Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1075
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 778 din 7.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar precizări de către intimatul, necomunicată recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța comunică reprezentantului recurentei Casa Județeană de Pensii I un exemplar al precizărilor depuse de intimatul.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și casarea hotărârii primei instanțe. Arată că au fost obligați la luarea în considerare a grupei a II-a de muncă pentru o anumită perioadă. Dar principiul contributivității este prevăzut de Legea nr. 19/2000 și aplicat după anul 2001. Mai arată că a depus dovada că angajatorul nu a plătit contribuțiile pentru grupa de muncă decât sporadic.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că există o adeverință la dosar care specifică că a plătit diferența de contribuție pentru grupă în anul 2001, dar aceasta nu a fost luată în considerare de casa de pensii. Precizează că angajatorul separat contribuțiile de la angajați pentru grupă, dar nu știe dacă acesta a plătit mai departe. Mai arată că a plătit suma stabilită de serviciul personal și serviciul contabilitate. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 10114/99/24.12.2008, chemat în judecată Casa Județeană de Pensii solicitând obligarea acesteia să-i plătească drepturile bănești cu privire la cuantumul pensiei calculată greșit prin decizia nr. -/12.11.2008 comunicată la 18.11.2008, în sumă de 17.381,747 lei.
În motivarea contestației sale, arătat că a fost pensionat anticipat la data de 10.02.2004, cu un cuantum al pensiei de 2.711.754 lei ROL. La împlinirea limitei de vârstă de 63 ani și trei luni, Casa de Pensii nu recalculat cuantumul pensiei începând cu data de 01 iulie 2008. În același dosar de pensie 1-25830 calculat greșit cuantumul pensiei începând cu data de 10 octombrie 2008. cuantumului pensiei pe o perioadă de trei luni, începând cu 01 iulie 2008 până la data de 10 octombrie 2008 este diferență de 1788,747 lei, adică 868,00 lei pe lună cât trebuia să- plătească începând cu 01.07.2008 până la 01.10.2008, i- plătit numai suma de 271,175 lei, în minus cu 596,825 lei/lună x 3(luni) = 1788,747 lei RON).
A mai arătat că nu a fost dedus cuantumul pensiei pentru munca desfășurată în grupa II- de muncă pe perioadă de 5 ani, 11 luni și 14 zile. Pe lună cuantumul este de 217 lei RON, adică 868,00 lei x 25% = 217 lei/lună. Pe perioada de 5 ani și 11 luni = 71, luni.71 luni x 217 lei = 15407,00 lei(RON).
Iar pentru 18 zile revine suma de 186,92 lei(RON). Total 15593,92 lei (RON). Total general cuantum de pensie neplătită de Casa de Pensii este de 17381,747 lei(RON).
Și- întemeiat cererea pe dispozițiile art. 88 din Legea 19/2000, art. 16 din Constituția României.
Intimata Casa Județeană de Pensii I a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației și arătând următoarele:
În fapt, prin decizia nr. -/10.02.2004 privind acordarea pensiei anticipată parțială contestatorul fost înscris la pensie anticipată parțială în temeiul Legii nr. 19/2000 începând cu data de 18.12.2003.
Stagiul total de cotizare realizat de contestator și reținut prin decizie este de 37 ani, 5 luni, 22 zile din care 3 ani, 7 luni, 27 zile reprezintă stagiu de cotizare realizat în grupa II- de muncă.
Urmare intrării în vigoare OUG nr. 19/2007, prin decizia nr. -/01.07.2007 privind stabilirea drepturilor de pensie, fost modificat punctajul mediu anual determinat pentru anul 1962.
Prin decizia nr. -/12.11.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă fost recalculată pensia contestatorului conform art. 52 din Legea nr. 19/2000.
Art. 52 din Legea nr. 19/2000 fost modificat în sensul că trecerea de la pensie anticipată la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă se face la cerere.
Contestatorul fiind născut în luna aprilie 1945, vârsta standard de pensionare stabilită de lege este 63 ani și 5 luni. Această vârstă contestatorul împlinit-o în septembrie 2008.
Prin cererea înregistrată la nr. 60794/24.09.2008 contestatorul solicitat trecerea la limită de vârstă. Acesta este motivul pentru care trecerea la pensie pentru limita de vârstă s- făcut începând cu data de 01.10.2008.
Astfel, având în vedere dispozițiile legale și situația de fapt (data formulării cererii de trecere la pensie pentru limita de vârstă, în mod corect prin decizia nr. -/12.11.2008 contestatorul fost trecut la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă începând cu data de 01.10.2008.
