Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7222/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1008/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3248 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 38223/3/AS/2006, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 23.01.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După ridicarea ședinței de judecată, înaintea pronunțării soluției se prezintă salariatul serviciului arhivă al acestei secții și atașează la dosar note scrise depuse de mandatarul intimatei contestatoare.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 6.11.2006 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând să se dispună anularea deciziei nr.-/5.10.2006 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și recalcularea drepturilor de pensie.
Prin cererea formulată la 23.11.2006 contestatoarea a modificat și completat acțiunea inițială arătând în final că solicită rectificarea cuantumului pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 6 luni, un stagiu total de cotizare de 40 ani și 6 luni, valorificarea perioadei 1.08.2004 - 31.01.2006 când a desfășurat activități part - time la o societate comercială primind o retribuție de 100 Ron, a unei vechimi în grupa a Il-a de muncă de 31 ani și 3 luni, cu consecința atribuirii unui stagiu suplimentar de 8 ani și nu de 6 ani și 9 luni cum se specifică în decizia contestată, includerea în calculul drepturilor de pensie a salariului de merit ce reprezintă 15% din salariul tarifar în perioadele 1.01.1994 - 31.12.1994 și 1.01.2003-1.01.2004, a unui salariu de 76.400 lei pentru 1.12.1993, a tuturor sporurilor pentru perioada 1.04.2001 - 31.01.2006, a perioadei în care a cotizat la constituirea fondului de pensie suplimentară, a sporului de vechime de 3% pentru perioada 1.08.1978 -1.09.1983, respectiv 9% pentru perioada 1.09.1983 - 1.01.1984, considerarea activității desfășurate în perioada aprilie 2001-octombrie 2004, ca fiind în condiții deosebite de muncă.
Contestatoarea a formulat la data de 20.12.2006 o nouă cerere completatoare prin care, reiterând critica referitoare la recunoașterea întregii activități desfășurate în grupa a Il-a în condiții deosebite de muncă a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata să i se recunoască perioada 1.06.2004 -31.01.2006 ca fiind un stagiu realizat în condiții deosebite de muncă.
Prin sentința civilă nr.3248/15.04.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis, în parte, contestația formulată de către contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia de pensie nr.-/05.10.2006 emisă de - Casa de Pensii Sector 4; a obligat intimata să emită o nouă decizie urmând ca la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei să aibă în vedere în perioada 01.08.1978 -01.09.1983 un spor de vechime de 3%, în perioada 01.09.1983 - 01.01.1984 un spor de vechime de 9%, în perioada 01.01.1990 - 31.12.1991 un spor de pediatrie de 10%, iar începând luna decembrie 1993 un salariu tarifar de 76400 lei și un stagiu de cotizare realizat de 38 de ani, 11 luni și 24 zile compus din 27 ani 3 luni, 5 zile activitate desfășurată în gupa a Il-a, 3 ani, 6 luni, 9 zile în condiții deosebite, 6 ani 9 luni spor de vechime pentru activitatea desfășurată în grupa a Il-a de muncă, 1 an, 3 luni, 21 zile în condiții normale de muncă, 1 lună și 18 zile stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale); a respins capătul de cerere privind recunoașterea a 15 luni de activitate ca fiind desfășurat în condiții deosebite ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă; a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate și a obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată, în sumă de 651,70 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/5.10.2006 emisă de - Casa de Pensii Sector 4 B au fost stabilite în temeiul Legii nr.19/2000 începând cu 31.01.2006, drepturile de pensie pentru limita de vârstă cuvenite petentei, decizie criticată de titular pentru următoarele motive: nu este valorificat integral stagiul de cotizare realizat deoarece sunt omise perioadele 1.11.1976 -25.04.1977, 1.08.2004-31.01.2006, 1 an și 8 luni activitate desfășurată în sectorul privat este greșit calculată și adăugată vechimea suplimentară pentru activitatea desfășurată în grupă superioară de muncă; nu este inclus calculul drepturilor salariul de merit reprezentând un procent de 15% din salariul tarifar în perioadele 1.01.1994 - 31.12.1994 și 01.01.2003-01.01.2004; pentru luna decembrie 1993 se are în vedere un salariu tarifar de 26.400 lei, sumă care însă este greșită în carnetul de muncă; nu au fost valorificate adeverințele care dovedesc sporurile de pediatrie, periclitate și vechime în muncă și nici ca fiind desfășurată în condiții deosebite activitatea prestată după 1.09.2001; eronat pensia s-a calculat la valoarea punctului de pensie din luna februarie 2006 și nu s-a reactualizat la 1.09.2006; nu s-a luat în calcul perioada cât a cotizat la constituirea fondului de pensie suplimentară.
