Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7158/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1142/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul-contestator și recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4637/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10650/3/AS/2007.
Dezbaterile de fond și susținerile recurentului-contestator au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei, succesiv, la data de 17.02.2009, respectiv 24.02.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatorul a solicitat anularea deciziei de pensie nr. -/25.01.2007 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie actualizate.
Prin sentința civilă nr.4637/03.06.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr.-/25.01.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 și a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să stabilească drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite contestatorului cu luarea în considerare a unui număr total de 73,48252 puncte, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 10 luni și un punctaj mediu anual de 2,38347 puncte. A fost obligată intimata Casa de Pensii a Municipiului B la plata către contestator a sumei de 3775 lei, reprezentând diferențe de pensie neachitate și dobândă legală, precum și la plata sumei de 1403,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/25.01.2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4 în temeiul dispozițiilor Legii nr.19/2000, au fost stabilite, începând cu data de 31.05.2006, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, determinându-se un punctaj mediu anual de 1,79287 puncte.
Contestatorul a criticat decizia de pensie pentru neluarea în considerare a tuturor veniturilor ce sunt avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru clarificarea aspectelor prezentate de contestator, la termenul din 24.04.2007, tribunalul a dispus administrarea în cauză a probei cu expertiza contabilă pentru verificarea corectitudinii modului de calcul al punctajului lunar, anual și a punctajului mediu anual și pentru stabilirea eventualelor diferențe de pensie.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul a rezultat că drepturile de pensie cuvenite contestatorului la 1.06.2006 se prezintă în felul următor: total puncte realizate conform calculului expertizei - 70,62472, iar conform deciziei contestate 55,28031; stagiu complet de cotizare conform deciziei contestate - 31 de ani și 10 luni, iar conform expertizei - 31 de ani; punctaj mediu anual 1,79287 conform deciziei, iar potrivit expertizei 2,27822 puncte. Prin raportul de expertiză s-au stabilit diferențe de pensie cuvenite contestatorului de 1404 lei și dobândă legală de 71,83 lei. În concluziile lucrării, expertul a menționat că pensia stabilită de intimată și cuvenită contestatorului la 1.06.2008 a avut unele omisiuni de venituri, respectiv sporul de vechime, indemnizația de conducere, sporul pentru program prelungit, precum și sumele realizate în acord și sub formă de prime.
Împotriva raportului de expertiză au formulat obiecțiuni atât contestatorul, cât și intimata. Prin încheierea de la termenul din 2.10.2007, tribunalul a încuviințat obiecțiunile contestatorului, iar obiecțiunile intimatei au calificate ca fiind apărări pe fondul cauzei.
La data de 27.12.2007 s-a depus la dosarul cauzei suplimentul la raportul de expertiză, în cuprinsul căruia s-a arătat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului s-au luat în calcul toate veniturile realizate. Prin urmare, drepturile de pensie cuvenite contestatorului la 31.05.2006 au la bază un număr total de 73,48252 puncte realizate, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 10 luni; un punctaj mediu anual de 2,38347 puncte. Prin raportul de expertiză s-au stabilit diferențe de pensie cuvenite contestatorului pentru perioada 1.06.2006-31.12.2007 de 3610 lei și dobândă legală de 165 lei, în total 3775 lei.
Cu privire la suplimentul de expertiză, intimata a formulat un punct de vedere pe care instanța l-a reținut ca apărare pe fondul cauzei, iar contestatorul a depus la dosar o notă de obiecțiuni.
La termenul din 19.02.2008, tribunalul a pus în vedere contestatorului să formuleze punctual obiecțiunile la suplimentul de expertiză. Contestatorul s-a supus în parte măsurii dispuse de instanță, depunând obiecțiunile la termenul din 15.04.2008, când instanța le-a respins motivat prin încheierea de la acel termen. La respingerea obiecțiunilor formulate general, tribunalul a avut în vedere că neindicarea unui spor sau altui venit care să nu fi fost luat în calcul de expert, neindicarea unei perioade în care punctajul să fie calculat greșit pun pe expert în imposibilitatea de a identifica critica formulată de contestator la suplimentul de expertiză.
