Contestație decizie pensie. Decizia 7103/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5667/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7103/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4386 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9301/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, depune la dosar note de ședință și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4386/21.05.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.- din 15.01.2009 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B; a obligat intimata la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare a tuturor adeverințelor depuse la dosarul de pensionare respectiv adeverința nr.1357/10.04.2007 emisă de SC SA C, adeverința nr.936/ 10.07.2007 emisă de BRD GENERALE SA și adeverința nr. 3951/14.08.2007 emisă de SC SA; a obligat intimata la plata diferențelor de pensie rezultate între pensia acordată potrivit prezentei hotărârii și cea efectiv încasată de contestator începând cu data de 01.09.2005 și până la emiterea unei noi decizii de recalculare; a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/30.08.1994 emisă de Casa de Pensii Sector 2, fost admisă cererea reclamantului de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie în cuantum de - lei, începând cu data de 01.09.1994, în baza actelor de pensionare depuse de Banca Română de Dezvoltare (BRD) - ultimul angajator al contestatorului - la data de 02.06.1994 (Dosarul de pensionare nr.10.786/02.06.1994).
Prin Adresa nr.134 p/27.03.1995 emisă de Banca Română de Dezvoltare (BRD) către Oficiul de Pensii si Asigurări Sociale Sector 2 B, BRD a anunțat faptul că activitatea contestatorului a încetat la data de 03.04.1995.
După această dată a primit o pensie lunară în sumă de 163.300 lei (16,33 ron) în luna iunie 1995.
Prin adresa înregistrată cu nr.23386 din 27.07.2004, contestatorul a depus înscrisuri doveditoare ale perioadei de 4 ani și 10 luni în care a absolvit Institutul de Petrol, gaze și, perioada reprezentând stagiu asimilat de cotizare, iar prin Decizia nr.-/03.11.2004 i s-a adus la cunoștință recalcularea pensiei, adăugându-se la vechimea în munca de 37 ani și 1 lună (față de 37 ani și 8 luni cât era corect după adăugarea stagiului suplimentar ce rezulta din adeverința nr.134 p/ 27.03.1995 emisă de Banca Română de Dezvoltare (BRD) și stagiul asimilat de 4 ani si 10 luni, rezultând o perioadă totală de 41 ani și 11 luni.
Astfel, la data de 03.11.2004, i-a fost calculat un punctaj mediu anual de 1,81617 puncte, precizându-se că la data de 01.08.2004 punctajul era de 1,75428 puncte.
În urma apariției OUG nr. 4/2005, a fost emisă Decizia nr.-/ 01.09.2005 prin care i s-a adus la cunoștință contestatorului că i-a fost calculat un punctai mediu anual de 2,55764, precizându-se că punctajul mediu anual existent în plată anterior recalculării era de 1,91152 puncte.
Totodată, în această decizie se menționează că "plata drepturilor se face conform prevederilor HG nr.733/2005, începând cu data de 01.09.2005."
Prin Decizia nr.-/01.07.2007 emisă în baza OUG nr.19/2007 i s-a adus la cunoștința recalcularea pensiei în urmă modificării punctajului anual pentru perioada anilor 1951-1962.
Astfel, la data de 01.07.2007, i-a fost calculat un punctaj mediu anual de 2,63331 puncte, precizându-se că anterior acestei recalculări punctajul era de 2,55764 puncte iar drepturile stabilite conform recalculării i se cuvin începând cu această dată.
Ulterior prin cererea înregistrată cu nr.-/27.08.2007 la Casa de Pensii Sector 2 reclamantul a depus trei adeverințe cu drepturile salariale avute, salarii ce nu erau trecute în cartea muncă, după cum urmează: adeverința nr.1357/10.04.2007 emisă de DE C în care se arată că reclamantul a fost salariat al societății în perioada 01.08.1957-01.10.1958, având un salariu de 1.200 lei la care se adaugă un spor permanent pentru condiții deosebite de 30%; adeverința nr.936/10.07.2007 emisă de BRD Generale în care se arată că, după data emiterii primei decizii de pensionare a continuat să fie salariat al societății cu un salariu de 504.563 lei (50,46 ron) din care 403.650 lei - salariu de bază și 100.913 lei - spor de vechime de 25%; adeverința nr.3951/14.08.2007 emisă de în care se arată că în perioada 01.10.1958-13.11.1961 a fost salariat al societății, precizându-se, defalcat pe fiecare lună, valoarea salariului și sporurile de șantier de care a beneficiat.
