Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6881/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1145/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3821 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10357/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.01.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3821 din data de 06.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea modificată formulată de contestatorul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului urmând ca la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite acestuia începând cu 01.01.2008 să ia în calcul veniturile evidențiate în adeverința nr.496/11.10.2007 eliberată de SC SA; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform prezentei hotărâri începând cu 01.01.2008.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/21.09.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 au fost stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterior, începând cu 04.03.2006, drepturile de pensie anticipată parțială cuvenită reclamantului.
La data de 20.12.2007 reclamantul a depus la dosarul de pensie adeverința nr. 496/11.10.2007 eliberată de SC prin care se certifică faptul că veniturile evidențiate au fost plătite din fondul de salarii și că acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilor sociale, însă intimata a respins cererea de recalculare a pensiei pe baza acestei adeverințe, cu motivarea că veniturile atestate în cuprinsul ei nu au caracter permanent.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorându-se în raport de câștigul brut realizat, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, reprezentând dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Principiul contributivității este consacrat expres și de art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune în sensul că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și persoanele juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu caracter de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, ceea ce ar conduce, pe de o parte, la nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, la crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizarea anterior și ulterior intrării în vigoarea a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Întrucât luarea în calcul a unor venituri suplimentare determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, Tribunalul a obligat pârâta, în temeiul art. 998-999 din Codul civil, să plătească reclamantului diferența dintre pensia încasată și cea calculată, începând cu data de 01.01.2008.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin incursiunea în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Totodată, a mai susținut recurenta, Tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, în ceea ce privește luare în calcul a veniturilor menționate în adeverința nr. 496/11.10.2007, eliberată de, apreciind în mod eronat că a fost încălcat principiul contributivității, statuat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat principiul juridic conform căruia norma specială derogă de la norma generală și se aplică prioritar.
Or, potrivit nr.OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, reprezentând norma juridică specială, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire care nu au avut caracter permanent. În această situație, s-a apreciat că obligarea recurentei la emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverință, este netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că, în cauză, nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) și 155 lit. a), e) și f) din Legea nr. 19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele fiind competente a soluționa în primă instanță, între altele, litigiile privind: modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Așadar, nu se poate considera că operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat constituie încălcări ale atribuțiilor constituțional recunoscute instanțelor judecătorești, incursiuni în domeniul altor puteri în stat, cu încălcarea ordinii constituționale și a interesului public, astfel cum a susținut recurenta.
În plus, recurenta nici nu a indicat modalitatea concretă în care a fost săvârșit excesul de putere al primei instanțe, respectiv actul îndeplinit de Tribunal pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl putea îndeplini.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului reclamant și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 496/11.10.2007, eliberată de (filele 4-7 ale dosarului instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverința menționată atestă realizarea de către intimat, în perioada 1969-1998, a unor venituri suplimentare - acord, și prime, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în cuprinsul adeverinței emise de fostul angajator.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acestea trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.3821 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./02.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
