Contestație decizie pensie. Decizia 6989/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5874/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6989R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.874 din data de 04.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 26.10.2009, de către, intimatul, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.874 din data de 04.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatorul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin luarea în considerare și a veniturilor din adeverințele nr.AS 840/16.07.2008 emisă de "" SA și 1618/23.09.2008 eliberată de SA
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. - din 13.12.2005 Casa Județeană de Pensii Taa dmis cererea de pensionare a contestatorului, privind acordarea pensiei anticipate parțiale, stabilindu-i drepturi la pensie de 656 lei.
La stabilirea pensiei, respectiv la calcularea punctului mediu, s-au avut în vedere salariile înscrise în carnetul de muncă precum și sporul de vechime aplicat salariilor.
Ulterior emiterii deciziei, contestatorului i-au fost eliberate adeverințele nr.AS 840 din 16.07.2008 de către SA B și nr.1618 din 23.09.2008 de către SA
Aceste înscrisuri atestă că, numitul a beneficiat de venituri realizate în acord, ore suplimentare, prime concedii odihnă și spor de vechime, plătite din fondul de salarii și pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă, conform art.1 din Decret 389/1972 (adeverința eliberată de SA )
În această adeverință se mai precizează că petentul a contribuit: la pensia suplimentară, astfel: 1.09.1969 - 30.06.1986 cu 2% și 1.07.1986 - 1.10.1991 cu 3%.
De asemenea, din adeverința nr. 1618/23.09.2008 eliberată de SA B (fila 12 dosar) rezultă că a desfășurat activitate în cadrul instituției perioada 1.01.1979 - 1.01.1982, 13.04.1985 - 9.11.1985, în funcția de inginer realizând venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în cartea de muncă conform Legii 57/1980, plătite din fondul de salarii și pentru care s-au calculat și virat contribuții de asigurări sociale aferente.
În anexa la adeverință (filele 13-15 dosar fond) sunt menționate veniturile suplimentare la care s-a făcut referire:
La 29 septembrie 2008 contestatorul s-a adresat cu o cerere intimatei solicitând recalcularea pensiei în raport de veniturile menționate în adeverințe.
Cu adresa nr.12136/16.10.2008 comunicată contestatorului la 10.11.2008 (fila 36 dosar fond), intimata arată că nu poate lua în considerare la recalcularea pensiei veniturile menționate în adeverințe întrucât potrivit prevederilor pct.VI din OUG 4/3.02.2005 formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
Potrivit art.23 al. 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asigurărilor o constituie salariile individuale realizate lunar, inclusiv sporurile, adaosurile reglementate prin lege sau contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut la art.78 din lege.
Obligativitatea plății contribuției la asigurări sociale constituie un principiu instituit de rt.2 lit.e din Legea 19/2000.
Așadar, pentru a face parte din baza de calcul veniturile obținute de angajați, inclusiv în cadrul acordului global pentru stabilirea punctajului de pensie, sunt condiționate de caracterul permanent al acestora și plata contribuției la asigurări sociale pentru perioada respectivă, ce se pot dovedi prin înregistrările din carnetul de muncă sau prin adeverințe emise de angajator (art.164 din Legea 19/2000 modificată).
În speță, prin adeverințele nr.AS 840 din 16.07.2008 eliberată de SA și nr.1618 din 23.09.2008 eliberată de SA B contestatorul a dovedit că a obținut și alte venituri suplimentare cu caracter permanent față de cele înscrise îi carnetul de muncă, forma de retribuire fiind în acord global.
Angajatorii au făcut precizarea în adeverințe că, în perioada în care contestatorul a fost angajatul lor, au calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art.1 din Decret 389/1972 (abrogat prin Legea 19/2000).
