Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
-Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 104/R-CA
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.303/AS din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimații-pârâți Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de Evidenta Contribuabili - Serviciul Gestiune Arhive, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Serviciul Internaționale și Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locala de Pensii a Sectorului 1
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare formulată de Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că la data de 12.03.2008, contestatoarea -scu, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Pensii Sociale, Direcția de Evidență Contribuabili - Serviciul Gestiune Arhive, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Serviciul Internaționale și Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 al municipiului Pitești, contestație împotriva Deciziei nr. 5991/2008 emisă de această intimată, solicitând anulare acesteia și obligarea sa la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă începând cu anul 1998.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 05.04.2006 a solicitat intimatei Casa de Pensii a Municipiului B - Sectorul 1 pensionarea pentru limită de vârstă, iar la 02.05.2006 a adresat aceeași cerere și CNPAS și că, prin decizia contestată i-a fost respinsă cererea, cu motivarea că nu a făcut dovada stagiului de cotizare realizat în România, nedepunându-se în original carnetul de muncă și adeverințele privind vechimea în muncă.
A mai arătat contestatoarea că a absolvit cursurile Facultății de Medicină Veterinară în perioada 1957-1963, iar de la 15.10.1964 până în 1974 a desfășurat activitate în România.Ulterior activitatea sa s-a desfășurat în Franța, în anul 1998 fiind pensionată de Casa Națională de asigurare a din Franța.
Decizia contestată este nelegală întrucât pe de o parte nu a putut obține și depune carnetul în original pentru că la momentul plecării în Franța se regăsea în posesia Inspectoratului Agroo--veterinar, iar demersurile ulterioare făcute în acest sens și adresate Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Municipiului B au rămas fără rezultat. Pe de altă parte, toate celelalte acte care atestau vechimea sa în muncă le-a depus în original și în copie.
Prin întâmpinarea formulată, CNPAS a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, cu motivarea că domiciliul contestatoarei este în B și excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu este emitenta deciziei contestate, în atribuțiile sale regăsindu-se aceea de gestiona sistemul de pensii la nivel național și nu individual. Pe fond, s-a arătat că cealaltă intimată, Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii a sectorului nr.1 nu putea proceda la stabilirea drepturilor de pensie reclamantei începând cu anul 1998 întrucât nu a solicitat la acea dată pensionarea în România, iar pe de altă parte data depunerii cererii de stabilire a pensiei în Franța, potrivit legislației franceze nu poate fi considerată ca dată a depunerii cererii de pensie, potrivit legislației de asigurări sociale aplicabilă în România.
La data de 15.10.2008 instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș și excepția lipsei calității procesuale pasive a CNPAS.
În ceea ce privește calitatea procesuală a acestei intimate instanța a apreciat că o îndeplinește pentru că cererea de pensionare se depune prin intermediul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări sociale, aceasta fiind organismul de legătură între România și Franța potrivit înțelegerii generale între aceste țări în aplicarea art.23 al Convenției dintre România și Franța privind asigurările sociale din 16.12.1976, aplicabilă în cauză.
Prin sentința civilă nr.303/AS din 11.02.2009, Tribunalul Argeșa respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că la data de 4 aprilie 2006 contestatoarea a înaintat Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale cererile sale către Casa Teritorială de Pensii a Sectorului 1 B, prin care solicita pensionarea pentru limită de vârstă și deschiderea drepturilor de pensie începând cu data de 15.09.1998. Au fost atașate cererii formularele de legătură și actele doveditoare ale vechimii în munca prestată în România de către contestatoare, mai puțin carnetul de muncă. Prin Decizia nr.1/04.01.2008 Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 Bar espins cererea contestatoarei cu motivarea că nu a făcut dovada stagiului de cotizare realizat în România, nedepunând în original carnetul de muncă și adeverințe privind vechimea în muncă.
La data de 09.02.2009 s-a depus la dosar decizia nr.-/15.12.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B - Sector 1 prin care contestatoarei i s-a acordat pensie pentru limită de vârstă astfel că cererea sa a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea -scu.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitându-se examinarea cauzei și sub aspectul prevăzut de art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea sentinței civile atacate, că s-a solicitat de contestatoare stabilirea pensiei începând cu luna septembrie 1998, în baza Convenției bilaterale dintre Franța și România din data de 16 decembrie 1976. Față de data depunerii cererii, 9 februarie 1998, pensia contestatoarei trebuia stabilită și în conformitate cu Legea nr.3/1977, cu modificările ulterioare și cu luarea în considerare a perioadelor lucrate în Franța.
De asemenea, pârâta-intimată, prin decizia emisă, nu i-a luat în considerare sporurile acordate în baza Legii nr.3/1977, instanța ignorând legea aplicabilă contestatoarei la data formulării cererii de pensie.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației și obligarea intimatei la eliberarea unei decizii de pensie începând cu luna septembrie 1998.
Ulterior, la data de 16 iulie 2009, conform ștampilei de pe plicul de înaintare, contestatoarea a depus o completare a motivelor de recurs, în realitate fiind chiar motive noi de recurs, care față de data comunicării hotărârii instanței de fond, 31 martie 2009, nu sunt depuse în termenul legal prevăzut de art.301 coroborat cu art.303 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de contestatoare este nefondat.
Obiectul dosarului de față l-a format contestația recurentei împotriva deciziei nr.5992/24.01.2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 B - și obligarea acesteia la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în raport de actele depuse începând din anul 1998.
