Contestație decizie pensie. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 943 pronunțată de Tribunalul Maramureș, la data de 10.09.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 943/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis contestația formulată de reclamantul împotriva deciziei de pensionare nr. 78256/26.09.2006 în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M și s-a anulat decizia de pensionare nr. 78256/26.09.2006.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant pe baza unui nou buletin de calcul care, la determinarea punctajului mediu anual să aplice stagiul de cotizare de 20 ani, plata drepturilor de pensie astfel calculate urmând a se face începând cu data de 01.07.2005.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 100 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data pensionării, pensia reclamantului a fost calculată în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. Așa cum rezultă din decizia de pensionare, reclamantul a prestat activitate în grupa I de muncă timp de peste 20 de ani, astfel că acesta a beneficiat de aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 și anume reducerea vârstei de pensionare, fiind îndeplinită condiția de vechime în muncă" de cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă".
Prin decizia contestată nr. 78256/26.09.2006, pârâta Casa Județeană de Pensii Mae valuat și recalculat pensia reclamantului, în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
Potrivit art. 2(1) din nr.HG 1550/2004: "Evaluarea se va efectua prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale".
În conformitate cu art. 2(3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor: " entru p. persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat: " se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii 19/2000" (art. 2(1) din OUG 4/2005).
Potrivit art. 77(1) din Legea 19/2000 cu modificările la zi, "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare".
Pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale (așa cum sunt enumerate în art. 20 din Legea nr. 19/2000) la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la art. 43 și 47, respectiv 20 sau 25 de ani (art. 77 (2) din Legea nr. 19/2000).
În temeiul art. 160(1) din Legea nr. 19/2000: "Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi reprezintă stagiul de cotizare ".
Se reține astfel că noțiunea de vechime în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977, echivalează cu cea de stagiu de cotizare folosită în Legea nr. 19/2000.
Instanța a apreciat că se mai impun câteva precizări și anume:
Atât Legea nr. 3/1977 cât și Legea nr. 19/2000 reglementează două categorii de pensii pentru limită de vârstă și anume pensia pentru limită de vârstă care se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare și cea de a doua categorie care se referă la asigurații care datorită activităților desfășurate în locuri de muncă speciale, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare și totodată de un alt stagiu de cotizare decât asigurații din prima categorie.
Astfel, art. 43(1) și (2) din Legea nr. 19/2000 cu modificările la zi, prevede: " Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 ani.
Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani".
Locurile de muncă în condiții speciale, astfel cum sunt reținute în art. 20 din Legea nr. 19/2000 sunt:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații;
c) aviația civilă. ".
În Legea nr. 3/1977, art. 14 se prevede:
(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se iau în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă, au dreptul la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa 1 și 57 ani pentru grupa II bărbații, sau 50 ani pentru grupa 1 și 52 ani pentru grupa II femeile. "
Locurile de muncă care se încadrează în grupa I sau II de muncă sunt precizate în Ordinele nr. 50 din 5 martie 1990 și nr. 125/5 mai 1990.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Ordinul 50/90 "încadrarea în grupele 1 și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar grupa II cel puțin 70% din programul de lucru).
I sau II de muncă din Legea nr. 3/1977 se regăsesc în Legea nr. 19/2000 sub denumirea de " condiții speciale".
Potrivit art. 77(2) din Legea nr. 19/2000: "În situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual, conform alin. (1) se iau în considerare "stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole" respectiv 20 sau 25 de ani.
Instanța a apreciat că, pentru a se asigura respectarea principiului invocat în preambulul OUG nr. 4/2005 și anume: "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" dispozițiile art. 2(3) din Normele Metodologice - anexa 1 la HG nr. 15050/2004: "Persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" trebuie interpretat în sensul că, pentru asigurații care la data înscrierii la pensie au beneficiat de aplicarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 stagiul de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977 este de 20 ani, respectiv 25 de ani, în funcție de grupa de muncă I sau II și nu stagiul de cotizare prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Din această perspectivă, reclamantul care a lucrat efectiv 32 ani 3 luni 16 zile în grupa I de muncă, cu ocazia evaluării/recalculării pensiei în conformitate cu prevederile HG 1550/2004 și OUG 4/2005 la stabilirea punctajului mediu anual este îndreptățit să i se ia în calcul un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu 30 de ani, cum greșit a procedat pârâta.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, s-a admis contestația, conform dispozitivului.
Plata pensiei în cuantumul recalculat se va face începând cu data de 01.07.2005, dată de la care reclamantul a fost îndreptățit la reevaluare, conform dispozițiilor legale, dată stabilită și în decizia contestată.
Împotriva sentinței, pârâta a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Consideră că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel se arată că reclamantul s-a pensionat în anul 1987 pensia fiindu-i stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977.
Prin decizia contestată pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu prevederile nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Se mai susține că prin sentința atacată instanța în mod greșit a dispus utilizarea pentru determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de utilizare de 20 ani și nu a celui de 30 ani, aplicând greșit dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din normele aprobate de nr.HG 1550/2004 și ale art. 14 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și anume cel de 30 ani pentru bărbați.
Mai mult se susține că utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, la stabilirea punctajului mediu anual pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă de natura celor în care a lucrat reclamantul, ar crea inechități între aceste categorii de persoane și toate celelalte categorii care au desfășurat activitate în grupa I de muncă și s-au pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele.
Este de necontestat faptul că reclamantul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977, prin urmare, stagiul de cotizare la determinarea punctajului este cel prevăzut de legea arătată (art. 8 alin. 1) adică de 30 ani, așa cum corect a procedat și pârâta prin decizia contestată și a buletinului de calcul emise în baza nr.HG 1550/2004.