La data de 09.10.2007, Casa de Pensii Sector 2 emis un buletin de calcul în care se arată că, la data evaluării, punctajul mediu în plată era de 1,91152 iar, în urma evaluării a rezultat un punctaj mediu anual de 2,55764 puncte, punctaje inferioare celor stabilite prin Decizia nr.-/ 01.07.2007 emisă în baza OUG nr.19/2007 (la data de 01.07.2007, i-a fost calculat un punctaj mediu anual de 2,63331 puncte, precizându-se că anterior acestei recalculări punctajul era de 2,55764 puncte).
Prin Decizia nr.-/30.10.2008 și buletinul de calcul anexat acesteia i s-a adus la cunoștință recalcularea pensiei.
Astfel, la data de 30.10.2008, i s-a calculat un punctaj mediu anual de 2,80994 puncte, precizându-se că anterior acestei recalculări punctajul era de 1,91152 puncte, iar prin Decizia nr.-/15.01.2009 contestată i s-a adus la cunoștință recalcularea pensiei precizându-se că aceste drepturi au fost stabilite începând cu data de 01.09.2007 și se vor plăti începând cu aceeași dată.
Totodată, la data de 15.01.2009, i s-a calculat contestatorului un punctaj mediu anual de 2,86104 puncte, precizându-se că anterior acestei recalculări, în plată de la data de 01.09.2007, punctajul era de 2,80994 puncte.
S-a constatat din buletinul de calcul aferent acestei decizii faptul că aceasta a fost emisă în baza art.95 din Legea nr.19/2000 prin adăugarea la cererea beneficiarului pensiei pentru limită de vârstă a stagiului de cotizare realizat după pensionare, respectiv a perioadei 01.09.1994-03.04.1995.
Drepturile au fost acordate potrivit art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000 începând cu luna următore celei în care s-a depus cererea de recalculare, respectiv s-a considerat ca dată a cererii data de 27.08.2007 iar drepturile au fost acordate începând cu data de 01.09.2007.
S-a statuat că este real că reclamantul a depus cu cererea înregistrata cu nr.-/27.08.2007 la Casa de Pensii Sector 2 adeverința nr.936/10.07.2007 emisă de BRD Generale în care se arată că, după data emiterii primei decizii de pensionare a continuat să fie salariat al societății cu un salariu de 504.563 lei (50,46 ron) din care 403.650 lei - salariu de bază și 100.913 lei - spor de vechime de 25%, în perioada 01.09.1994-03.04.1995, însă acest stagiu de cotizare al reclamantului a fost adus la cunoștința Casei de pensii prin adresa nr.134p/27.03.1995 emisă de Banca Română de Dezvoltare (BRD) către Oficiul de Pensii și Asigurări Sociale Sector 2 B, prin care BRD a anunțat faptul că activitatea contestatorului a încetat la data de 03.04.1995.
Or, în acest context, a apreciat tribunalul, că nu ne aflăm în prezența unui stagiu de cotizare realizat în condițiile art.95 din Legea nr.19/2000, acest stagiu era realizat și dovedit anterior apariției acestei legi și aceste drepturi ale pensionarului și sumele aferente trebuiau avute în vedere în procesul de recalculare a pensiilor prin includerea lor în evaluarea datelor privitoare la activitatea în muncă evaluare efectuată în aplicarea OUG nr.4/2005 potrivit nr.1550/2004 și HG nr.733/2005.
Astfel, cererea reclamantului din data de 27.08.2007 viza recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă în temeiul prevederilor OUG nr.4/2005, pensionarul făcând dovada că este în posesia unor acte doveditoare noi prezentate casei de pensii, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, în ceea ce privește adeverința nr.1357/10.04.2007 emisă de SC SA C și adeverința nr.3951/14.08.2007 emisă de SC SA, iar în privința adeverinței nr.936/10.07.2007 emisă de BRD GENERALE SA, aceasta tindea la revizuirea drepturilor de pensie întrucât la calculul acestora era omisă perioada 01.09.1994-03.04.1995, ce fusese deja adusă la cunoștința casei de pensii prin adresa nr.134 p/27.03.1995 emisă de Banca Română de Dezvoltare (BRD) către Oficiul de Pensii și Asigurări Sociale Sector 2 B, în temeiul prevederilor art.89 din Legea nr.19/2000.