În ce privește valorificarea perioadei lucrată în grupa II- de muncă, potrivit desfășurătorului cu date privind activitatea în muncă, perioada 18.03.1969 - 12.11.1972 fost valorificată ca fiind perioada lucrată în grupa II- de muncă.
Stagiul de cotizare reținut prin decizie ca fiind realizat în grupa II- de muncă fost stabilit prin decizia nr. -/10.02.2004 privind acordarea pensiei anticipată parțială. De la emiterea acestei decizii contestatorul a formulat diverse cereri soluționate cu adrese prin care primit explicații față de valorificarea grupei superioară de muncă.
În această situație, consideră tardivă contestarea valorificării grupei de muncă prin prezenta acțiune, valorificarea grupei de muncă făcându-se prin decizia din 2004.
Părțile au depus înscrisuri, în copie.
Prin sentința civilă nr. 778 din 7mai 2009, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității invocată de intimată.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. -/12.11.2008 emisă de intimată și a obligat să emită o nouă decizie cu luarea în considerare grupei a II- prevăzută în adeverința nr. 1590/14.02.2001 eliberată de ""
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității cererii privind valorificarea grupei de muncă prin prezenta acțiune, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, pensionarul având dreptul să solicite oricând valorificarea unor drepturi salariale la calcularea drepturilor sale de pensie.
Contestatorul fost înscris la pensie anticipată parțială în temeiul Legii nr. 19/2000 de la data de 18.12.2003 prin decizia nr. -/10.02.2004 privind acordarea pensiei anticipată parțială, realizând un stagiu total de cotizare de 37 ani, 5 luni, 22 zile din care 3 ani, 7 luni, 27 zile reprezintă stagiu de cotizare realizat în grupa II- de muncă.
Prin decizia nr. -/01.07.2007 privind stabilirea drepturilor de pensie, fost modificat punctajul mediu anual determinat pentru anul 1962, în baza OUG nr. 19/2007,
Ulterior, la data de 12.11.2008 fost recalculată pensia contestatorului conform art. 52 din Legea nr. 19/2000 în sensul trecerii de la pensie anticipată la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la cerere. La data îndeplinirii condițiilor pentru beneficia de pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile art. 42, pensia anticipată parțială devine pensie pentru limita de vârstă și se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute la art. 50 alin. (2) și prin adăugarea perioadelor asimilate și eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, trecerea la pensia pentru limita de vârstă făcându-se la cerere.
Vârsta standard de pensionare stabilită de lege pentru contestator, care este născut în aprilie 1945, este 63 ani și 5 luni, vârstă împlinită în septembrie 2008.
a solicitat trecerea la pensia pentru limită de vârstă prin cererea nr. 60794/24.09.2008 și aceasta s- făcut începând cu data de 01.10.2008.
În ce privește valorificarea perioadei lucrată în grupa II- de muncă, din adeverința eliberată de SC SA I rezultă că a lucrat în perioada 01.07.1976-01.12.1977 ca strungar la sculărie, încadrându-se în grupa a II de muncă conform Ordinului 50/1990, poziția 34 din anexa 2, în perioadele 01.12.1977-01.10.1981 și 25.12.1981-01.03.1992 a lucrat ca tehnician la atelierul sculărie - în sectorul tratamente termice în aceleași condiții cu muncitorii de bază, încadrându-se în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 poz. 42 și art. 3, în total 14 ani și 6 zile în procent de 80% din timp, în condiții de noxe depășite, iar în perioada 01.12.1993-01.01.2001 a lucrat ca tehnician în sectorul tratamente termice în aceleași condiții cu muncitorii de bază, încadrându-se în grupa a de muncă conform Ordinului 50/1990 poz.42 și art.3, în total 7 ani și o lună în procent de 80% din timp, în condiții de noxe depășite.
Încadrarea în grupa a II a de muncă a fost aprobată de Consiliul de Administrație de comun acord cu sindicatul, în ședința din 29.01.2001.
Pentru perioada lucrată în grupă de muncă după 01.04.1992 s-a constituit, reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară și CAS aferent grupei a II a de muncă, conform Legii 49/1992.
Veniturile se încadrează în cele prevăzute de art. 7, al.3 din OUG nr. 4/2005, având regimul fiscal prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
Aceste venituri au fost impozitate urmând să se aplice prevederile principiului contributivității, prevăzut de art. 2, lit. e din Legea 19/2000: "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Baza lunara de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asigurărilor o constituie salariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau prin contractul colectiv de munca, iar in raport de acest salariu brut, se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78, al. 1 din Legea nr. 19/2000.