Referitor la prima critică, din buletinul de calcul aferent deciziei contestate,tribunalul a reținut că la stabilirea drepturilor intimata a avut în vedere un stagiu de cotizare realizat de 38 de ani, 8 luni și 25 de zile, alcătuit din 27 de ani, 3 luni și 5 zile, activitate desfășurată în grupa a Il-a de muncă, 3 ani, 3 luni și 11 zile, activitate desfășurată în condiții deosebite de muncă, sau 3 luni și 21 de zile în condiții normale de muncă și un spor de vechime aferentă perioadei lucrată în grupa a Il-a de 6 ani și 9 luni.
Verificând desfășurătorul cu date privitoare la activitatea în muncă tribunalul a reținut că nu este inclusă perioada 01.12.1976 - 25.04.1977 cât contestatoarea susține că a întrerupt activitatea pentru creștere copil.
Din adeverințele depuse la dosarul cauzei tribunalul a constatat că se certifică de către foștii angajatori încadrarea activității în grupa a Il-a de muncă în perioadele 1.08.1973 - 17.09.1974, 18.09.1974 - 10.04.1975, 10.04.1975- 15.12.1999.
Referitor la ultima perioadă Tribunalul a constatat că în calculul celor 24 de ani, 8 luni și 5 zile activitate desfășurată în grupa a Il-a de muncă certificată de Spitalul Clinic de Urgență pentru copii " " prin adresa nr.753/22.02.2006 este inclusă și perioada de 4 luni și 25 de zile de întrerupere a activității pentru creșterea copilului solicitată de contestatoare, perioadă exclusă din calcul de intimată.
Potrivit dispozițiilor art.160 al.1 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentelor legi constituie stagiu de cotizare".
La pct.41 din Capitolul B Secțiunea a -a din Ordinul nr.340/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 19/2000, sunt enumerate perioadele necontributive care au constituit vechime în muncă utilă la pensie în baza legislației anterioare intrării în vigoare a legii. Textul menționat face trimitere la prevederile art.20 din legea nr.3/1977 cu modificările și completările ulterioare și nu limitează situațiile numai la cele expres reglementate admițând posibilitatea ca astfel de perioade să se regăsească și în legi speciale.
Din cuprinsul dispozițiilor art.20 din legea nr.3/1977, tribunalul a reținut că era considerată vechime integrală în muncă, perioada în care o femeie a fost încadrată cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor, în vârstă de până la 6 ani".
Potrivit art.1 al.2 din Legea nr.1/1970, beneficiau de vechime neîntreruptă în aceeași unitate salariatele care încetaseră activitatea pentru
a-și crește copilul până la împlinirea vârstei de 7 ani și se reîncadraseră în aceeași unitate.
Pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate legea nr. 1/1970, beneficiul acordat era "un spor de salariu " (art.l2 al.2).
În condițiile în care legea cadru în ceea ce privește stabilirea pensiilor (ulterioară legii nr.1/1970) nu includea în calculul vechimii utile la pensie - în perioada anterioară datei de 1.04.2001 - perioada necontributivă reprezentată de intervalul în care femeia întrerupea activitatea pentru creșterea copilului, iar legea nr.1/1970 nu acorda decât un spor la salariu pentru vechimea neîntreruptă, și acesta condiționat de reluarea activității la același angajator, tribunalul apreciază că nu există temei legal pentru a fi inclusă în calculul drepturilor perioada 1.12.1976 - 24.04.1977, cum în mod corect a și procedat intimata excluzând acest interval din stagiul de 24 de ani, 8 luni și 5 zile certificat de Spitalul Clinic de Urgență pentru copii " " prin adresa nr.753/22.02.2006.
