Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(6899/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1066R
Ședința publică din 20.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate recurenta-contestatoare și de recurenta-intimată Casa De Pensii A Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5261 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11307/3/AS/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar recurenta-intimată a comunicat prin fax la data de 20.02.2009 întâmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, reținând că recurenta a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5261 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11307/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, a fost anulată decizia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr.-/31.01.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatoarei urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să ia în calcul, în perioada 05.03.1974 - 05.03.1975,%, indemnizația primită de acesta pentru creșterea și îngrijirea copilului, iar în perioada 05.05.1994 - 01.03.2002 media dintre salariul minim și cel maxim avut de un angajat român în sectorul privat cu aceeași funcția ca aceea deținută de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 908,88 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. decizia nr.-/31.01.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 au fost stabilite, în temeiul Legii nr.19/2000, începând cu data de 13.03.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă la trecerea de la pensia anticipată cuvenite contestatoarei.
Pensia în cuantum de 491 lei a fost stabilită prin înmulțirea valorii punctului de pensie de 396,20 lei cu punctajul mediu anual de 1,23854 puncte determinat în raport de un stagiu de cotizare realizat de 33 ani, 3 luni și 24 zile din care 28 ani, 5 luni si 21 zile activitate desfășurată în condiții normale și 4 ani, 10 luni si 3 zile stagiu asimilat.
Prin decizia nr.704/R/24.02.2005, pronunțată în dosarul nr.4290/2004, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul declarat de recurenta a modificat în tot sentința atacată, iar pe fondul cauzei a anulat decizia nr.-/03.07.2002 prin care erau stabilite drepturile de pensie anticipată cuvenite recurentei și a obligat pe intimata Casa de Pensii a Municipiului B "la recalcularea cuantumului pensiei reclamantei, având în vedere funcțiile echivalente din România, deținute de aceasta în Republica M, pe perioada 1966 -2002".
S-au avut în vedere prevederile art.49 din Legea nr. 9/2000, potrivit cărora cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru limită de vârstă, dar fără a fi incluse în calcul perioadele în care asigurata a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat și absolvit cursurile învățământului superior și a efectuat stagiul militar, perioade care se vor adăuga la împlinirea vârstelor standard necesare pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și faptul că decizia Curții de APEL BUCUREȘTI stabilește modalitatea în care trebuie să fie calculată pensia anticipată, tribunalul apreciază că intimata era obligată să țină seama de dispozițiile acestei hotărâri și la recalcularea pensiei ca pensie pentru limită de vârstă.
Astfel, cum se reține și în decizia Curții de APEL BUCUREȘTI nr.704/R/2005, drepturile de pensie cuvenite contestatoarei au fost stabilite în conformitate cu prevederile Convenției în domeniul prevederilor sociale dintre România și fosta, semnată la 24.12.1960, care dispune că vechimea în muncă se calculează potrivit legislației statului pe teritoriul căruia s-a desfășurat activitatea, iar ca bază de calcul se au în vedere retribuțiile prin echivalent ale funcțiilor corespunzătoare pe teritoriul României.
Verificând buletinul de calcul aferent deciziei contestate și anexele acestuia, instanța reține că la stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă s-a avut în vedere un stagiu de cotizare realizat de 33 ani, 3 luni si 24 zile din care 28 ani, 5 luni si 21 zile activitate desfășurată în condiții normale și 4 ani, 10 luni si 3 zile stagiu asimilat - facultatea, cu respectarea datelor certificate de organele competente ale statului pe teritoriul căruia s-a desfășurat activitatea și a dispozițiilor Legii nr.19/2000.
În ceea ce privește baza de calcul, tribunalul reține că în perioada 05.03.1974 - 05.03.1975, când contestatoarea a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului, s-a luat în calcul salariul minim pe economie, în perioada 04.08.1971 - 04.05.1994 au fost utilizate la stabilirea drepturilor de pensie salariile echivalente stabilite potrivit competențelor sale de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin adresa nr. 10263/16.04.2002, iar în perioada 05.05.1994 - 01.03.2002 tot salariul minim pe economie, intimata argumentând opțiunea sa prin lipsa altor salarii pe care Ministerul Muncii și Solidarității Sociale ar fi trebuit să le comunice pentru respectivul interval de timp.