Prin urmare, având în vedere că sumele obținute în acord global au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, acordul global în speță a fost un mod de salarizare cu caracter permanent, în raport de prevederile art.23 alin.1 lit.a și art.78 alin.4 din legea 19/2000 modificată și completată, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, deoarece o soluție contrară ar determina încălcarea principiului contributivității.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa Județeană de Pensii T, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că instanța de fond a respins în mod nelegal si nejustificat excepția tardivității introducerii acțiunii invocata de instituția noastră, deoarece din conținutul cererii de chemare in judecata rezulta cu certitudine ca intimatul contestator contesta decizia nr. - din 13-12-2007 emisa de Casa Județeană de Pensii T, care i-a fost comunicata la data de 09.01.2008, așa cum rezulta din Borderoul nr.3 din 09-01-2008.
Intimatul contestator a formulat contestația împotriva deciziei nr. - din 13.12.2007 la data de 21 decembrie 2008, așa cum apare trecut pe contestație, depășind termenul de 45 de zile in care putea fi contestata aceasta decizie.
Pe fond arată că sentința civila nr. 874 din 04.05.2009 este nelegala pentru faptul că instanța, a ignorat dispozițiile pct. VI din OUG. Nr.4/03-02-2005, care menționează în mod expres ca formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01-04-2001, așa cum sunt precizate si de Casa Județeană de Pensii T în adresa nr.12136 din 16.10.2008.
Având in vedere motivele invocate solicită sa se constate întemeiate afirmațiile instituției noastre, in sensul ca pensia intimatului contestator a fost stabilita in conformitate cu dispozițiile actelor normative in vigoare, admiterea recursul așa cum a fost formulat, anularea sentinței civile nr.874 din 04.05.2009 pronunțata de Tribunalul Teleorman in dosarul nr- ca netemeinică si nelegală și respingerea contestației formulate de intimatul contestator împotriva Casei Județene de Pensii T ca nefondata.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 ind. 1 Cod. Procedura Civila, și în temeiul art.242 Cod Procedura Civila solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Referitor la critica recurentei privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul respingerii excepției tardivității introducerii acțiunii de către intimatul-reclamant, Curtea o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, ulterior emiterii deciziei nr.- din 13.12.2007, contestatorului i-au fost emise adeverințele nr.AS 840/16.07.2008 și nr. 1618/23.09.2008 prin care se atesta faptul că acesta a beneficiat de venituri realizate în acord, ore suplimentare, prime concedii și spor de vechime, plătite din fondul de salarii și pentru carte s-au virat contribuția de asigurări sociale aferentă, precum și faptul că acesta a contribuit la pensia suplimentară, în procent de 2% pentru perioada septembrie 1969 - iunie 1986 respectiv, 3% pentru perioada iulie 1986-octombrie 1991.
În baza acestor adeverințe, contestatorul a solicitat recalcularea pensiei de către recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii T cu luare în considerare și a veniturilor atestate prin adeverințele emise de C A și de C SA. Față de refuzul recurentei-intimate de a proceda la recalcularea pensiei, comunicat la data de 10.11.2008 prin adresa nr.12136/16.10.2008, contestatorul, în termen legal, a formulat acțiune la instanța competentă prin care a solicitat anularea deciziei nr. - din 13.12.2007 și emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea veniturilor atestate prin cele două adeverințe.
Susținerile recurentei-intimate că decizia de pensionare comunicată contestatorului la 09.01.2008 trebuia contestată în 45 de zile de la comunicare nu are relevanță în cauză întrucât, acesta a obținut cele două adeverințe după data emiterii deciziei sus-meționate și, în termen legal, a contestat adresa nr. 1213 din 16.10.2008 emisă de recurentă prin care i s-a comunicat că aceste venituri nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta pârâtă nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global înscrise în adeverința nr. AS 840/16.07.2008 emisă de C A și adeverința nr. 1618/23.09.2008 emisă de C SA.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorii emitenți ai adeverințelor din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportareasalariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile,sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelorsunt enumerate în anexele ordonanței.Acesteapot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentruluarea în calcula oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plata și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității și, în consecință nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverințele în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume, ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, în art. 2 al legii cadru se afirmă principiul contributivității, menționat mai sus, iar pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța apreciază că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.874 din data de 04.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./07.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
