Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 6613/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1106/
Ședința publică din 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenți: și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B,
împotriva sentinței civile nr.1981 din data de 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a -a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale sub nr- la data 11.06.2007, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, contestație împotriva deciziilor emise la 12.04.2007, 24.04.2007 și 24.05.2007, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor și intimata să fie obligată să-i stabilească drepturile în raport de perioada de 4 ani și 6 luni studii universitare la zi și să-i plătească diferențele începând cu luna noiembrie 2004, să includă în calculul pensiei pentru perioada 11.04.1960 - 31.12.1960 suma de 2.231 lei și pentru perioada 01.01.1961 - 01.04.1961 suma de 2.941 lei, în perioada 04.03.1955 - 13.06.1957 valorile salariului menționate în adeverințele nr.2744/18.11.2005 emisă de SA-Sucursala C și nr.5583/07.10.2005 emisă de SA - Sucursala Pitești, nr.1966/29.09.2004 eliberată de SA - Centrul de Cercetări și pentru Explorări B, să valorifice și perioada 01.04.1987 - 01.05.1987, sporul de vechime începând cu 01.02.1970 cum apare în adeverința nr. 1966/29.09.2004 emisă de SA, să-i plătească diferențele de pensie începând cu luna noiembrie 2004, despăgubiri morale și materiale și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1981/7.03.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția autorității de lucru judecat; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie în valoare actualizată cuvenite din noiembrie 2004 în temeiul sentinței civile nr.3276/27.06.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a - Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal și al deciziei civile nr.3136/R/27.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru autoritate de lucru judecat; a admis în parte acțiunea completată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat deciziile de pensie nr.75492 emise de Casa locală de pensii sector 3 la datele 24.04.2007, 01.07.2007, 22.10.2007, 09.11.2007; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei începând cu data de 01.04.2007 prin valorificarea în perioada 04.03.1955-13.06.1957 a salariilor brute și a sporurilor pentru condiții speciale și șantier evidențiate în adeverințele nr.2744/18.11.2005 eliberată de SA - Sucursala C și nr.5583/07.10.2005 eliberată de SA - Sucursala Pitești, a sporurilor pentru condiții speciale și șantier și a primelor evidențiate în adeverința nr.5583/07.10.2005 eliberată de SA - Sucursala Pitești pentru perioada ulterioară datei de 13.06.1957, începând cu data de 01.02.1970 a sporului de vechime evidențiat în adeverința nr.1966/29.09.2004 eliberată de SNP SA - Sucursala Centrul de Cercetări și pentru Exploatări B, a primelor menționate în această ultimă adeverință precum și a stagiului de cotizare realizat în perioada 01.01.1987 - 01.05.1987; a obligat intimata să aibă în vedere la recalcularea drepturilor de pensie în temeiul
OUG nr. 19/2007 punctajul mediu anual în plată la data de 01.07.2007, determinat potrivit dispozițiilor hotărârii; a obligat intimata la plata diferențelor de pensie dintre pensia plătită contestatoarei începând cu 01.04.2007 și cea cuvenită calculată potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri, actualizată cu rata inflației; a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată împotriva deciziilor de pensie nr.75492 emise de Casa locală de pensii sector 3 la 12.04.2007 și 24.05.2007; a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de pensie emisă de Casa locală de pensii sector 3 la 01.11.2007; a respins capătul de cerere de obligare a intimatei la plata daunelor morale; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dreptul contestatoarei la pensie pentru limită de vârstă în sistemul public s-a deschis la data de 01.05.1987 după cum rezultă din mențiunile înscrise de intimată în conformitate cu dispozițiile art.3 din OUG nr.4/2005 în deciziile de pensie emise în temeiul acestui act normativ.
Pensia cuvenită contestatoarei a fost ulterior recalculată, mai întâi în noiembrie 2004, ca urmare a adăugării stagiului asimilat, fiind emisă de - Casa de Pensii Sectorul 3 decizia de pensie nr.75429/17.05.2005 iar apoi, începând cu 1.07.2005, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, prin decizia nr.75429/30.06.2005.
Ambele decizii menționate au fost contestate de titular și anulate prin sentința civilă nr.3276/27.06.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, modificată în parte prin decizia nr.3136 R/27.10.2006.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a obligat intimata " să emită o nouă decizie de pensionare contestatoarei, în care să aibă în vedere la calcularea drepturilor de pensie un stagiu asimilat de 4 ani și 6 luni conform adeverinței nr.4346/16.09.2004 emisă de Universitatea petrol și gaze P și sumele contributive evidențiate în carnetul de muncă. pentru perioada 19.04.1960 - 01.04.1961" precum și " la plata diferențelor dintre pensia rezultată în urma luării în calcul a acestor elemente și pensia ce a fost plătită începând cu noiembrie 2004".
Instanța de control judiciar, admițând recursul declarat de recurenta-contestatoare, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că pentru perioada 11.04.1960 - 1.09.1961 se vor avea în vedere ca sume contributive: 2231 lei, respectiv 2.941 lei, conform mențiunilor din carnetul de muncă. Diferențele dintre pensia rezultată în urma luării în calcul a elementelor menționate în sentința atacată și în decizie și pensia ce a fost plătită începând cu noiembrie 2004 vor fi actualizate pe baza indicelui de inflație la data plății efective".
Prin decizia emisă la 12.04.2007 intimata procedează la revizuirea deciziei prin care adăugase stagiu asimilat, valorifică un stagiu de 4 ani, 5 luni și 3 zile și determină un punctaj mediu anual începând cu 1.01.2005 de 1,56449 puncte.
În executarea sentinței civile nr.3276/27.06.2006 intimata emite două decizii: prima la 24.04.2007 în temeiul OUG nr.4/2005 prin care valorifică intervalul 1.10.1950 - 04.03.1955 ca stagiu asimilat și suma de 2050 lei în perioada 11.04.1960 - 01.04.1961, determinând pentru 01.07.2005 un punctaj mediu anual de 2,42360 puncte, iar cea de-a doua, la 24.05.2007 prin care adaugă ca stagiu asimilat 4 ani și 6 luni, stabilind că se cuvine contestatoarei, la 1.01.2005 un punctaj mediu anual de 1,56585 puncte.
Aceste trei decizii (emise la 12.04.2007, 24.04.2007 și 24.05.2007) sunt criticate de contestatoare prin cererea de chemare în judecată pentru următoarele motive:
Deciziile nu respectă cele două hotărâri judecătorești în sensul că drepturile cuvenite ca urmare a unui stagiu asimilat de 4 ani și 6 luni, iar nu 4 ani și 5 luni cum este înscris în decizia din 12.04.2007, trebuie să fie acordate din noiembrie 2004, iar nu 01.01.2005, respectiv decizia de recalculare în temeiul OUG nr.4/2005 emisă la 24.04.2007 trebuia să valorifice sumele de 2231 lei și 2941 lei, menționate în decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, iar nu 2.050 lei pentru întreaga perioadă indicată;
Niciuna dintre decizii nu valorifică datele cuprinse în adeverințele nr. 2744/28.11.2005, nr.5583/7.10.2005, nr.13447/11.07.2005, nr.1966/29.09.2004,depuse la Casa Locală de Pensii odată cu cererea de executare a sentinței civile nr.3276/27.06.2006 expediată prin poștă la data de 27.03.2007, acte care au fost primite de intimată câtă vreme aceasta solicită la 27.03.2007 originalul titlului executoriu. De altfel, intimata nici nu s-a apărat în timpul soluționării cauzei că nu i-ar fi fost comunicate adeverințele în discuție.
În timpul judecării cauzei intimata a emis alte patru decizii respectiv la 22.10.2007, în temeiul OUG nr.4/2005, prin care determina un punctaj mediu anual de 2,44100 puncte cuvenite de la 01.07.2005, la stabilirea căruia avea în vedere un stagiu asimilat de 4 ani și 6 luni (04.09.1950 - 04.03.1955) și sumele de 223 lei și 2941 lei în perioadele indicate de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia nr.3136R/27.10.2006; la 1.07.2007 în temeiul OUG nr.19/2007, prin care se recalculează punctajele anuale din perioada 1950-1962 și, plecându-se de la punctajul mediu anual de 2,42360 puncte stabilit prin decizia emisă la 24.04.2007 în temeiul OUG 4/2005, se determină la 1.07.2007 un punctaj mediu anual cuvenit reclamantei de 2,47942 puncte; la 9.11.2007 o decizie de revizuire a celei anterior menționate care recalculează punctajul mediu anual în temeiul OUG nr.19/2007, plecând de la punctajul de 2,44100 puncte, stabilit prin decizia emisă la 22.10.2007 în temeiul OUG nr.4/2005 și ultima și cea mai importantă dintre aceste decizii cea emisă Ia 1.11.2007 prin care se revizuiește decizia emisă conform sentinței civile nr.3276 din 27.06.2006.