De altfel drepturile de pensie ale reclamantului s-au recalculat prin determinarea punctajului mediu anual, conform art. 2 din hotărârea mai sus arătată potrivit căruia stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, la alin. 3 al aceluiași text de lege s-a prevăzut că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin Normele de aplicare a HG1550/2004, de asemenea se menționează că în situația pensiilor pentru limita de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, inclusiv stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Așadar, contrar celor reținute de tribunal, este de observat că prin dispozițiile legale mai sus arătate, s-a stabilit în mod clar stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, în care se încadrează și reclamantul și care este de 30 ani pentru bărbați, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
Referitor la susținerea reclamantului privitoare la aplicarea art. 14 din Legea 3/1977, se constată că acest text se referă doar la acordarea sporului de grupă, respectiv 6 luni pentru un an lucrat în grupa I și 3 luni pentru un an lucrat în grupa II și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzute de art. 8 din aceeași lege și nici într-un caz vechimea de 20 ani în grupa I nu reprezintă vechimea integrală în muncă la care face trimitere alin. 1 și 3 din normele aprobate de HG1550/2004.
De altfel, singurele facilități oferite de Legea 3/1977, persoanelor care au lucrat în grupa de muncă, erau acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Așa fiind, constatând că sub aspectul celor de mai sus reținute, sentința pronunțată de tribunal a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, față și de dispozițiile art. 299 și art. 312.proc.civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 943/10.09.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul contra pârâtei Casa Județeană de Pensii
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
3 ex./23.01.2008
Jud.primă instanță: /
Cu opinia separată a d-nei jud. în sensul respingerii recursului.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez neîntemeiat recursul pârâtei, cu consecința respingerii acestuia și a menținerii în totul a sentinței atacate.
Esențială în prezenta cauză este chestiunea interpretării dispozițiilor legale incidente în cauză, în demersul de a se stabili sensul exact al sintagmei de "stagiu complet de cotizare" din cuprinsul Legii nr. 19/2000 și al HG nr. 1550/2004 și respectiv nr.OUG 4/2005. Această necesitate reiese din conținutul art. 160 (1) din Legea nr. 19/2000: "Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi reprezintă stagiul de cotizare". Pe de altă parte, art. 2 alin. 3 din anexa din cuprinsul nr.HG 1550/2004 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.<LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legea nr.
Această vechime în muncă este necesar a se stabili pentru fiecare categorie de salariați în funcție de specificul muncii depuse, prin aplicarea nuanțată a dispozițiilor legale care reglementează situația fiecărei categorii de salariați.
Astfel, în primul rând vom constata că de regulă, deci la salariații care au desfășurat activitate în condiții normale de muncă, sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, unde se stipulează că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile".
În cazul de față, nu sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general, întrucât reclamantul se încadrează într-o categorie specială, prin aceea că a lucrat în grupa I de muncă, astfel încât în cazul său, nu erau aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, ci cele ale art. 14 din același act normativ, care prevăd:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se iau în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații;
b) 50 ani pentru grupa și 52 ani pentru grupa II femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă, au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile.".
Ca și în articolul 8, unde este instituită regula generală, și în acest text se impune o dublă condiție pentru dreptul de a cere ieșirea la pensie: cea a vechimii minime în muncă și cea a vârstei minime de pensionare, cu condiția suplimentară ca munca să fi fost prestată în grupa I sau II de muncă. Prin urmare, trebuie ca, în cazul celui care a prestat muncă în aceste condiții speciale și față de care sunt întrunite toate aceste condiții, să se facă aplicarea prevederilor legale incidente, anume art. 2(3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, în mod corelativ, prin raportare la un stagiu de cotizare dat de numărul minim de ani care reprezintă vechimea minimă în muncă pentru grupa I de muncă, la care se poate solicita ieșirea la pensie.
De altfel, prin stagiu complet de cotizare observăm că legiuitorul a înțeles numărul minim de ani în care o persoană trebuie să lucreze pentru a putea solicita ieșirea la pensie. Or, în cazul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, acest număr de ani este de 20.
Apreciez convingător și argumentul extras din prevederile de principiu cuprinse în preambulul nr.OUG 4/2005 și anume: "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, dacă prin art. 43 (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 cu modificările la zi se prevede că:
"Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 ani. Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani", iar prin art. 77(2) din Legea nr. 19/2000 se stipulează că: "în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual, conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole" respectiv 20 sau 25 de ani, consider că pentru identitate de rațiune trebuie procedat la fel și în situația persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă sub imperiul Legii nr. 3/1977, respectiv considerând stagiul complet de cotizare de 20 sau 25 de ani, în funcție de grupă, după distincțiile făcute de textul legii.
Este evident că nu există o totală suprapunere între categoria grupei I sau II de muncă, reglementate prin Legea nr. 3/1977 și categoria locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum sunt reținute în art. 20 din Legea nr. 19/2000, însă cele două categorii sunt similare, cuprinzând acele locuri de muncă ce presupun condiții deosebite de muncă, mai grele decât în mod normal, astfel încât rațiunea legii fiind aceeași, trebuie să se asigure egalitate de tratament, prin aplicarea aceluiași principiu, adică, în speță, prin considerarea unui stagiu complet de cotizare special, evident, în raport cu prevederile Legii nr. 3/1977, aplicabilă în speță sub acest raport față de trimiterile pe care art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 le face.
Acestea sunt considerentele pentru care apreciez ca nefondat recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii M reclamant, cu consecința respingerii acestuia. În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
Red. dact., 01.02.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
