Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1161/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1161
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.377/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.10.2009.
CURTEA:
Cererea de chemare în judecată
La data de 13.08.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B și a contestat decizia de pensionare nr. 1--/5.06.2008 contestând cuantumul pensiei pentru motivul neluării în seamă a sumelor încasate pe perioada 1992-1998 de către contestator.
În subsidiar a solicitat reclamantul restituirea sumelor actualizate pentru acea perioadă cât a contribuit la CAS.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că la data de 10.04.2008 a solicitat stabilirea drepturilor de pensie începând cu 1.02.2008. A depus actele la dosarul de pensie pentru care și două adeverințe din care rezultă că în perioada 1992-1998 lucrat cu cumul de funcții potrivit Legii 2/1991 perioadă pentru care i s-a pretins și reținut CAS. Acest adeverințe nu au fost avute în vedere la calculul pensiei de către pârâtă.
Poziția pârâtei exprimată prin întâmpinare
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea acțiunii.
La determinarea punctajului au fost avute în vedere toate prevederile legale, salariile și sporurile înscrise în carnetul de muncă și în adeverințele depuse. munca efectuată în limitele Legii 2/1991 nu constituie vechime în muncă și nu se ia în considerare la stabilirea pensiei.
Pe al doilea capăt de cerere formulat de reclamant pârâta a arătat că în conf.cu art.23 din Legea 19/2000 baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.
Baza de calcul a contribuției de asigurări sociale nu putea depăși plafonul de 3 ori salariu mediu brut lunar pe economie până la intrarea în vigoare a OUG nr.137/2002, când a fost modificat plafonul bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale la de 5 ori salariul mediu brut pe economie.
Începând cu data intrării în vigoare a Legii 250/2007 baza de calcul a contribuției de asigurări sociale o constituie totalul veniturilor fătă a mai exista un plafon prevăzut de lege.
Prin urmare, a concluzionat pârâta, la stabilirea drepturilor de pensie, potrivit art.78 al.4 din Legea 19/2000 punctajul anual nu putea depăși 3 puncte până în anul 2002, 5 puncte până la 1.08.2007, data intrării în vigoare a Legii 250/2007.
Sentința civilă nr.377/4.05.2009 a Tribunalului Brăila
Prin sentința civilă nr.377/4.05.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată contestația formulată și pentru lipsa calității procesuale pasive privind cererea de restituire a contribuției de asigurări sociale.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia nr.1--/5.06.2008 a Casei Județene de Pensii B, contestatorului i s-a stabilit pensie pentru munca depusă și limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare realizat de 44 ani, 1 lună și 20 zile, din care: 15 ani, 4 luni și 14 zile în grupa I, 21 ani, 3 luni și 6 zile în condiții normale și 7 ani, 6 luni -stagiu aferent grupei I și II de muncă.
Adeverințele care fac obiectul acțiunii de față: nr.1294/5.03.2008 eliberată de SC SA B, nr.2955/31.10.2003 eliberată de SC SA B și nr.1850/26.05.2004 eliberată de SC SA B, fac dovada că petentul, în temeiul Legii nr.2/1991, privind cumulul de funcții, a prestat muncă în sistem de cumul de funcții.
Potrivit dispozițiilor acestui act normativ (în prezent abrogat) orice persoană putea cumula mai multe funcții și avea dreptul să primească salariul corespunzător pentru fiecare din funcțiile ocupate. În același timp, persoana respectivă avea obligația să-și aleagă o unitate - ca unitate de bază, care îi achita și celelalte drepturi și plătea pentru salariat "contribuția de asigurări sociale, reținea contribuția pentru pensia suplimentară, ținea și completa carnetul de muncă".
Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care stabilesc principiile de bază ale sistemului public de pensii, categoriile de asigurați și stagiile de cotizare.
Tribunalul a reținut că veniturile și stagiul de cotizare realizate de contestator prin cumul de funcții în mod corect nu au fost luate în considerare la emiterea deciziei contestate, nefăcând parte din prevederile art.23 din Legea nr.19/2000.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, de restituire a contribuției de asigurări sociale potrivit veniturilor realizate prin cumul de funcții, tribunalul a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual pasive, pârâta nefiind beneficiara sumelor respective.