Cu privire la apărarea intimatei privind nevalorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.228/16.06.2006 emisă de SC SA, tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Art.164 din Legea nr.19/2001 prevede că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare este menționat în anexa 1 OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001 că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Tribunal a mai reținut că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege. Acest principiu este consacrat expres de art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Concluzia se impune și pentru că ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, intimata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al contestatorului care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Aceleași considerente impun luarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie a sporului de vechime, indemnizației de conducere și sporului pentru program prelungit, ca un reflex al principiului fundamental al contributivității.
În condițiile în care nu au fost alte apărări de analizat sau alte obiecțiuni punctuale de ridicat la suplimentul de expertiză nici de părți, nici din oficiu, tribunalul a considerat că suplimentul de expertiză este temeinic fundamentat, fiind luate în considerare toate veniturile realizate de asigurat și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
De asemenea, tribunalul a considerat că stagiul complet de cotizare corect este de 30 de ani și 10 luni, cum se reține prin suplimentul de expertiză, iar nu de 31 de ani, cum a reținut greșit expertul prin raportul inițial.
Drept urmare, în consens cu concluziile pertinente ale suplimentului de expertiză ce a fost omologat, care au dovedit că punctajul total și cel mediu anual cuvenite contestatorului sunt mai mari decât cele din decizia contestată, tribunalul a admis contestația și a anulat decizia nr.-/ 25.01.2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 12.08.2008 contestatorul și intimata Casa de Pensii a Municipiului B la data de 13.08.2008, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.09.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul-contestator și întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. se solicită admiterea recursului său, modificarea hotărârii criticate pentru asigurarea unei judecăți unitare și legale.
S-a arătat că a solicitat proba cu expertiza contabilă pentru elucidarea discrepanței între cele stabilite de Casa de Pensii a Municipiului B în decizia de pensionare și prevederile legale aplicate la actele depuse în dosarul de pensionare și care atestă activitate desfășurată în muncă.
Prin expertiză s-a stabilit inițial un punctaj total de 70,62472 puncte, iar în expertiza refăcută s-a determinat un punctaj total de 73,78496 puncte. Deși a solicitat instanței completarea celei de-a doua expertize pentru că se afla în fața unor date certe rezultate din acte, instanța nu i-a luat în considerație punctul de vedere, dând dovadă astfel de lipsă de rol activ.
Consideră că au fost încălcate dispozițiile art.172 pr.civ. pentru că, deși a învederat că intimata deține datele problemei, instanța nu a ordonat înfățișarea acestora. În măsura în care înscrisurile nu sunt prezentate la cererea instanței, în baza art. 174.pr.civ. trebuiau considerate dovedite pretențiile contestatorului.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B invocă prin motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.4, 7, 8 și 9.pr.civ. precum și art.3041pr.civ. solicitând de asemenea, admiterea recursului cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
Consideră sentința instanței de fond ca fiind criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și a aplicării greșite a prevederilor legale. Astfel, deși contestatorul nu a adus critici concrete împotriva deciziei de pensionare, tribunalul a admis proba cu expertiză contabilă pe care nu o consideră probă utilă. În plus, stabilirea unei pensii printr-o expertiză contabilă este o încălcare a legii, pentru că tribunalul a preluat punctul de vedere al expertului și a stabilit un anumit cuantum al pensiei, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești și realizând o imixtiune în activitatea unei instituții publice, cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Mai arată recurenta-intimată că este greșită sentința instanței de fond mai ales în partea care dispune obligarea instituției la plata dobânzii legale, precum și a cheltuielilor de judecată care nu au fost solicitate la primul termen de judecată.
Consideră că nu este dovedită culpa Casei de Pensii a Municipiului B deoarece luarea în calcul a adeverințelor de acord ar fi însemnat încălcarea prevederilor legale din OUG nr. 4/2005 și art. 164 din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv lipsind dovada faptei ilicite și a întârzierii plății către "creditor" de către Casa Locală de Pensii Sector 4. În această situație, este fără temei legal obligarea la plata diferențelor de pensie.
La data de 02.02.2009, recurentul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului recurentei-intimate Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Ambele părți au criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie invocându-se motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. care pot atrage modificarea hotărârii în instanța de recurs. În plus față de acestea, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat și dispozițiile art.304 pct.4 pr.civ. susținând nelegalitatea hotărârii prin aceea că au fost încălcate atribuțiile puterii judecătorești. Întrucât acest motiv atrage casarea hotărârii, va fi analizat cu prioritate.
Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative așa cum este consacrată de Constituție.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză. Casa de Pensii a Municipiului B invocă în aceste limite faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a obligat-o să emită o decizie de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului pentru limită de vârstă, invocă cu alte cuvinte faptul că instanța a intrat în domeniul puterii conferite de lege casei de pensii de a calcula pensiile sau alte drepturi de asigurări sociale. Cum Casa de Pensii a Municipiului B nu este nici putere legislativă și nici putere executivă, critica este nefondată.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care s-a invocat art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. ambii recurenți susțin că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, că a interpretat greșit probele administrate și că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Simpla enumerare a acestor motive de recurs prevăzute limitativ la art.304 pr.civ. fără detalierea lor, fără a se arăta unde există contradicție între considerentele sentinței sau între considerente și dispozitiv, nu permit instanței de recurs să cenzureze hotărârea din acest punct de vedere.
În privind probelor administrate în cauză, ambii recurenții critică expertiza contabilă administrată în cauză despre care Casa de Pensii a Municipiului B susține că este o probă nelegală într-un litigiu de asigurări sociale, iar contestatorul susține că nu este corect și complet făcută pentru elucidarea punctajului total.
Nici una din acest susțineri nu este fondată.
Expertiza contabilă este o probă recunoscută de procedura civilă și care poate fi dispusă într-o contestație împotriva unei decizii de stabilire a pensiei în măsura în care această probă este utilă și concludentă. Proba însă, este legală și admisibilă, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B neavând atribuții exclusive pentru calculul punctajului unui asigurat. Câtă vreme Legea nr.19/2000 permite formularea unei contestații împotriva unei decizii de pensie, instanța are atribuția de a verifica toate aspectele stabilite de casa de pensii, inclusiv punctajul.
Cât privește aspectul invocat de recurentul-contestator în legătură de expertiza, Curtea observă că punctajul total a fost verificat de un expert contabil, fiind stabilit prin raportare la datele referitoare la activitatea în muncă ale părții aflate în evidențele instituției intimate, dar și cele prezentate în litigiul de față. Corect au fost însă înlăturate obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă refăcut deoarece partea susținea că trebuie considerate vechime în muncă și perioadele în care a urmat cursurile unei facultăți sau a satisfăcut stagiu militar, însă aceste perioade de timp sunt asimilate vechimii în muncă și nu constituie stagiu efectiv care să dea dreptul la calculul unui alt spor de vechime.
În fine, nefondată este și critica recurentului-contestator ce vizează neaplicarea art.172 pr.civ. la judecata în fond. Instanța a dispus părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și edificatoare pentru calculul punctajului total, ambele părți depunând la dosar atât înscrisurile existente în dosarul de pensionare cât și adeverințe suplimentare. Câtă vreme nu s-a afirmat existența altor înscrisuri necesare cauzei, dispozițiile art.172 pr.civ. nu își găsesc aplicarea.
Referitor la susținerile recurentei-intimate privind greșita sa obligare la plata unei diferențe de pensii, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu sunt fondate. Câtă vreme s-a dovedit la judecata în fond, urmare a administrării unei expertize contabile, că punctajul total pentru asiguratul calculat de intimata Casa de Pensii a Municipiului B este mai mic decât cel real, este dovedit că instituția a produs din culpă un prejudiciu asiguratului pe care este ținută să-l repare, pe principiile răspunderii civile delictuale.
Același principiu al unei reparări a unui prejudiciu este aplicabil și prin raportare la cererea accesorie a cheltuielilor de judecată. Aceste cheltuieli trebuie plătite, pe temeiul art.274 pr.civ. de partea care cade în pretenții, la solicitarea expresă a părții litigante. Cum contestatorul a formulat o astfel de cerere de obligare a intimatei de cheltuieli, la momentul dezbaterii cauzei pe fond, corect s-a dispus în sarcina intimatei plata acestor cheltuieli.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, în temeiul art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-contestator și recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4637/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10650/3/AS/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex./20.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