Tribunalul a apreciat că prin aceasta decizie intimata execută într-adevăr hotărârile judecătorești, în sensul că acordă drepturile de pensie recalculate prin adăugarea stagiului asimilat corect și valorificarea salariilor menționate în dispozitivul deciziei pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI (concluzie desprinsă din buletinul de calcul aferent deciziei emisă la 22.10.2007 în baza OUG nr4/2005 și anexele acestuia, deoarece se ajunge la același punctaj mediu anual de 2,44100) de la data de 1.11.2004, respectiv luna următoare depunerii cererii de recalculare conform procedurilor instituite de art. 169 rap.la art.95 din Legea nr. 19/2000.
S-a constatat de către tribunal că în condițiile în care instanțele judecătorești dispuneau introducerea unor anumite salarii în calculul drepturilor de pensie la nivelul anului 2004 (când OUG nr.4/2005 nu intrase încă în vigoare) singura modalitate în care puteau fi executate hotărârile judecătorești era ca drepturile de pensie să fie recalculate conform procedurii instituite de Legea nr. 19/2000, respectiv prin determinarea punctajelor anuale pe întreaga perioadă de activitate desfășurată de reclamantă.
În condițiile în care, din culpa reclamantei, în cauză nu a putut fi administrată proba cu expertiză contabilă, iar pe baza verificărilor proprii efectuate tribunalul a constatat că intimata valorifică sumele înscrise în hotărârile judecătorești s-a apreciat că este neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de pensie emisă de Casa locală de pensii sector 3 la 01.11.2007.
În considerarea situației de fapt reținută anterior tribunalul a apreciat pe de o parte că a rămas fără obiect contestația formulată împotriva deciziilor de pensie emise la 12.04.2007 și 24.05.2007 (ambele adăugau facultatea eronat, iar prin decizia emisă la 1.11.2007, calculul este corect) pe de altă parte că este întemeiată contestația formulată împotriva deciziilor emise la 24.04.2007 (recalculare conform OUG nr.4/2005), 1.07.2007 și 9.11.2007 (recalculare conform OUG nr. 19/2007) și cea emisă la 22.10.2007 (recalculare conform OUG nr.4/2005) care, așa cum s-a reținut, valorifică stagiul asimilat și salariile menționate în hotărârile judecătorești, însă de la 1.07.2005, nu de la 1.11.2004 cum dispusese instanța.
S-a apreciat că este întemeiată contestația formulată împotriva deciziilor emise în temeiul OUG nr.19/2007, deoarece la recalcularea punctajelor anuale aferente perioadei 1950-1962, acestea nu aveau în vedere și datele cuprinse în cele patru adeverințe comunicate de reclamantă Casei Locale de Pensii Sectorul 3 în martie 2007, prin urmare anterior datei de 1.07.2007, de la care legiuitorul a stabilit că se va face recalcularea în modalitatea reglementată de OUG nr. 19/2007.
Dat fiind faptul că în urma executării hotărârilor judecătorești drepturile de pensie au fost recalculate conform Legii nr. 19/2000 încă de la 1.11.2004, tribunalul a constatat că dispozițiile OUG nr.4/2005 nu mai erau incidente în cazul reclamantei (aceasta după cum se observă beneficiază de punctajul de 2,44100 puncte reprezentând raportul dintre suma punctajelor calculate pentru stagiul realizat și stagiul complet de cotizare de la o dată -1.11.2004 - anterioară celei de la care avea dreptul conform OUG nr.4/2005 și HG nr.550/2005), ceea ce înseamnă că orice cerere de recalculare depusă ulterior acestui moment trebuie să fie soluționată în conformitate cu prevederile art.95 din Legea nr. 19/2000, respectiv eventualele drepturi să fie acordate cu luna următoare depunerii cererii de recalculare.