Ordinul nr.92/8.02.2008 al Ministerului muncii la art. 1 arată că "prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege totalitatea veniturilor în bani sau în natură",
Prin adeverința nr. 1590/14.02.2001 eliberată de "" se atestă faptul că în perioadele respective contestatorul a beneficiat de sporurile pentru grupa a de muncă, pentru care s-au plătit contribuții la asigurările sociale.
Având in vedere principiul contributivității, conform căruia fondul de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin luarea în considerare grupei II- prevăzută în adeverința nr. 1590/14.02.2001 eliberată de "" este îndreptățită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu reglementa plata contribuției individuale de asigurări sociale de stat. Contribuția individuală pentru pensia suplimentară se calcula la salariul tarifar menționat în carnetul de muncă, nu la salariul brut, iar prima instanță nu a ținut cont de acest fapt și a invocat în mod greșit principiul contributivității pentru perioade anterioare datei de 1.04.2001.
Mai susține recurenta că este greșită recunoașterea încadrării în grupa superioară de muncă în funcție de plata contribuțiilor, că metodologia de încadrare în grupa a II a de muncă trebuie respectată cu strictețe deoarece enumerarea din Ordinul nr. 50/1990 este limitativă, nu enunciativă și că nu a fost avută în vedere adresa nr. -.03.2001 eliberată de SC SA.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
La termenul de judecată din 13.10.2009, recurenta a depus "precizări", prin care invocă un extras din evidențele referitoare la plata CAS, din care rezultă că angajatorul a constituit CAS pentru grupa a II a de muncă, doar pentru 4 luni în anul 1996 și 3 luni în anul 1997.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă prin cererea de recurs, nu și a aspectelor invocate prin "precizări", ulterior împlinirii termenului prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziții menținute și prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, modificându-se numai procentul acestei contribuții.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Principiul contributivității ce rezultă din textul enunțat este reiterat și în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Or, în prezenta cauză, care nu privește valorificarea unor venituri excluse de la stabilirea punctajului anual, ci privește valorificarea unei perioade ca lucrate în grupa II de muncă, nu prezintă relevanță această împrejurare, greșit reținută de prima instanță în aplicarea principiului contributivității reglementat de Legea nr. 19/2000, a încasării sau nu a contribuțiilor la asigurările sociale de stat.
În ceea ce privește acordarea grupei a II a de muncă de către angajator, potrivit pct. 2 din Ordinul nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2, iar pct. 3 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, subingineri, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
În conformitate cu prevederile pct. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Așa cum rezultă din adeverința eliberată de SC SA I, intimatul a lucrat în perioada 01.07.1976-01.12.1977 ca strungar la sculărie, încadrându-se în grupa a II de muncă conform Ordinului 50/1990, poziția 34 din anexa 2, în perioadele 01.12.1977-01.10.1981 și 25.12.1981-01.03.1992 a lucrat ca tehnician la atelierul sculărie - în sectorul tratamente termice în aceleași condiții cu muncitorii de bază, încadrându-se în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 poz. 42 și art. 3, în total 14 ani și 6 zile în procent de 80% din timp, în condiții de noxe depășite, iar în perioada 01.12.1993-01.01.2001 a lucrat ca tehnician în sectorul tratamente termice în aceleași condiții cu muncitorii de bază, încadrându-se în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 poziția 42 și art. 3, în total 7 ani și o lună în procent de 80% din timp, în condiții de noxe depășite, menționându-se și că încadrarea în această grupă a fost aprobată de Consiliul de Administrație în acord cu sindicatul, în ședința din 29.01.2001.
Prin urmare, pentru a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă, este necesar ca intimatul să fi fost nominalizat în acest sens, în condițiile pct. 3 și pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, neputându-se reține, așa cum susține recurenta, că nu a fost respectată metodologia de încadrare în grupa a II a de muncă.
De altfel, doar angajatorul are posibilitatea și obligația să stabilească, pe baza reglementărilor legale și a evidențelor existente, dacă salariatul său poate beneficia de încadrarea în grupa I sau II de muncă, răspunderea pentru încadrarea ilegală a unor categorii de salariați în grupele superioare de muncă revenind, în exclusivitate, conducerii unității.
În ceea ce privește adresa nr. 3253/22.03.2001, se constată că aceasta reprezintă un răspuns la o scrisoare, comunicat intimatului de către SC SA, care nu înlătură încadrarea salariatului în grupa superioară de muncă de către angajator, angajator care și-a asumat, prin eliberarea adeverinței și mențiunile din carnetul de muncă, răspunderea unei încadrări ilegale.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie parțial considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 778/07.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 3.12.2009
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina
