Contestație decizie pensie. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/R/2010
Ședința publică din18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2723 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, lipsă fiind reprezentanta pârâtei recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală având în vedere că adeverința depusă la fondul cauzei cuprinde sporurile pentru munca prestată în acord global, de asemenea, arată că în acțiune a solicitat recalcularea pensiei cu privire la spor având în vedere caracterul permanent al acestuia, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 15.10.2009, prin sentința civilă nr. 2723/2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă, începând cu data de 01.04.2009, cu luarea în calcul a Adeverinței nr. 4346/29.09.2008 emisă de
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. -/03.06.2008, reclamantei i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 487 lei, punctajul mediu anual determinat fiind stabilit la 1,64582 puncte.
La solicitarea instanței s-a depus dosarul de pensie privind-o pe reclamantă si din studiul acestuia s-a constatat că acesteia nu i s-au luat în calcul datele din adeverința nr.4346/29.09.2008, respectiv perioada lucrată în grupa I-a de muncă în procent de 50% din timp.
La data de 31.03.2009 reclamanta a formulat o cerere către pârâtă să ia în considerare datele din adeverința anterior menționată însă aceasta nu a dat curs cererii sale.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
sunt înscrise în carnetul de muncă, iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat, ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care, potrivit legislației anterioare datei de 04.2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG nr. 4/2005.
Din adeverința nr. 4346/29.09.2008, anterior menționată, rezultă că în perioada 01.04.1976-01.104.1992, reclamanta a îndeplinit funcția de tehnician proiectant principal si a lucrat în grupa I-a de muncă 8 ani.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv, copia adeverinței nr.4346/29.09.2008, rezultă că reclamanta a lucrat în perioada 01.04.1976-01.104.1992 în grupa I-a de muncă în procent de 50% din timp lucrat.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a I-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamantă a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Prima instanță precizează că nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantei în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-o pe reclamantă.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit pretențiile sale, prin adeverința anterior menționate, instanța, în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000, a admis acțiunea acesteia, obligând pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă începând cu data de 01.04.2009 cu luarea în considerare a datelor cuprinse în Adeverinței nr. 4346/29.09.2008 emisă de - C-N, respectiv a perioadei lucrate în grupa I-a de muncă.
În termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Criticile recurentei vizează exclusiv grupa de muncă, cu sublinierea că prin raportare la punctele 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990, pot beneficia de recunoașterea grupei categoriile de personal care lucrează în mod efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2, printre acestea neregăsindu-se și activitatea desfășurată de către reclamantă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041.proc.civ. și a motivelor invocate, Curtea găsește recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din dosarul de fond, reclamantei i s-a emis decizia de respingere a cererii de recalculare de către Casa Județeană de Pensii C, conform deciziei nr. 30564/22.05.2007 (fila 50 dosar fond).
Reclamanta a depus la dosarul de pensionare adeverințele nr. 4346 și nr. 4347 din 29.09.2008, emise de SC SA, fost, din care rezultă că aceasta a obținut, alături de salariu venituri cu titlu de plată în acord global, compensații și premii, cuprinse în anexa adeverinței și pentru sumele respective s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Aceste adeverințe au fost depuse la Casa Județeană de Pensii C spre a fi luată în considerare și pensia recalculată, conform art.7 alin.3 din nr.OUG 4/2005.
Prin adresa nr. 54630/24.04.2009 ( 12 dosar fond), Casa Județeană de Pensii Car espins cererea reclamantei, cu motivarea că, în conformitate cu nr.OUG 4/2005, câștigurile suplimentare nu pot fi luate în considerare, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei anterior datei de 01.04.2001, nefiind sporuri cu caracter permanent, iar în ceea ce privește grupa I de muncă, menționată în decizia nr. -/03.08.2000 a subliniat că decizia nu a fost contestată, astfel că a rămas definitivă sub acest aspect.
Așa cum a reținut și prima instanță, contestația este întemeiată, iar recursul, prin care s-a solicitat respingerea ei, este nefondat.
Astfel, prin Ordinul nr.680/1 august 2007, înțelesul sintagmei "venit brut realizat lunar" a fost modificat, cuprinzând toate veniturile de care persoana asigurată beneficiază, fără a se pretinde caracterul de permanență a venitului respectiv, în sensul nr.OUG 4/2005.
Este adevărat că, decizia emisă de Casa Județeană de Pensii C pentru recalcularea pensiei reclamantei, în temeiul nr.OUG 4/2005 este corectă, însă, având în vedere Ordinul nr. 680/2007, reclamanta este îndreptățită să-i fie stabilit punctajul mediu anual și implicit cuantumul pensiei, cu luarea în considerarea tuturorveniturilor dovedite prin adeverința emisă de SC SA C, care intră în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale.
Referitor la data acordării drepturilor de pensie recalculate, Curtea notează că, în mod corect, în raport de data depunerii adeverinței la Casa Județeană de Pensii (14) acestea au fost acordate începând cu data de 01.04.2009.
Criticile formulate de pârâtă privitoare la grupa de muncă nu pot fi primite, din perspectiva faptului că acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990: "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective. Locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I și II de munca, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
În conformitate cu art. 6 din Ordinul nr. 50/1990: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Reclamanta a făcut dovada cu adeverința nr. 4346/29.09.2008 că a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 50% timp de 8 ani. Mențiunile din adeverință se coroborează cu cele din carnetul de muncă, poziția 60 care atestă, raportat la dispozițiile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 și Ordinului nr. 50/1990, precum și Ordinului nr. -, aceeași perioadă lucrată în grupa I de muncă (10, 94).
Competența nominalizării persoanelor privind încadrarea în grupa I de muncă fiind a conducerii unităților angajatoare împreună cu sindicatele libere conform textului legal mai sus citat, pârâta avea obligația să aibă în vedere datele dovedite prin adeverința depusă de reclamant și înscrierile în carnetul de muncă, care constituie elemente pentru stabilirea vechimii în muncă, respectiv a stagiului de cotizare realizat în grupa I de muncă.
Se constată, în concluzie, că motivele invocate de pârâtă în recurs sunt nefondate, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. Curtea acesta va fi respins.
Constatând că recurenta este în culpă procesuală, în conformitate cu art. 274.proc.civ. Curtea va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei reclamante suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar (7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2723 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.DG/dact.MM
4ex./19.01.2010
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