Prin această decizie, intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 B - a respins cererea contestatoarei pentru acordarea pensiei de limită de vârstă, cu motivarea că nu se face dovada stagiului de cotizare realizat în România.
Instanța de fond a respins contestația formulată reținând că la data de 9 februarie 2009 s-a depus la dosar decizia nr.- din 15 decembrie 2008, emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 1 B, prin care contestatoarei i s-a acordat pensie pentru limită de vârstă.
Întrucât intimata, în timpul soluționării cauzei, a emis decizie prin care stabilit pensia contestatoarei, în mod corect instanța de fond a apreciat că a rămas fără obiect cererea formulată pentru stabilirea acestei pensii.
În recursul formulat, contestatoarea critică de fapt modul de calcul și data de la care i-a fost calculată pensia prin decizia emisă la data de 15 decembrie 2008.
Or, atâta vreme cât instanța de fond nu a fost învestită cu soluționarea vreunei contestații formulate împotriva celei din urmă decizii, nu putea analiza criticile pe care, de fapt, aceasta le formulează în recurs.
Cum, potrivit art.130 alin.3 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, sau să dea mai mult decât s-a cerut, nefiind învestită și cu soluționarea contestației împotriva deciziei nr.-/15.12.2008, în mod corect a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Franța, 9, prin procurator cu procură specială E -, cu domiciliul ales în Curtea de A, str.- -, -5,.G,.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.303/AS din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE - DIRECTIA EVIDENȚĂ CONTRIBUABILI - SERVICIUL GESTIUNE ARHIVE B - SECTOR 1,-, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE - SERVICIUL INTERNAȚIONALE B - Sector 2,- și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B - CASA LOCALĂ DE PENSII A SECTORULUI 1 B, Sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.PG/29.01.2010
EM/6 ex.
Jud.fond. /
OPINIE SEPARATĂ
Obiectul judecății îl formează contestația împotriva deciziei nr. 5992/24.01.2008 emise de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa de Pensii a Sectorului 1 B, prin care contestatoarea a solicitat anularea acesteia și obligarea intimatei la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, în raport de actele depuse, începând cu anul 1998.
Contestatoarea a precizat că din acest an 1998 au fost transmise Statului Român de către Statul Francez documentele necesare stabilirii pensiei pentru limită de vârstă.
Așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, la data de 04.04.2006 contestatoarea a înaintat Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cererile sale către Casa Teritorială de Pensii a Sectorului 1 B, prin care solicita pensionarea pentru limită de vârstă și deschiderea drepturilor de pensie începând cu data de 15.09.1998.
Prin decizia contestată nr. 5992/4.01.2008 s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă pe motiv că nu se face dovada stagiului de cotizare realizat în România, cu carnet de muncă sau adeverințe în original.
S-a arătat în considerentele sentinței că prin decizia nr. -/15.12.2008, Casa de Pensii a Sectorului 1 Baî nscris-o pe contestatoare la pensie pentru limită de vârstă, ca urmare contestația a rămas fără obiect.
Din mențiunile acestei din urmă decizii rezultă că aceeași cerere de înscriere la pensie formulată de contestatoare în data de 04.04.2006 a fost de astă dată admisă, drepturile de pensie au fost însă stabilite începând cu data de 11.09.2006, și nu din data de 15.09.1998 cum se solicitase.
Practic aceeași cerere respinsă inițial prin decizia contestată este soluționată parțial pe parcursul judecății prin faptul că solicitantul este înscris la pensie pentru limită de vârstă la o dată ulterioară celei menționate în cerere.
Omițând soluționarea unuia dintre capetele de cerere ale contestației - obligarea casei teritoriale de pensii la înscrierea la pensie începând cu anul 1998- instanța de fond a considerat greșit că decizia emisă pe parcursul judecății de către intimată soluționează în întregime pretențiile contestatoarei.
A lăsa neexaminată îndreptățirea sau nu a contestatoarei la înscrierea la pensie pentru perioada 1998 - 11.09.2006 pe motiv că aceasta are la îndemână contestația împotriva ultimei decizii emise de casa de pensii înseamnă a limita accesul la justiție, condiționându-l de eventualul accept al părții adverse pe durata litigiului cu privire la aceeași cerere de înscriere la pensie.
Pe de altă parte, deși nu a fost anulată sau revizuită de către intimată decizia contestată, nu s-a examinat dacă motivele avute în vedere la momentul emiterii acesteia, respectiv la momentul respingerii cererii de înscriere la pensie sunt întemeiate pentru perioada 1998-11.09.2006.
Din dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă rezultă obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere, cu judecarea cărora a fost învestită.
Nu poate fi considerată o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri faptul că un anumit capăt de cerere a fost rezolvat implicit prin soluția dată altui capăt de cerere.
Dreptul persoanei interesate de a contesta refuzul de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale - în speță, cererea de înscriere la pensie începând cu anul 1998, și nu simpla cerere de înscriere la pensie - nu poate fi îngrădit de soluționarea parțială a acestei cereri pe parcursul judecății în sensul de a impune părții sesizarea instanței cu o nouă contestație pentru aceeași pretenție. A se vedea în acest sens prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Și întrucât cauza a fost soluționată în mod greșit pe cale de excepție și cu încălcarea prevederilor art. 129 Cod procedură civilă, consider că recursul trebuia admis în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă cu consecința casării sentinței pentru neexaminarea fondului cauzei și trimiterii acesteia spre rejudecare.
Judecător,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./01.02.2009
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
