Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI CIVILĂ Nr. 1101/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr.330/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de amânarea pronunțării din 22 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii din care să rezulte că a fost încadrat în Legea nr. 19/2000 art. 167 alin. 1 lit.b (anexa 4 bărbați tabelul 1) și la plata drepturilor bănești începând cu data de 01.10.2007 conform art. 169 din Legea nr. 19/2000, în baza cererii depuse la pârâtă sub nr. 31444/14.09.2007.
În motivarea cererii reclamantul arată că a formulat cerere de recalculare a pensiei privind valorificarea stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, dar care nu a fost soluționată de pârâtă.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii susținând că reclamantul are o decizie emisă pe numele său conform Legii nr. 19/2000 art. 169, iar acesta interpretează eronat aceste prevederi câtă vreme a dovedit realizarea unui stagiu de cotizare de 23 ani, 5 luni și 10 zile în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr. 330/LM/2009 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu data de 01.01.2004, prin decizia nr. -/22.08.2007 reclamantului recalculându-i-se drepturile de pensie în temeiul Legii nr. 226/2006, drepturile astfel calculate fiind acordate cu data de 01.07.2007.
Sub acest aspect s-a pronunțata deja Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 184/LM/2008, instanța nereținând însă excepția autorității de lucru judecat deoarece nu există identitate de obiect.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 19/2000, astfel că a putut fi pensionat după împlinirea vârstei de 51 de ani, motiv pentru care nu mai poate solicita obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie pe numele său în baza aceluiași text de lege.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 167 alin. 1 lit.b din Legea nr. 19/2000, deoarece acesta a desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă și nu în condiții speciale.
Sub aspectul incidenței dispozițiilor Legii nr. 226/2006 instanța a reținut că pârâta a emis la data de 22.08.2007 reclamantului decizia nr. - care a rămas definitivă ca urmare a sentinței civile nr. 184/LM/2008 a Tribunalului Hunedoara.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond obligarea pârâtei să-i emită o decizie la solicitarea sa de recalculare a pensiei conform art. 167 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul aduce mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței, arătând că sunt incidente prevederile art. 304 pct.3-9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
1). Recurentul susține că este incident motivul de nulitate reglementat de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă în privința frazei de la punctul 3 din motivare, întrucât instanța reține un stagiu de cotizare de 23 ani, 5 luni și 10 zile în grupa I de muncă.
Motivul este neîntemeiat, mai întâi că nu sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă care se referă la acte îndeplinite cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent.
În speță referirea la stagiul de cotizare de 23 de ani la care recurentul face trimitere este în legătură cu prima decizie de pensie emisă în favoarea reclamantului și care nu face obiectul litigiului, fiind vorba de stagiul de cotizare realizat în condițiile grupei I de muncă anterior apariției Legii nr. 19/2000.
2). O altă critică vizează faptul că în sentință se folosește diateza pasivă în privința verbului " a înscrie", recurentul fiind nemulțumit de faptul că s-ar crea aparența că doar a fost și nu va mai fi înscris la pensie, deci că nu ar mai fi îndreptățit la beneficiul pensiei.
Susținerea este lipsită de orice suport logic și gramatical. Este normal ca instanța să folosească verbul la acest timp, ce face trimitere la fapte din trecut, pentru simplul fapt că evenimentul s-a petrecut în trecut, înscrierea la pensie având loc în anul 2004. Cum efectele înscrierii la pensie se mențin și în prezent, este firesc că și la acest moment recurentul este înscris la pensie, dar înscrierea inițială s-a făcut în anul 2004, deci în trecut.
Alte referiri sunt făcute de către recurent în privința respingerii excepției autorității de lucru judecat, însă instanța nu le va califica ca motive distincte de recurs, întrucât nu se întrevede vătămarea suferită de către recurent prin respingerea excepției, soluția fiindu-i favorabilă acestuia.
3). Chiar dacă în considerentele sentinței se face referire la decizia din data de 18.05.2004, aceasta nu înseamnă că instanța a repus în discuție legalitatea și temeinica acestei decizii, cu atât mai mult cu cât nu făcea obiectul litigiului.
În nici un caz nu se poate afirma că prin referirea la această decizie instanța a dat pârâtei "posibilitatea să retragă reclamantului drepturile bănești primite până la data de 21.12.2004", astfel că nu se încalcă dreptul reclamantului la pensie.
4). în sentință a literei "p" în loc de "o" (nouă decizie) nu este de natură să ducă la nelegalitatea acesteia, fiind o evidentă eroare materială rezultată din dactilografiere.
5). Recurentul susține că instanța reține greșit un stagiu de cotizare de 23 ani, 5 luni și 10 zile în grupa I de muncă, prin această fiind vătămat în drepturile sale privind stagiul de cotizare în condiții speciale.
Recurentul este în eroare atunci când face aceste afirmații, deoarece în finalul sentinței instanța reține că "întreg stagiul de cotizare dovedit ca realizat de către reclamant i-a fost valorificat prin decizia nr. -/22.08.2007 care se referă și la stagiul realizat de reclamant în condiții speciale de muncă, conform Legii nr.226/2006, de 25 ani 02 luni și 08 zile".
