Contestație decizie pensie. Decizia 869/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6443/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 869/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.1590/09.10.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 3208/87/208 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 12.02.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1590/09.10.2009 pronunțată în dosarul nr. 3208/87/10.09.2008, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii T, în parte; a obligat intimata să emită contestatorului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pe aceiași intimată la plata către contestator a diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 1.12.2005 și pensia încasată; a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că contestatorul este pensionat prin decizia nr.- din 5.10.2000 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, act emis de casa Județeană de Pensii T, iar drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu 01.01.2001.
Prin acest înscris s-a constatat că susnumitul are o vechime totală în muncă întregită la 41 ani, din care în grupa I-a de muncă de 25 ani, 10 luni și 15 zile.
Fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, aceasta a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr.1550/2004 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform OUG nr.4/2005.
Potrivit acestei ordonanțe (art.2, anexa 1), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Cum la data deschiderii drepturilor de pensie contestatorul avea o vechime în muncă în grupa I de muncă de 25 ani, 10 luni și 15 zile sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea 3/1977 prin care se prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat minim 20 de ani în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
În acest sens s-a pronunțat și prin decizia nr.40/22.09.2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art.329 al.3 Cod procedură civilă.
Prin această decizie, instanța supremă a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, la data de 12.11.2009 a declarat recurs Casa Județeană de Pensii T, înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 3208/87/10.09.2008 la data de 18.11.2009, prin care a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii de către prima instanță.
Arata ca, potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977 este cel prevăzut de art. 8 alin. 2 din acest act normativ, și anume 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cercetând recursul declarat în limita criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale intimatului reclamant s-au născut la data de 01.04.1998, în baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta întrucât potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia începând cu Legea nr. 19/2000.
În art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
De altfel, si in art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare."
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta, intimatul reclamant a desfasurat timp de peste 26 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta (fila 4 dosar fond) rezulta ca acesta a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 25 ani, 10 luni si 15 zile.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Nu sunt incidente in cauza nici prevederile OUG nr. 100/2008, conform carora pentru activitatea desfasurata in grupe superioare de munca asiguratii beneficiaza de acordarea unui punctaj suplimentar.
Art. II alin. 1 lit. a) din acest act normativ, mentioneaza ca aceste prevederi se aplica si persoanelor ale caror drepturi de pensie au fost recalculate in baza OUG nr. 4/2005. In continuare, textul mai prevede si ca punctajul suplimentar nu se acorda " persoanelor in cazul carora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevazuta de acte normative cu caracter special."
Or, exact aceasta este situatia din speta de fata: intimatul reclamant beneficiaza de un stagiu complet de cotizare derogator, de 20 de ani, in cazul sau nefiind aplicabile majorarile de punctaj prevazute de OUG nr. 100/2008.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274.proc.civ. recurenta parata urmand a fi obligata la plata catre intimatul reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.1590/09.10.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 3208/87/208 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Tehnored.:
2 ex./08.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
