Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6720/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1180/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3661 din data de 29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9408/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 16.02.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului cu BI seria - nr.- eliberat de Circa 21 la data de 22.11.1989.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3661 din data de 29.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a anulat decizia nr. -/13.12.2007 emisă de 6
A obligat intimata să emită o decizie, prin care să stabilească începând cu data de 20.09.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentarea evidențiate în adeverința nr. 190/21.02.2005 completată cu adeverința nr.213/22.02.2005 emise de Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Calde și adeverința nr. -/18.09.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/13.12.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 în temeiul Legii nr. 19/2000, s-a stabilit o pensie de limită de vârstă de 849 lei în favoarea reclamantului, începând cu data de 20.09.2007. În urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 2,04054 puncte.
Deși în dosarul de pensie se aflau și adeverința cu venituri suplimentare nr. 190/21.02.2005 completată cu adeverința nr. 213/22.02.2005 emise de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Calde și adeverința nr. -/18.09.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor, intimata nu a înțeles să le ia în considerare, pe motiv că veniturile ce se solicită a fi valorificate nu au caracter permanent.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorându-se în raport de câștigul brut realizat, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, reprezentând dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Principiul contributivității este consacrat expres și de art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune în sensul că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și persoanele juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu caracter de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, ceea ce ar conduce, pe de o parte, la nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, la crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizarea anterior și ulterior intrării în vigoarea a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Tribunalul a mai reținut și dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei 1 a OUG nr. 4/2005 dând eficiență prevederilor art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată, Tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, în ceea ce privește luare în calcul a veniturilor menționate în adeverința nr.190/21.02.2005 completată de adeverința nr. 213/22.02.2005 emise de Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Calde și adeverința nr. -/18.09.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciind în mod eronat că a fost încălcat principiul contributivității, statuat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Totodată, veniturile realizate în acord și primele reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, nefiind înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Or, prin nr.OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, care reprezintă norma specială, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, cum sunt cele realizate în acord.
În concluzie, a susținut recurenta, prima instanță a încălcat principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală și se aplică prioritar.
De altfel, pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005 prevede condițiile imperative de fond și de formă pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global, prime, în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 190/21.02.2005 completată cu adeverința nr.213/22.02.2005, ambele emise de Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Calde și adeverința nr. -/18.09.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor (filele 29-34 din dosarul instanței de fond), care îndeplinesc toate condițiile de fond și de formă prevăzute la pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005.
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverințele menționate emise de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Calde atestă realizarea de către intimat, în perioada 1973-1986, a unor venituri suplimentare - acord și prime, iar în adeverința nr. -/2007 emisă de sunt evidențiate primele anuale obținute de reclamant în perioada 1990-2000, venituri pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverințelor emise de foștii angajatori.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acestea trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu se poate reține nici incidența motivului de modificare a sentinței recurate prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, câtă vreme recurenta nu a motivat în nici un fel critica subsumată acestui motiv de recurs. În plus, Curtea constată că textul legal evocat nu își găsește aplicarea în cazul în care se susține că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, cum pretinde recurenta, în mod neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.3661 din data de 29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9408/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./16.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