În considerarea acestei norme legale, a dispozițiilor art.164 și a argumentelor expuse, tribunalul a apreciat că intimata trebuia să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 01.04.2007, prin valorificarea în perioada 04.03.1955-13.06.1957 a salariilor brute și a sporurilor pentru condiții speciale și șantier evidențiate în adeverințele nr.2744/18.11.2005 eliberată de SA - Sucursala C și nr.5583/07.10.2005 eliberată de SA - Sucursala Pitești, a sporurilor pentru condiții speciale și șantier și a primelor evidențiate în adeverința nr.5583/07.10.2005 eliberată de SA - Sucursala Pitești pentru perioada ulterioară datei de 13.06.1957, a primelor menționate în adeverința nr. 1966/29.09.2004 eliberată de SNP SA - Sucursala Centrul de Cercetări și pentru Exploatări
În privința sporului de vechime tribunalul a constatat că este necesar să fie valorificat de intimată astfel cum este dovedit prin adeverința nr. 1966/29.09.2004 și începând cu data de 01.02.1970, apreciind că dispozițiile art. 164 alin. 3 nu sunt incidente atunci când beneficiarul pensiei dovedește care au fost sporurile de vechime de care a beneficiat pe întreaga perioadă de activitate.
Referitor la stagiul realizat în perioada 1.04.1987 - 1.05.1987 tribunalul a constatat că este certificat prin adeverința nr.1966/29.09.2004 eliberată de SA și că luna aprilie 1987 nu a fost inclusă în baza de calcul a pensiei, astfel cum reiese din buletinele de calcul de evaluare a pensiei în temeiul HG nr. 1550/2004 întocmite de intimată.
Pe cale de consecință tribunalul a obligat intimata să recalculeze în temeiul OUG nr. 19/2007 drepturile de pensie cuvenite reclamantei urmând să aibă în vedere pentru perioada 1950-1962 punctajele anuale determinate în conformitate cu dispozițiile acestei sentințe (prin valorificarea și a veniturilor din adeverințele anterior menționate).
În ceea ce privește cererea de plată a diferențelor bănești în valoarea actualizată începând cu noiembrie 2004, ca urmare a valorificării stagiului asimilat și a sumelor din hotărârea judecătorească tribunalul a reținut că reclamanta are deja un titlu executoriu, că o pretenție similară a fost deja soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.3136/R/27.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, motiv pentru care, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca atare capătul de cerere menționat.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei la repararea prejudiciului moral, a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe prin care reclamanta să dovedească prejudiciul nepatrimonial suferit înțelegând prin aceasta lezarea onoarei sau reputației sau alte suferințe de ordin psihic suferite de parte ca urmare a executării cu întârziere a hotărârilor judecătorești.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat ambele părți.
Prin recursul său, întemeiat în drept pe disp. art.3041Cod procedură civilă, recurenta-contestatoare critică sentința pentru următoarele motive:
Instanța a apreciat și indicat eronat "1.04.2007" ca dată de la care se vor calcula și acorda drepturile, instanța omițând condiția precizată pe deciziile de recalculare (din 30.06.2005, 24.04.2007, 22.10.2007) emise de, data de 1.07.2005 și termenul de 3 ani de la data emiterii deciziilor fiind menționate pe toate deciziile.
Prin dispunerea datei de 1.04.2007 sunt încălcate prevederile legal vădite (art.7 din OUG nr.4/2005) și ar fi lipsită cel puțin 1 an și 9 luni de drepturile legale.
Instanța de fond a omis adeverința nr.13447 din 07.11.2005 emisă de - Sucursala V și, implicit, datele conținute referitoare la perioada 11.04.1960-01.04.1961.
Instanța de fond nu a dispus și anularea deciziei din 01.11.2007 care prezintă două erori vădite, existând o legătură directă dintre această decizie și decizia din 22.10.2007, pe care instanța de fond a anulat-
A solicitat anularea deciziei din 01.11.2007 deoarece în decizie apare eronat data de "01.04.1987: "drepturile au fost stabilite începând cu data 01.04.1987; data corectă "01.05.1987 a fost reținută în unele decizii anterioare(din 17.03.2005, 30.06.2005, 12.04.2007, 24.04.2007,25.05.2007si22.10.2007), dar nu a fost considerată în baza de calcul; punctajul ("2,44100") menționat în decizie este calculat pe o bază eronată, fiind punctajul stabilit prin decizia din 22.10.2007, decizie pe care instanța de fond a anulat-o prin sentința nr.1981 din 07.03.2008.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daunele morale suferite, acest capăt de cerere a fost respins de instanța de fond pe motivul că nu a prezentat probe pentru a dovedi "suferințe de ordin
psihic și "consecințele negative".
