare avut in vedere de intimata este in concordanta atât cu anexa 3, cât si cu anexa 5, Legea nr. 19/2000,din care rezulta ca pentru perioada decembrie 2006 - noiembrie 2008, stagiul complet de cotizare pentru femei este intre 26 si 27 de ani, iar in cazul recurentei fiind vorba de 26 de ani si 8 luni; eroare judiciara pentru cazul in speța anexa 3 se aplica asiguraților ce au desfășurat activități in condiții normale de munca, iar anexa 5 se aplica asiguratelor ce au desfășurat activități in condiții speciale de muncă, care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin.1 art. 43 potrivit art.44 Legea nr.19/2000.

Dispozitivul respinge ca nefondat recursul, fără sa specifice capătul de cerere respins, iar in considerente pag.5 alin.6 admite, Casa de pensii in mod eronat nu a utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Dispozitivul trebuie sa conțină rezolvările date de instanță, in sensul admiterii sau respingerii cererilor formulate de părți cu privire la obiectul procesului.

Motivarea hotărârii trebuie sa corespunda întotdeauna cu dispozitivul, in caz contrar hotărârea este nulă.

Intimata lipsește nemotivat, nu depune întimpinare, contrar art.326 alin.2 proc. civ. și câștigă recursul cu toate ca dreptul instanței de a invoca înscrisuri din oficiu este tărmurit de doua condiții, proba să fie legală si ea sa fie pusa in prealabil in discuția părților, pentru a se da satisfacție principiilor dreptului la apărare si al contradictorialității; instanța având obligația de a-si fonda hotărârea numai pe acelea dintre elementele cauzei care au fost dezbătute in contradictoriu de către părți si sa se bazeze in exclusivitate pematerialul probator din dosar; proba nu este legala nu exista la dosar si nu s-a pus in discuție, hotărârea fiind lovita de nulitate, potrivit art.127, 129, 261 alin.1 pct.5.

Tribunalul si Curtea, in dispozitiv nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere, privind stagiul cotizare de 20 de ani aferent in speța, la determinarea punctajuui mediu anual.

Tribunalul si Curtea in considerente nu s-au pronunțat asupra motivelor invocate de revizuientă cu privire la nerespectarea principiului contradictorialității si prevederile alin.2 pct.25 cap. VI referitor la calculul pensiilor, din Ordin nr.340/2001, publicat in nr.237/10.05.2001.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 1 și 2. pr. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire sau dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În dispozitivul deciziei atacate cu prezenta cerere în revizuire nu se regăsesc dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.

Considerentele motivării deciziei, este adevărat, conțin contradicția enunțată de către revizuientă în cuprinsul frazei referitoare la faptul că "în mod eronat" Casa de Pensii nu a utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar tribunalul "în mod corect" a reținut că stagiul avut în vedere de intimată este în concordanță cu textele legale.

Este, însă, evident că în cuprinsul paragrafului respectiv este vorba despre o eroare de tehnoredactare, ceea ce s-a dorit să se rețină fiind faptul că în mod corect, iar nu eronat a calculat Casa de Pensii stagiul de cotizare.

Aceasta, însă, nu este o eroare care să lipsească de legalitate decizia pronunțată.

Cât privește faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat cu privire la toate criticile recurentei, respectiv nerespectarea principiului contradictorialității și prevederile alin. 2 pct. 25 cap. VI, referitor la calculul pensiilor, din Ordinul nr. 340/2001, al, Curtea observă că instanța de recurs, chiar dacă nu a tratat punctual criticile recurentei, a analizat cauza în ansamblul săi, răspunzând implicit tuturor motivelor pe care, de altfel, nici recurenta însăși nu și le-a încadrat conform cerințelor art. 304. pr. civ.

Pentru motivele arătate, cum criticile formulate în prezenta cale de atac nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 322. pr. civ. cererea de revizuire va fi respinsă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr.5417/R/07.10.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(3409/2009) formulată de revizuienta în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.LH/th.red.

2ex-17.12.2009

Jud. recurs:

Președinte:Lizeta Harabagiu
Judecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie pensie. Decizia 6897/2009. Curtea de Apel Bucuresti