La solicitarea Curții de APEL BUCUREȘTI, formulată în dosarul nr.4290/2004, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei comunica faptul că având în vedere că în perioada 05.05.1994 - 01.03.2002 pe teritoriul României era în vigoare Legea salarizării nr.14/1991, care conținea prevederi privind negocierea salariilor pentru personalul încadrat la societate comerciale, companii naționale și regii autonome nu se poate determina un salariu mediu pentru o anumită funcție, salariul fiind acela ce a fost negociat, potrivit legii și care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe țară stabilit anual prin hotărâre de guvern.
În privința celor două perioade criticate de contestatoare, respectiv 1974 - 1975 (concediu îngrijire copil) și 1994 - 2002 (când în România salariul se negocia), prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI se dispune că intimata trebuia să aibă în vedere indemnizația primită de recurentă pentru creșterea și îngrijirea copilului iar nu salariul minim pe economie iar în perioada când aceasta a activat în sectorul privat trebuia avută în vedere ca bază de calcul venitul realizat, raportat la echivalentul funcției pe teritoriul statului român, având în vedere o medie între salariul minim și cel maxim, avut de un angajat român în sectorul privat în aceeași perioadă.
S-a constatat că, în privința modalității de stabilire drepturilor pentru perioadele menționate hotărârea judecătorească amintită are putere de lucru judecat, intimata fiind prin urmare obligată să respecte dispozițiile instanței de judecată.
S-a apreciat că, prin utilizarea salariului minim pe economie în perioadele menționate este încălcată decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, tribunalul apreciază că drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost eronat stabilite contestația formulată împotriva deciziei nr.-/31.01.2007 fiind întemeiată.
În privința modalității de calculare, instanța apreciază că decizia Curții de APEL BUCUREȘTI conține suficiente indicații pentru stabilirea bazei de calcul ce trebuie avută în vedere de intimată.
S-a considerat că instanța de fond nu se mai poate pronunța asupra pretențiilor contestatoarei de stabilire a indemnizației pentru concediu creștere copil ca echivalent a 85% din salariul realizat, respectiv a celorlalte salarii prin transformarea celor primite în ruble/lei moldovenești în lei românești modalitatea de stabilire a bazei de calcul fiind stabilită cu putere de lucru judecat prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, ambele părți, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat că deși instanța de fond a reținut că prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI nr.704/R/24.02.2005, s-a dispus că intimata trebuia să aibă în vedere indemnizația primită de recurentă pentru creșterea și îngrijirea copilului, iar nu salariul minim pe economie, din considerentele acestei decizii, rezultă că aceasta nu dispune prin dispozitivul său decât faptul că pentru perioada 1966 - 2002, trebuia recalculată pensia reclamantei având în vedere funcțiile echivalente din România, deținute de aceasta în Republica M, astfel încât motivarea sentinței civile recurate nu conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
În recursul său recurenta, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, deși a solicitat chemarea în instanță a, CNPAS și Casa de Pensii a Municipiului B la rejudecarea cauzei, instanța de fond nu a ținut cont de aceste solicitări, precum și de cererea reclamantei prin care solicita despăgubiri materiale și morale pentru nerespectarea deciziei civile nr.704/R/24.02.2005, a Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a dispus decât pentru perioadele 05.03.1974 - 05.03.1975 și 05.05.1994 - 01.03.2002, iar perioada 1966 - 1994 calculată în funcție de salariul minim pe economie a fost trecută cu vederea neluându-se în considerare decizia civile nr.704/R/24.02.2005, a Curții de APEL BUCUREȘTI, în care se prevede și obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei reclamantei pentru perioada 1966 - 2002, aceasta incluzând și perioada 1966 - 1994 - sector public.
S-a mai arătat că drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite eronat, deoarece pentru perioada 1971 - 1994, recalcularea s-a făcut în funcție de salariul minim pe economie, pentru perioada 1973 - 1975 s-a calculat o cotizare la un salariu minim pe economie când în fapt recurenta a fost plătită 2 ani cu 85% din salariul realizat, iar pentru perioada 1984 - 2002, fost luat în calcul venitul minim pe economie ceea ce contravine dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000.