Pe de altă parte, stagiul realizat în condițiile grupei I de muncă nu este identic cu cel realizat în condiții speciale, deoarece condițiile speciale au fost reglementate doar prin Legea nr. 226/2006, grupele de muncă fiind prevăzute de legislația anterioară apariției Legii nr. 19/2000.
6). Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă;
nu este incident motivul prevăzut la pct.3 deoarece acesta vizează situația cât instanța s-a declarat competentă să judece un litigiu, deși acesta era de competența exclusivă a altei instanțe. Faptul că s-a încălcat în opinia recurentului decizia dată anterior de o instanță nu înseamnă că s-a încălcat competența acestei instanțe, ci eventul că s-a soluționat greșit o excepție a autorității lucrului judecat, situație în care nu este incident motivul prevăzut la pct. 3;
instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești (pct.4), întrucât doar a procedat la verificarea legalității și temeiniciei deciziei de pensionare ce face obiectul litigiului, neintrând în domeniul puterii legislative sau executive, singurele situații în care se poate vorbi de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești;
în cauză instanța de recurs nu a identificat forme de procedură încălcate de către instanța fondului, încălcare care să fie prevăzută sub sancțiunea nulității, situațiile la care recurentul face trimitere neîncadrându-se în prevederile art. 105 Cod procedură civilă;
recurentul susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (pct.6) deoarece s-a pronunțat asupra deciziei de pensionare din anul 2004; instanța nu s-a pronunțata asupra acestei decizii, ci doar a făcut referire la acesta pentru a putea analiza dacă în raport de dispozițiile acesteia cererea reclamantului este sau nu întemeiată sub aspectul deciziei emisă în anul 2007. Că instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia rezultă indirect și din faptul că a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, tocmai pentru că litigiul de față are alt obiect și cauză decât cel anterior;
motivul de recurs prevăzut la pct. 7 este incident atunci când lipsește motivarea sau când deși aceasta există este contradictorie sau cuprinde motive străine de natura pricinii. În speță instanța a arătat clar de ce cererea reclamantului nu este întemeiată, respectiv reclamantul nu poate beneficia de două reduceri succesiv, întrucât o dată redusă vârsta standard prin aplicarea reducerii datorată activității desfășurată în grupa I de muncă, reclamantul nu poate să mai ceară reducerea vârstei prin aplicarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile speciale de muncă;
Astfel, dispozițiile art. 167 ind. 1 din Legea nr. 19/2000 prevăd că într-un interval de 10 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate in grupa I de munca, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.
TABELUL Nr. 4
─────────────────────────────────────────────
Stagiul de cotizare realizat efectiv, Reducerea vârstelor standard
conform legislației anterioare, de pensionare prevăzute în
grupa I de munca anexa nr. 3
(ani împliniți) (ani) (luni)
─────────────────────────────────────────────
2 1 2
4 2 5
6 3 7
8 4 10
10 6 0
12 7 2
14 8 5
16 9 7
18 10 10
20 12 0
22 13 0
24 14 0
26 și peste 15 0
(2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.
(3) Prevederile alin. (1) se aplica și în cazul asiguraților prevăzuți la art. 20, daca acestea sunt mai avantajoasedecât cele stipulate în anexele nr. 4 si 5.
(4) Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.
(5) Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.
După cum se poate observa, reducerea acordată în temeiul acestui text de lege este mai avantajoasă decât cea prevăzută în anexa 4, astfel că reclamantul nu justifică nici un interes în solicitarea de încadrare în prevederile acestei anexe și nici nu poate cere cumularea reducerilor.
faptul că reclamantul nu a fost lămurit în totalitate prin considerentele sentinței nu înseamnă că este incident motivul de recurs prevăzut la pct.8, întrucât textul de lege se referă la schimbarea înțelesului lămurit al actului și nu la lămurirea părții din litigiu;
recurentul invocă încălcarea legii la darea soluției deoarece un înscris depus la dosar nu i-a fost comunicat în timpul procesului, ci doar ulterior. Sub acest aspect trebuie avut în vedere că înscrisul depus de către pârâtă este răspuns la o solicitare a instanței, a fost depus în ședință publică, iar reclamantul putea solicita fie termen pentru studiul acestuia urmare a comunicării lui cu reclamantul, fie lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-l studia. Cum înscrisul nu a avut un rol hotărâtor în pronunțarea sentinței, nu a fost luat în considerare la momentul deliberării, instanța nefundamentându-și convingerea pe seama acestui document, reclamantul nu a suferit vreo vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Pe de altă parte, motivul prevăzut la pct.9 se referă la aplicarea greșită a legii la situația faptică din dosar, or așa cum s-a arătat deja, instanța a aplicat corect legislația în materie la speța dedusă judecății.
Pentru considerentele menționate, constatând că motivele de recurs formulate de către recurent sunt nefondate, sentința atacată fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța urmează a respinge ca nefondat recursul cu judecarea căruia a fost investită.
Nefiind efectuate cheltuieli de judecată, nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.330/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 1101/29.10.2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Monica Maria - - |
Grefier, |
Red../24.11.2009
Tehnored.
2ex/
Jud.fond:,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