Sumele reținute de angajator drept CAS au fost vărsate la bugetul statului.
Recursul declarat de reclamantuil -motive
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul apreciind soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Instanța nu a făcut o interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză cu luarea în considerare a principiului contributivității.
Nici Legea 3/1977, nici Legea 2/1991 și apoi Legea 19/2000 nu precizează expres că în situația în care s-a contribui peste minimul cerut, se aplică sancțiunea neluării în seamă a contribuției sau o altă sancțiune.
Toate actele normative aplicabile au la bază principiul contributivității astfel că neluarea în seamă la calculul pensiei a tuturor contribuțiilor plătite de asigurat produce o inechitate pentru salariatul ce a plătit contribuția de asigurări sociale la toate sumele.
A critica recurentul soluția instanței de fond și sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a pârâtei apreciind că este greșită având în vedere că sumele au fost plătite acestei pârâte, iar pe de altă parte motivarea instanței de fond este străină de prezentul dosar.
Considerentele instanței de recurs
Examinând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Recursul declarat este nefondat soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Adeverințele atestă că pentru o anumită perioadă, respectiv 1992-1998 reclamantul a lucrat cu cumul de funcții, încasând salarii și plătite contribuții de asigurări sociale și plătind contribuții de asigurări sociale la toate veniturile încasate.
Deși toate legile invocate, Legea 3/1977 și Legea 19/2000 au la bază principiul contributivității soluția legiuitorului pe situația reclamantului este una ce nu lasă loc la interpretări, ea fiind foarte clară.
Astfel, pentru o anumită perioadă contribuția de asigurări sociale nu putea depăși un plafon maximal egal cu de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
După intrarea în vigoare a OUG nr.137/2002 plafonul maximal a fost de 5 salarii, iar după intrarea în vigoare a Legii 250/2007 s-a renunțat la plafonul prevăzut de lege funcție de care se plătea contribuția de asigurări sociale.
Corespunzător acestor plafoane funcție de care se plăteau asigurările sociale există instituit și un punctaj maxim al asiguratului. Astfel art.78(4) din Legea 19/2000 în forma inițială prevedea că" Punctajul asiguratului, stabilit conf.al.1 și 2 nu poate fi mai mare de 3 puncte într-un an calendaristic".Ulterior (31.03.2003) punctajul asiguratului nu putea fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic, iar la 1.08.2007 prin Legea 250/2007 se renunță atât la plafonul funcție de care se calcula contribuția la asigurări sociale cât și la punctajul maxim anual ce putea fi realizat de asigurat.
Cum în speță vorbim de perioada 1992-1998 rezultă că, în conf.cu Legea 2/1991 art.2 persoanele care cumulează mai multe funcții sunt obligate să-și aleagă o unitate unde vor avea funcția de bază, care îi achită și celelalte drepturi de personal. Unitatea prevăzută la al.1 plătește salariatului respectiv contribuția de asigurări sociale și reține contribuția pentru pensia suplimentară, stabilite pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi și orice alte sume datorate potrivit legii.
Prin urmare, contestatorul a plătit contribuția de asigurări sociale doar la una dintre unități, pentru celălalt salariul plătind doar impozit nu și contribuția de asigurări sociale. În măsura în care s-ar fi plătit asigurări la ambii angajatori, corespunzător fiecărui salariu, există o procedură de restituire dacă nu sunt prescrise aceste drepturi, conf.Ordinului 1646/17.10.2007.
Este corectă soluția instanței de fond privind lipsa calității procesuale a Casei Județene de Pensii B întrucât banii se virează de către angajator cu titlu de CAS către Ministerul Finanțelor și nu de către Casa Județeană de Pensii iar Ministerul Finanțelor la rândul său împarte acești bani către casele de pensii.
Față de aceste considerente, conf.art.312 pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat apreciind ca temeinică și legală soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.377/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./26.11.2009
Dact./10.12.2009/4 ex
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