În ceea ce privește "suferințe de ordin psihic", recurenta arata ca stările de stress, consumul nervos, grija privind imposibilitatea de a-si procura medicamente determinate timp de 3 ani și J, de la sfârșitul anului 2004 și până în prezent, timp în care a formulat nenumărate cereri, atât înainte de a deschide procesul anterior, cât și în timpul și după acel proces, precum și în timpul actualului proces (parte dintre cereri le-a prezentat ca probe în actualul dosar) către și pentru a efectua corecțiile corespunzător actelor doveditoare ( a ignorat chiar și date din Carnetul de Muncă ), cereri ignorate sistematic de și, faptul că în această perioadă a fost lipsită de o parte substanțială a unui drept fundamental, în condițiile în care a avut și are o nevoie stringentă de fonduri, în special pentru investigații, analize și tratament medicamentos, constituie evidente "suferințe de ordin psihic".
Prin recursul său întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului critică sentința pentru următoarele motive:
nstanța de fond a admis acțiunea formulată de contestatoare, obligând intimata la anularea deciziilor nr.75492/24.04.2007, 01.07.2007, 22.10.2007, 09.11.2007 și emiterea unei noi decizii de pensie prin care să valorifice salariile, sporurile și primele ce sunt cuprinse în adeverințele 2744/18.11.2005, 5583/07.10.2005, 1966/29.09.2004, eliberate de.
Aceste adeverințe cuprind prime și sporuri care nu fac obiectul Legii 19/2000 și OUG 4/2005, nefiind cu caracter permanent.
În ceea ce privește adeverința nr.1966/29.09.2004, ce face
referire la sporul de vechime începând cu anul 1970, consideră că
acesta nu poate fi valorificat, deoarece anterior datei de
1.04.1992, sporul de vechime este reglementat de art. 164 din
Legea nr.19/2000.
Analizand recursul declarat de prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Drepturile cuvenite recurentei reclamante ca urmare a recalcularii drepturilor de pensie prin valorificarea adeverintelor mentionate in cel de-al cincilea alineat al dispozitivului sentintei de fond trebuie stabilite incepand cu data de 01.07.2005, si nu cu data de 01.04.2007, cum a apreciat prima instanta.
Aceasta intrucat adeverintele respective au fost depuse la dosarul de pensionare in interiorul termenului de 3 ani de la data etapei de recalculare aplicabile in cazul sau conform HG nr. 550/2005, ceea ce inseamna ca drepturile se acorda de la aceasta data, conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005. Nu poate fi retinut argumentul instantei de fond, in sensul ca recurenta reclamanta ar fi beneficiat de recalcularea pensiei conform Legii nr. 19/2000, mai inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 4/2005 si ca, din acest motiv, i se aplica regula generala in materie de recalculare prevazuta de art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 (adica drepturile i se acorda incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a depus la casa de pensii cererea de recalculare). Aceasta intrucat recalcularea prin valorificarea stagiului asimilat (facultate) nu poate modifica o dispozitie legala expresa, cum este cea cuprinsa in art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005 si care prevede dreptul recurentei reclamante de a beneficia de drepturile recalculate pe baza adeverintelor de la data de 01.07.2005.
Constatand ca prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale sub acest aspect, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de si va modifica sentinta atacata in sensul celor mai sus expuse.
Pe cale de consecinta, va fi modificata sentinta si sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere referitor la diferente de pensie. Astfel, parata va fi obligata la plata diferentelor de pensie decurgand din valorificarea unor venituri suplimentare incepand cu data de 01.07.2005, si nu incepand cu data de 01.04.2007, cum a retinut in mod gresit prima instanta.
De asemenea, Curtea apreciaza ca fiind intemeiat si motivul de recurs referitor la omiterea adeverintei nr. 13447/07.11.2005 emisa de SA Sucursala Din cuprinsul cererii de chemare in judecata-fila 2 dosar fond, rezulta ca recurenta reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensie si pe baza acestei adeverinte, depusa la dosarul de pensionare in cursul anului 2007, dar instanta de fond nu face nicio referire in cuprinsul sentintei la acest aspect. Aceasta adeverinta, care se regaseste la fila 24 dosar fond, atesta sporul de santier in cuantum de 25%, de care a beneficiat recurenta reclamanta in perioada 11.04.1960-01.04.1961. Din buletinele de calcul atasate deciziilor de recalculare a pensiei in baza OUG nr. 4/2005 si OUG nr. 19/2007 rezulta ca acest spor nu a fost valorificat de catre intimata (fila 59 dosar fond, fila 71 dosar fond, fila 79 dosar fond). Prin omiterea acestuia, a incalcat atat principiul contributivitatii consacrat de art. 2 din Legea nr. 19/2000, cat si dispozitiile legale care prevad modul de calcul al punctajului mediu anual, cuprinse in art. 78 din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, Curtea va modifica sentinta recurata si sub acest aspect si va obliga intimata sa recalculeze drepturile de pensie cuvenite recurentei reclamante, atat pe baza adeverintelor care au fost deja mentionate de prima instanta in dispozitivul sentintei, cat si pe baza adeverintei nr. 13447/07.11.2005 emisa de SC SA Sucursala
Curtea constata ca celelalte critici aduse sentintei de catre recurenta sunt neintemeiate, motiv pentru care vor fi inlaturate.