S-a apreciat că potrivit art.7 alin 3 din OUG nr. 4/2005, decizia casei teritoriale de pensii emisă în urma procesului de recalculare în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, iar față de data la care s-a dovedit realizarea stagiului suplimentar de către pensionar, respectiv anterior procesului de recalculare a pensiilor, prevederile art.95 din Legea nr.19/2000 nu sunt aplicabile, decizia urma a fi emisă potrivit art.7 alin.1 din OUG nr.4/2005 drepturile modificate urmând a fi acordate prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, astfel încât, sunt aplicabile prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora " (5) Cererile prevăzute la alin. (3) (respectiv cererile întemeiate pe actele doveditoare noi prezentate de pensionar, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiile de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001) se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Astfel, cum în cauză plata drepturilor recalculate s-a făcut în cazul reclamantului de la data de 01.09.2005, iar cererea acestuia adresată Casei de Pensii este anterioară datei de 01.09.2008 cererea fiind introdusă în termenul de 3 ani prevăzut de lege care îi dă dreptul la recalculare și la plata drepturilor modificate de la data stabilirii drepturilor de pensie în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005. Tribunalul a constatat în consecință că reclamantul avea dreptul la acordarea drepturilor recalculate de la data de 01.09.2005.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond, constatând că decizia contestată, nr.1- din 15.04.2009 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B este nelegală, în baza art.87 raportat la art. 155 lit. d din Legea nr.19/2000, a anulat-o, iar în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare a tuturor adeverințelor depuse la dosarul de pensionare.
S-a constatat că, prin nevalorificarea de la data de 01.09.2005 a tuturor veniturile înscrise în adeverințele menționate, pârâta a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând in patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat potrivit art.998-999 din codul civil. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că intimata urmează să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.09.2005 și până la emiterea unei noi decizii de pensie.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod pr.civilă a respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de contestator întrucât potrivit acestui text partea care a câștigat procesul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză numai în măsura dovedirii acestora, dovadă nerealizată în cauză de contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență,pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că nu s-aținut seama de dispozițiile art.4și 5 din Legea nr.2/1983 ce reglementa lucrul în acord global, respectiv că în situația nerealizării producției, retribuția se diminua corespunzător,fără ase asigura venit garantat.
La calcul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz retribuția diminuându-se), astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă și înscris în carnetul de muncă.
Acesta este de altfel motivul avut în vedere de legiuitor, atunci când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global -în categoria sporurilor cu caracter permanent, respectiv în punctul VI din anexa OUG nr.4/2005.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.736/24.10.2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale. Apreciază astfel recurenta că sporurile cu caracter permanent ce se au în vedere la calcularea pensiei sunt cele prevăzute de Legea nr.49/1992,OUG nr.4/2005.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate ori greșelile de judecată săvârșite de judecătorii instanței de fond.
Simpla afirmație că hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Se va avea în vedre astfel că adeverințele valorificate de prima instanță la recalcularea pensiei intimatului-reclamant nu fac referire la venituri în acord global, venituri indicate de recurentă în calea de atac promovată, ci la venituri suplimentare - spor condiții deosebite, spor vechime 25%, spor șantier, spor ore de noapte.
Ori. în condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.1357/10.04.2007 emisă de SC SA C, nr.936/ 10.07.2007 emisă de BRD GENERALE SA și nr.3951/14.08.2007 emisă de SC SA, rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute de reclamant nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Referitor la dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare în prezent, nu mai pot produce consecințe juridice și nu sunt aplicabile în cauză.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravin actului normativ general, Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității.
Prin Decizia Curții Constituționale invocată în cauză, Decizia nr.736/24.10.2006, s-a respins într-adevăr excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa OUG nr.4/2005.
S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești".
Prima instanță s-a conformat celor susținute în Decizia Curții Constituționale, exprimând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei, la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute de intimatul-reclamant, pentru care s-au achitat cotele de contribuție la asigurări sociale corespunzătoare.
Pentru acest motiv, nu pot fi reținute apărările recurentei în sensul că la stabilirea pensiei s-ar avea doar sporurile cu caracter permanent avute în vedere de Legea nr.49/1992 și OUG nr.4/2005, întrucât, așa cum s-a mai arătat, au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, respectiv art.2 din Legea nr.19/2000. Ori, aceste dispoziții prevăd că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, evident că au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte,nu s-ar avea în vedere scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea sa, iar pe de altă parte s-ar realiza o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
De aceea se poate concluziona că acest motiv are caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4386 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9301/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