Așa fiind, au fost înlăturate și concluziile raportului de expertiză referitoare la stagiul de cotizare care include și el în calculul vechimii în muncă perioada necontributivă anterior menționată.
Tribunalul a constatat însă că a fost eronat determinat atât de intimați cât și de expert stagiul realizat în condiții deosebite (adică după intrarea în vigoare a legii nr. 19/2000), respectiv 3 ani, 3 luni și 11 zile, precum și că expertul nelegal în calculul stagiului total obținut de 40 de ani și 1 lună include 6 luni și 15 zile perioada despre care afirma că reprezintă "reducerea vârstelor standard de pensionare aferentă stagiului de cotizare în condiții deosebite". S-a constatat că expertul confundă și interpretează greșit prevederile legale incidente în speța de față cu privire la modalitatea de stabilire a pensiilor.
Aceasta deoarece stagiul de cotizare și vârsta de pensionare sunt două elemente distincte și dacă în reglementarea legii nr.3/1977 activitatea desfășurată în grupe superioare de muncă influența vechimea totală la pensie (se acorda o vechime suplimentară) în temeiul Legii nr. 19/2000, se acorda o reducere a vârstei standard de pensionare în raport de activitatea prestată în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Cu privire la stagiul realizat în condiții deosebite (activitatea desfășurată după 1.04.2001) tribunalul a constatat potrivit adeverinței nr.2254/9.02.2006 eliberată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " Curie",că petenta a desfășurat în perioada 01.04.2001 - 31.05.2004 (3 ani, 1 lună și 9 zile, cum apare înscris la poziția 83 din carnetul de muncă și în adeverința de stagiu eliberată de potrivit căreia în lunile aprilie și mai 2001 contestatoarea lucrat doar 8 zile) activitate în condiții deosebite de muncă.
Ulterior, până la încetarea activității (31.01.2006) tribunalul a constatat din cuprinsul adeverinței de stagiu eliberată de,că petenta mai realizează încă 5 luni activitate în condiții deosebite de muncă (lunile iunie -octombrie 2004), prin urmare un total de 3 ani, 6 luni și 9 zile în condiții deosebite, stagiu care nu mai atrage un spor de vechime în muncă, astfel ca cel valorificat de intimată prin decizia contestată de 6 ani și 9 luni (în temeiul Legii nr.3/1977 pentru activitatea desfășurată în grupa a Il-a) rămâne neschimbat.
Tribunalul a mai constatat că petenta a beneficiat în lunile aprilie și mai 2001 de 1 lună și 18 zile (potrivit calculului efectuat de expert - fila 162) de concediu medical - stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale pe care-l înscrie și intimata).
Astfel, tribunalul a apreciat că intimata trebuia să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu de cotizare realizat de 38 de ani, 11 luni și 24 de zile compus din 27 ani, 3 luni, 5 zile activitate, desfășurată în grupa a Il-a, 3 ani, 6 luni și 9 zile, în condiții deosebite, 6 ani. 9 luni, spor de vechime, pentru activitate desfășurată în grupa a Il-a de muncă, 1 an, 3 luni și 21 de zile, în condiții normale de muncă, 1 lună și 18 zile stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale).
În ceea ce privește capătul de cerere privind recunoașterea a 15 luni de activitate ca fiind desfășurat în condiții deosebite tribunalul l-a respins ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă față de împrejurarea că printre atribuțiile casei de pensii nu se numără și aceea de a stabili condițiile în care se desfășoară activitatea salariaților.
Referitor la salariul de merit, tribunalul a reținut că prin adeverința nr.1840/25.05.2005 Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii " " confirmă plata acestuia pentru întreg anul 1994.
Potrivit concluziilor expertizei efectuată în cauză și verificărilor proprii ale instanței asupra anexelor buletinului de calcul intimata include în calculul drepturilor salariul de merit.