Astfel, solutia primei instante de respingere ca neintemeiata a cererii privind anularea deciziei din 01.11.2007 este legala si temeinica. Prin aceasta decizie, aflata la fila 97 dosar fond, se revizuiește decizia emisă conform sentinței civile nr.3276 din 27.06.2006 a Tribunalului B-Sectia a VIII-a (fila 36 fond), astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr. 3136/2006 a Curtii de Apel B-Sectia a VII-a, drepturile fiind stabilite incepand cu data de 01.11.2004, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,44100 puncte (fila 39 fond).
Prima instanta a aratat in mod corect ca prin aceasta decizie intimata execută integral hotărârile judecătorești, în sensul că acordă drepturile de pensie recalculate prin adăugarea stagiului asimilat corect (4 ani si 6 luni) și valorifica salariile menționate în dispozitivul deciziei pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI. Pentru a ajunge la aceasta concluzie Tribunalul a analizat buletinul de calcul aferent deciziei emisă la 22.10.2007 în baza OUG nr.4/2005, prin care se stabileste acelasi punctaj mediu anual de 2,44100, determinat de si prin decizia contestata, emisa la 01.11.2007. Aceasta analiza comparativa a fost necesara, intrucat decizia din 01.11.2007 nu este insotita de buletin de calcul si nu putea fi verificata altfel decat prin expertiza contabila (proba care nu a putut fi administrata, intrucat reclamanta a refuzat achitarea onorariului de expert).
Recurenta reclamanta sustine ca a solicitat anularea deciziei din 01.11.2007, deoarece în decizie apare eronat data stabilirii initiale a drepturilor de pensie ca fiind 01.04.1987, in loc de 01.05.1987. Aceasta mentiune nu prezinta niciun fel de relevanta in stabilirea drepturilor de pensie incepand cu data de 01.11.2004 si nu este de natura sa atraga nelegalitatea sau netemeinicia deciziei atacate, care se verifica in raport cu celelalte elemente, mai sus expuse.
De asemenea, mai sustine recurenta ca punctajul ("2,44100") menționat în decizie este calculat pe o bază eronată, fiind punctajul stabilit prin decizia din 22.10.2007, decizie pe care instanța de fond a anulat-o prin sentința nr.1981 din 07.03.2008.
Curtea nu va retine aceasta critica, intrucat modul de determinare a punctajului mediu anual de 2,44100 puncte, prin decizia din 01.11.2007, a fost in mod temeinic verificat de prima instanta, care a constatat ca au fost valorificate atat stagiul asimilat, cat si celelalte dispozitii ale hotararilor judecatoresti in executarea carora a fost emisa aceasta decizie. Faptul ca s-a dispus anularea deciziei din 22.10.2007 nu conduce automat la anularea deciziei din 01.11.2004, numai pe motiv ca stabilesc acelasi punctaj mediu anual. Decizia din 22.10.2007 este o decizie de recalculare in baza OUG nr. 4/2005 si a fost anulata intrucat nu valorifica o serie de venituri si sporuri dovedite cu adeverinte. Or, acest motiv de anulare nu subzista in privinta deciziei din 01.11.2007, care este o decizie de adaugare a stagiului asimilat, emisa in baza unei hotarari judecatoresti. Cu alte cuvinte, punctajul mediu anual de 2,44100 puncte a fost in mod corect determinat pentru data de 01.11.2004 (data stabilirii drepturilor prin decizia din 01.11.2007), dar nu este valabil si pentru data de 01.07.2005 (data stabilirii drepturilor prin decizia din 22.10.2007), ci urmeaza a fi majorat prin valorificarea unor venituri suplimentare.
