Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1104/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1104
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, împotriva sentinței civile nr. 3647 din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalaul G în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator G, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator G, lipsind recurentul pârât CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Intimatul contestator G, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3647 din 04.11.2009 a admis contestația formulată de petentul G, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. 8869/27.03.2009, emisă de intimată.
A obligat intimata la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care sa ia în considerare că in perioadele 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, petentul a desfășurat activitate ce se încadrează grupa I de muncă, în conformitate cu adeverințele nr. nr.4952/06.09.2007 și 4944/06.09.2007, eliberate de - Filiala " " și nr. 153/10.01.2002, eliberată de.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr.26491/01.07.2008, petentul a solicitat intimatei înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Intimata, analizând cererea și actele depuse la dosarul de pensionare a emis decizia nr. 8869/27.03.2009, prin care s-a respins cererea petentului de înscriere la pensie pentru motivul că nu îndeplinește condițiile privind stagiul de cotizare și vârsta de pensionare, impuse de art. 41 al. 1 din Legea nr.19/2000.
Așa cum s-a menționat în decizie, nu s-a luat în calcul grupa I de muncă pentru perioadele 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, deoarece în carnetul de muncă al petentului, la poziția nr.65, nu s-a depus o adeverință de grupă conform modelului prevăzut de Ordinul 590/2008.
Conform dispozițiilor Ordinului 50/1990, instanța a reținut că este atributul angajatorilor sa elibereze adeverințe privind încadrarea activității prestate de angajați în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001.
În speță, unitatea angajatoare, în baza documentelor aflate în propria arhiva, a eliberat adeverințele nr.4952/06.09.2007 și 4944/06.09.2007, eliberate de - Filiala " " și nr. 153/10.01.2002, eliberată de, depuse la dosar, din care rezultă că in perioadele 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, petentul a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, activitate ce se încadrează în anexa 1 punctul 30 și 62 din Ordinul 50/1990.
Nu poate fi primită apărarea intimatei, în sensul că activitatea petentului nu se încadrează în grupa I de muncă, întrucât nu este de competența sa să aprecieze dacă activitatea în muncă a unei persoane care a cerut înscrierea la pensie se încadrează sau nu într-o anumită grupă de muncă, ci această instituție trebuie să stabilească stagiul de cotizare conform dispozițiilor legale și să calculeze drepturile cuvenite, pe baza documentelor ce emană de la unitatea unde a lucrat solicitantul dreptului de pensie.
Astfel, conform punctului 6 din Ordinul 50/1990: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându - se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Faptul că in perioadele 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, petentul a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 100% rezultă în mod clar din conținutul adeverințelor nr.4952/06.09.2007 și 4944/06.09.2007, eliberate de - Filiala " " și nr. 153/10.01.2002, eliberată de, care confirmă mențiunile efectuate în carnetul de muncă, la poziția 65.
De altfel, în cursul procesului, unitatea angajatoare a eliberat o nouă adeverință, cu nr. 4289/30.10.2009, în care au fost făcute aceleași mențiuni ca și în adeverințele precedente.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis contestația, a anulat decizia nr. 8869/27.03.2009 emisă de intimată și a obligat intimata la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care sa ia în considerare că in perioadele 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, petentul a desfășurat activitate ce se încadrează grupa I de muncă, în conformitate cu adeverințele nr. nr.4952/06.09.2007 și 4944/06.09.2007, eliberate de - Filiala " " și nr. 153/10.01.2002, eliberată de.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de intimata Casa Județeană de Pensii G, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, intimata a arăta că instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului, nu a avut în vedere motivele care au determinat respingerea cererii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, respectiv faptul că în originalul carnetului de muncă se observă ștersături la poziția nr.65, prin care unitatea angajatoare încadrează la grupa I de muncă perioada 01.07.1977-17.09.1980 și 24.04.1982-01.04.2001, precum și faptul că reclamantul nu a depus o adeverință conform modelului prevăzut de Ordinul nr.590/2008.
A mai arătat recurenta că un alt motiv care a determinat respingerea cererii reclamantului de înscriere la pensie a fost acela că funcția de controlor, trăgător poligon nu este pretabilă cerințelor impuse de Ordinul 50/1990, anexa 1, anume acelea ca 100% din programul normal de lucru să fie desfășurat în condiții grele, nocive sau periculoase.
Totodată, a susținut că adeverințele, pe care instanța de fond a dispus ca intimata să le ia în considerare la calculul pensiei și din care rezultă că activitatea desfășurată de reclamant la UM a fost încadrată la grupa I de muncă, au fost eliberate după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, când dispozițiile ordinului nr.50/1990 nu mai erau în vigoare, acest act normativ fiind abrogat prin Legea nr.19/2000.
În acest sens, recurenta intimata a invocat disp.art.15 alin.2 din ordinul nr.50/1990, conform cărora unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu data de 18.03.1969 și a susținut că din aceste prevederi rezultă că eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate la grupele I sau II de muncă, se poate face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
De asemenea, recurenta intimată a invocat și dispozițiile Decretului nr.92/1976, privind carnetul de muncă și ordinului nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, păstrare și evidență a carnetului de muncă, în conformitate cu care înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și II de muncă este obligatorie, arătând că în ceea ce îl privește pe reclamant înscrierile în carnetul de muncă referitoare la încadrarea activității reclamantului la grupa I de muncă s-a efectuat abia în anul 2007, cu mult după abrogarea ordinului nr.50/1990.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și o justă apreciere a probelor administrate.