Tribunalul a respins critica petentei în sensul că și în perioada 1.01.2003 - 01.01.2004, salariul de merit, dovedit prin adeverințe eliberate de fostul angajator, trebuia să fie înscris în anexele buletinului de calcul constatând că după data de 1.04.2001 la stabilirea drepturilor de pensie se utilizează în conformitate cu prevederile art.2 litera c din Legea nr.19/2000 sumele pentru care s-a făcut dovada plății contribuției de asigurări sociale, astfel cum acestea sunt confirmate prin adeverința de stagiu eliberată de.
Referitor la salariul ce se impune a fi utilizat începând cu luna decembrie 1993, tribunalul verificând înscrisurile din carnetul de muncă, a constatat că în cap.XII rezervat rectificărilor se îndreaptă eroarea materială strecurată la fila 41 din carnetul de muncă în sensul că salariul tarifar începând cu 1.12.1993 este de 76.400 lei iar nu 26400 lei și a dispus ca intimata că utilizeze salariul tarifar de 76.400 lei începând cu 1.12.1993.
Referitor la sporurile pe care contestatoarea susține că intimata nu le-a avut în vedere la calcularea pensiei tribunalul a constatat că prin adeverințele eliberate de foștii angajatori se dovedesc sporurile de periclitate, de pediatrie și pentru vechime.
Verificând anexele buletinului de calcul tribunalul a constatat că sunt întemeiate concluziile expertizei în sensul că sporul de condiții vătămătoare și cel de pediatrie au fost valorificate cu excepția perioadei 1.01.1990 -31.12.1991, când sporul de pediatrie a fost omis.
În temeiul dispozițiilor art.169 al.3 din legea nr. 19/2000 tribunalul a dispus includerea acestuia în calculul drepturilor.
În ceea ce privește sporul de vechime tribunalul a constatat că intimata a aplicat prevederile art.169 al.3 din Legea nr.19/2000 pentru perioada anterioară datei de 1.04.1992, în sensul că a stabilit drepturile de pensie cu includerea procentelor enumerate de lege.
Tribunalul a apreciat că norma legală menționată este incidență în situația în care nu se face dovada prin adeverințe eliberate de foștii angajatori că în fapt cuantumul sporului de vechime plătit a fost altul decât cel prevăzut de lege.
Din desfășurătorul de date privitoare la activitatea în muncă tribunalul a reținut că intimata a introdus în calcul sporul de vechime începând cu 1.01.1979.
Potrivit deciziei nr.101/1.11.1978 dată de Spitalul de Copii contestatoarea beneficiază începând cu 1.11.1978 și de un spor de vechime de 3%, care conform art.164 al.3 litera a se acorda în perioada 1.03.1970 -1.09.1983 pentru o vechime cuprinsă între 5-10 ani.
Din carnetul de muncă tribunalul a mai reținut că petenta s-a angajat la 1.08.1974, s-a reîncadrat în aceeași unitate după ce a început activitatea
pentru a-și crește copilul, s-a apreciat că este eronat înscris ca temei de drept pentru încetarea angajării art.9 litera k al.2 din Legea nr.1/1970, corect fiind art.9 al.2 având în vedere că momentul respectiv se situează la 112 zile (concediu plătit pentru sarcină și lehuzie conform art.14 din nr.880/1965) de la nașterea copilului (27.06.1976) - ceea ce-i conferea dreptul la un spor pentru vechime neîntreruptă în muncă potrivit legii nr.1/1970 prin urmare procentul de 3% după 5 ani de activitate.
În consecință, având în vedere procentele și tranșele de vechime stabilite de legea nr. 19/2000, precum și situația de fapt reținută tribunalul a obligat intimata să valorifice ca spor de vechime 3% în perioada 1.08.1978 -1.09.1983, 9% în perioada 1.09.1983 - 1.01.1984.
Referitor la contribuția plătită la fondul de pensie suplimentară tribunalul a reținut că în reglementarea legii nr.19/2000, în calculul pensiei aceasta este inclusă prin majorarea punctajelor conform prevederilor art.165.