Nu este intemeiat nici motivul de recurs privitor la daunele morale. Recurenta reclamanta nu a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor cerute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei intimate. Astfel, pe langa fapta ilicita, savarsita cu vinovatie de catre intimata, era necesara dovedirea existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat reclamantei tocmai prin fapta ilicita a intimatei care nu i-a calculat pensia in cuantumul cuvenit. de imprejurarea ca nu s-a facut dovada niciunuia dintre elementele mentionate, desi aceasta incumba reclamantei, conform art. 1169 civ. prima instanta a apreciat in mod corect ca acest capat de cerere este neintemeiat.
Recurenta incearca sa acrediteze ideea ca acest prejudiciu nu ar presupune administrarea de dovezi suplimentare, ci ar rezultaex re,citand in acest sens doctrina de specialitate. In realitate, citatele mentionate in sustinerea acestui motiv de recurs au in vedere faptul ca daunele morale nu pot fi cuantificate si ca, de aceea, judecatorul trebuie sa aprecieze o anumita suma globala pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. Aceasta nu inseamna ca nu trebuie dovedita existenta prejudiciului, care este o chestiune distincta de intinderea lui. Or, tocmai acest aspect privind existenta prejudiciului nu a fost dovedit in cauza.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, Curtea va modifica in parte sentinta recurata, in sensul celor deja expuse, urmand ca hotararea sa fie mentinuta sub celelalte aspecte.
In ceea ce priveste recursul formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Conform adeverintei nr. 1966/29.09.2004 emisa de SNP SA (fila 25 dosar fond) reclamanta a beneficiat de spor de vechime incepand cu 01.02.1970, iar prima instanta a obligat in mod corect casa de pensii la valorificarea acestuia. Dispozitiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, invocate de recurenta parata, se interpreteaza in sensul ca pentru perioada 01.03.1970-01.04.1992, obtinerea sporului de vechime nu trebuie dovedita cu inscrisuri (carnet de munca sau adeverinte), intrucat se valorifica automat, in anumite procente stabilite de lege. In masura in care asiguratii prezinta acte doveditoare din care rezulta obtinerea sporului de vechime si pe perioada anterioara datei de 01.03.1970 (cum este cazul in speta) sau intr-un cuantum superior celui prevazut de art. 164 din Legea nr. 19/2000, se va lua in considerare sporul dovedit cu adeverinte, in vederea respectarii dispozitiilor art. 78 privind modul de calcul al puntajului mediu anual. Beneficiul legal prevazut in favoarea asiguratilor prin art. 164 din Legea nr. 19/2000 (care consta in valorificarea automata a unui spor, desi nu este dovedit) este aplicabil numai in ipoteza prevazuta de text, nu si atunci cand asiguratii prezinta acte doveditoare ale drepturilor salariale efectiv incasate cu acest titlu.
Nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia prima instanta a obligat la valorificarea unor prime si sporuri care nu au caracter permanent si nu sunt prevazute de Legea nr. 19/2000 si OUG nr. 4/2005.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 si 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 al. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În anexa 1 Ordonanței se arata că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual anumite sporuri, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru ca "sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite". Pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
In prezenta acestei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Asadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar, trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1981/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că,
Obligă intimata Casa de Pensii a Municipiului să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei,începând cu data de 01.07.2005,prin valorificarea în perioada 04.03.1955-13.06.1957 a salariilor brute și a sporurilor pentru condiții speciale și șantier evidențiate în adeverințele nr.2744/18.11.2005 eliberată de SA- Sucursala C și nr.5583/07.10.2005 eliberată de SA- Sucursala Pitești, a sporurilor pentru condiții speciale și șantier și a primelor evidențiate în adeverința nr.5583/07.10.2005, eliberată de SA- Sucursala Pitești pentru perioada ulterioară datei de 13.06.1957, începând cu data de 01.02.1970, a sporului de vechime evidențiat în adeverința nr.1966/29.09.2004 eliberată de SNP SA- Sucursala Centrul de Cercetări și pentru Exploatări B, a primelor menționate în această ultimă adeverință, precum și a stagiului de cotizare realizat în perioada 01.01.1987-01.05.1987 și a unui spor de șantier în cuantum de 25%, specificat în adeverința nr.13447/11.07.2005 emisă de SNP SA- Sucursala
Obligă intimata la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, pe perioada 01.07.2005 la zi, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul formulat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /10.03.2009
Dact.:
2 ex.
27.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