S-a mai arătat că prin stabilirea unei pensii sociale pentru limită de vârstă de 491 lei, în funcție de un punctaj mediu anual de 1.23854 care set sub nivelul mediu pe economie, acesteia i-au fost încălcate toate drepturile și nu au fost respectate Convenția dintre România și fosta URSS referitoare la domeniul prevederilor sociale.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurente, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Contestatoarea a investit instanța de fond cu soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei nr.-/31.01.2007, emisă de Casa de Pensii a Sectorului 2 B, din verificarea modalității de stabilire a drepturilor de pensie prin decizia contestată, în raport și de conținutul și dispozitivul deciziei nr.704/R/24.02.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, stabilind în mod corect faptul că în privința modalității de stabilire a drepturilor de pensie ale contestatoarei hotărârea judecătorească mai sus arătată are putere de lucru judecat, intimata fiind obligată să respecte dispozițiile instanței de judecată.
Cum prin decizia mai sus amintită s-a dispus obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea cuantumului pensiei reclamantei, având în vedere funcțiile echivalente din România, deținute de reclamantă în Republica M, pe perioada 1966 -2002, iar respectiva decizie se bucură de autoritate de lucru judecat, vor fi înlăturate criticile recurentei Casei de Pensii a Municipiului B, referitoare la faptul că motivarea sentinței recurate nu conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, intimata fiind obligată să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată.
Față de cele mai sus arătat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, va fi respins, ca nefondat,în temeiul art.312 pr.civ.
Trecând la analiza recursului formulat de recurenta, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.129 alin.6 pr.civ. judecătorii au obligația de a hotărî doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Ori, prin acțiunea introductivă formulată la data de 16.05.2007, contestatoarea a investit instanța cu soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr.-/31.01.2007, emisă Casa de Pensii a Sectorului 2 B, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei să emită o altă deciziei care să cuprindă întreaga vechime în muncă ținând seama de perioada de cotizare, iar toate aceste drepturi să se stabilească conform salariilor realizate efectiv.
Cu prilejul rejudecării cauzei, contestatoarea a depus la data de 25.06.2008, când cauza a rămas în pronunțare, un înscris intitulat "Note de ședință", în care făcea referiri la o serie de instituții și anume ", CNPAS și Casa de Pensii a Municipiului B", arătând că acesta sunt responsabile pentru rejudecarea cauzei aflată pe rol, fapt ce o îndreptățește să solicite pentru neîndeplinirea hotărârii judecătorești răspunderea acestora moral și material, însă acest înscris nu întrunea condițiile prevăzute de art.112 pr.civ. pentru a putea fi calificat drept o cerere de chemare în judecată, iar din practicaua sentinței atacate nu rezultă că recurenta ar fi solicitat în condițiile art.132 alin.1 pr.civ. un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
În aceste condiții instanța de fond a hotărât în mod corect doar cu privire la aspectele cu care a fost investită, reținând faptul că la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenită contestatoarei intimata este obligată să respecte decizia nr.704/R/24.02.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, care cuprinde indicații suficiente pentru stabilirea bazei de calcul ce trebuia avută în vedere de intimată.
- fi înlăturată și critica privind neluarea în seamă a perioadei 1966 - 1994, deoarece cu privire la această perioadă s-a pronunțat instanța de judecată, prin decizia civilă nr.704/R/24.02.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la recalcularea cuantumului pensiei recalculate având în vedere funcțiile echivalente din România deținute de reclamantă în Republica M pe perioada anilor 1966 - 2002, pe care intimata este obligată să o respecte.
De asemenea, instanța de fond a apreciat corect că nu se mai poate pronunța asupra pretențiilor contestatoarei de stabilire a indemnizației pentru concediu creștere copil ca echivalent a 85% din salariul realizat, respectiv a celorlalte salarii prin transformarea celor primite în ruble/lei moldovenești în lei românești modalitatea de stabilire a bazei de calcul fiind stabilită cu putere de lucru judecat prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cu privire la perioada când recurenta a activat în sectorul privat, ținând seama de considerentele aceleiași decizii, s-a apreciat în mod corect că trebuia avută în vedere ca bază de calcul venitul realizat, raportat la echivalentul funcției pe teritoriul statului român, având în vedere o medie între salariul minim și cel maxim, avut de un angajat român în sectorul privat în aceeași perioadă.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge și recursul declarat de recurenta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-contestatoare și de recurenta-intimată Casa De Pensii A Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5261 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11307/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
11.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Zuluf Petronela Iulia