Tribunalul a constatat că în urma verificărilor efectuate de expertul contabil a ajuns la concluzia, necombătută de contestatoare, că în perioada 1.01.1973 -1.02.1999 au fost aplicate dispozițiile art.165 din legea nr. 19/2000 fiind luate în calcul punctele aferente pensiei suplimentare.
În ceea ce privește valoarea punctului de pensie utilizată la stabilirea drepturilor, Tribunalul a constatat că în mod corect prin decizia contestată intimata a avut în vedere 323,10 lei la data de 31.01.2006 (data stabilirii drepturilor de pensie) valoare stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006. În decizia de pensie nu avea cum să fie prinsă și evoluția ulterioară a valorii punctului de pensie (de exemplu până la data emiterii deciziei) ea urmând să fie evidențiată în calculul diferențelor bănești ce se cuveneau contestatoarei, cerere cu care însă instanța nu a fost investită.
Constatând că intimata a căzut în pretenții, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare în sumă de 651,70 lei, reprezentând onorariu pentru expertiză și onorariu pentru avocat conform chitanțelor de plată depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, care critică sentința în temeiul art.304 pct. 9 și 3041. proc. civ. și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea în fapt și în drept a recursului, recurenta susține că petentei i s-au stabilit drepturile de pensie în temeiul Legii nr.19/2000, ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie.
Astfel, consideră că sporul de vechime valorificat de Casa Locală de Pensii Sector 4 în conformitate cu art.164 din Legea nr19/2000 este cel corect.
Referitor la stagiul de cotizare desfășurat in condiții deosebite - lunile iunie- octombrie 2004, învederează recurenta că în aceste luni intimata a beneficiat de concedii medicale și a lucrat cu contract de muncă cu timp parțial, fapt ce atrage după sine micșorarea stagiului în condiții deosebite de la 3 ani 6 luni 9 zile cât dispune instanța de fond, la 3 ani și 3 luni 11 zile cum în mod corect a stabilit 4.
La data de 23.01.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimata, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Astfel instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
În acest sens prima instanța a reținut că la stabilirea drepturilor intimata a avut în vedere un stagiu de cotizare realizat de 38 de ani, 8 luni și 25 de zile, alcătuit din 27 de ani, 3 luni și 5 zile, activitate desfășurată în grupa a Il-a de muncă, 3 ani, 3 luni și 11 zile, activitate desfășurată în condiții deosebite de muncă, sau 3 luni și 21 de zile în condiții normale de muncă și un spor de vechime aferentă perioadei lucrată în grupa a Il-a de 6 ani și 9 luni.
În realitate, având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că recurenta-intimată trebuia să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu de cotizare realizat de 38 de ani, 11 luni și 24 de zile compus din 27 ani, 3 luni, 5 zile activitate, desfășurată în grupa a Il-a, 3 ani, 6 luni și 9 zile, în condiții deosebite, 6 ani, 9 luni, spor de vechime, pentru activitate desfășurată în grupa a Il-a de muncă, 1 an, 3 luni și 21 de zile, în condiții normale de muncă, 1 lună și 18 zile stagiu asimilat (alte drepturi de asigurări sociale).
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, atunci când a dispus utilizarea unui spor de 3%, respectiv 9%, deoarece în perioadele respective intimata a avut o întrerupere de 4 luni pentru creșterea copilului, perioadă care nu constituie vechime în muncă, aceasta încetându-și activitatea.
Din verificarea actelor depuse, reiese clar că temeiul de drept înscris în cartea de muncă- art.9 lit.k alin.2 din Legea nr.1/1970 este greșit, în speță conform nr.880/1965 aceasta beneficia de spor pentru vechime neîntreruptă în muncă potrivit Legii nr.1/1970.
Acest fapt a fost reținut și în conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Curtea mai reține că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea, situație pe deplin stabilită de instanța de fond pe baza probelor administrate.
În cauza de față, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bap rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatei, fără a valorifica sporurile de care a beneficiat aceasta, dovedite cu adeverințele depuse.
Concluzia ce se desprinde din cele reținute de C este că în cauză nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă care să atragă casarea sau modificarea sentinței, și în baza art.312 alin.1 același cod, recursul Casei de Pensii a Municipiului B va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3248/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