Astfel, din prevederile pct.6 din Ordinul nr.50/1990 coroborate cu cele de la pct. 12, 13 din același ordin rezultă că încadrarea în grupele I sau II de muncă, inclusiv pentru perioada lucrată anterior datei de 01.04.2001 este atributul angajatorilor, singurii în măsură să aibă cunoștință de condițiile concrete de muncă în care anumiți salariați sau anumite categorii profesionale și-au desfășurat activitatea sau de condițiile de la locurile de muncă în care aceștia au lucrat.
În speță, adeverințele ce se solicită a fi luate în calcul de către intimata CJP G la înscrierea reclamantului la pensie pentru limită de vârstă - adeverințele nr.153/10.01.2002, nr.4952/06.09.2007 și nr.4944/06.09.2007, au fost eliberate de către CN A- Filiala "UM ", succesoare a fostului angajator Întreprinderea Mecanică, ulterior Mecanică, în perioada pe care se solicită recunoașterea grupei I de muncă, astfel încât în raport de dispozițiile legale menționate această societate avea competență deplină să realizeze încadrarea reclamantului în grupele de muncă și să elibereze adeverința privind această încadrare.
Casele județene de pensii nu au posibilitatea să cunoască, pentru fiecare angajator, condițiile concrete de la locurile de muncă în care salariații acestuia și-au desfășurat activitatea, acesta fiind motivul pentru care prin prevederile Ordinului nr.50/1990 sau prin alte acte normative, Casei Județene de Pensii nu îi sunt atribuite competențe în ceea ce privește încadrarea anumitor locuri de muncă în grupele I sau II de muncă, aprecierea asupra împrejurării dacă o anumită activitate se încadrează sau nu într-una dintre aceste grupe sau exercitarea unui control asupra legalității încadrării în grupe de muncă realizate de angajator pentru salariații săi.
În această privință, angajatorului îi revine responsabilitatea pentru corectitudinea datelor menționate în adeverințele eliberate salariaților, astfel cum prevede pct.4 din anexa la Ordinul nr.590/2008.
În aceste condiții, nu poate fi primită critica recurentei conform căreia activitatea petentului nu s-ar încadra la grupa I de muncă, în ciuda nominalizării făcute de angajator în acest sens, în mod corect fiind înlăturată această apărare și la instanța de fond.
În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că adeverințele nu au fost eliberate, conform modelului prevăzut de Ordinul nr.590/2008, Curtea apreciază că această neregularitate formală nu este de natură a lipsi adeverințele de efectele juridice și valoarea probatorie pe care acest act normativ le-o recunoaște cu privire la dovedirea grupei de muncă, atâta timp cât cel puțin una dintre acestea ( adeverința nr.4943/06.09.2007) cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de ordin.
Nu poate fi primită ca fondată nici susținerea recurentei în sensul că nu pot fi luate în considerare cele trei adeverințe eliberate de UM SA, întrucât nominalizarea unei persoane ca încadrându-se în grupa I sau II de muncă trebuia să se realizeze anterior datei de 01.04.2001, pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor, iar în cazul de față aceste adeverințe au fost eliberate după data de 01.04.2001 și după abrogarea Ordinului nr.50/1990, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că eliberarea unei adeverințe privind încadrarea unei persoane în grupa I sau II de muncă după data de 01.04.2001, cum este cazul celor trei adeverințe eliberate petentului de UM SA, nu este o dovadă a faptului că și nominalizarea salariatului într-una dintre cele două grupe s-a făcut ulterior acestei date, așa cum susține recurenta.
Din cuprinsul celor trei adeverințe rezultă că ele atestă o situație anterioară datei eliberării lor și anterioară datei de 01.04.2001 ( adeverința nr.4952/06.09.2007 confirmă faptul că s-au constituit, reținut și virat S pentru grupa I de muncă, în conformitate cu legislația în vigoare), iar mențiunile adeverințelor se coroborează și cu alte înscrisuri depuse la dosar, care vin de asemenea să demonstreze că nominalizarea reclamantului în grupa I de muncă s-a realizat anterior datei de 01.04.2001, cum ar fi de exemplu înscrierile făcute în carnetul de muncă la data de 01.03.1990 (poz.22), în sensul menținerii grupei I de muncă, potrivit ord.125/1990, în raport de încadrarea făcută la nivelul anului 1984 (poz.21).
În ceea ce privește obligația prevăzută în sarcina angajatorului de art.15 alin.2 din Ordinul 50/1990, aceea de a analiza și a preciza în termen de 30 de zile de la aprobare situația încadrării personalului în grupele I sau II de muncă sau obligația înregistrării în carnetul de muncă a activităților desfășurate la grupa I sau II, prevăzută de Decretul nr.92/1976, privind carnetul de muncă, se reține că pentru eventuala nerespectare a acestor obligații de către angajator nu poate fi sancționat salariatul cu respingerea cererii privind luarea în calcul a perioadelor desfășurate la grupa I sau II, atâta timp cât încadrarea s-a realizat conform legii dar s-a omis efectuarea doar a mențiunilor legate de acest fapt.
De altfel, legiuitorul a prevăzut existența unor astfel de situații, acesta fiind și motivul pentru care dovedirea încadrării în grupele de muncă se poate face nu numai pe baza înscrierilor din carnetul de muncă dar și a adeverințelor eliberate de angajator în condițiile Ordinului nr.590/2008.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii G, împotriva sentinței civile nr. 3647 din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator G, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.-
/
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
