Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1186/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1186/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.843/LM/20.05.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 15 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se pronunța:
- să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, conform Legii nr.19/2000, nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005 și să-i valorifice toate adeverințele depuse la dosar, inclusiv a sporului de vechime prin aplicarea Decretului nr.407/1958;
- să fie obligată pârâta la plata diferențelor de pensie ce rezultă din aplicarea art.1 din nr.OG19/2007 precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale a arătat că pârâta nu i-a luat în calcul și nu i-a valorificat sporul de vechime pentru lunile februarie - iunie 1958 deși acest fapt rezultă din adeverința eliberată de 02405 Pitești.
În ce privește calculul punctelor aferente perioadei 1952-1990, reclamantul a arătat că acesta a fost determinat greșit, prin împărțirea la 12 luni și nu la numărul de luni lucrate efectiv în anii respectivi.
De asemenea a mai susținut că erorile comise de pârâtă în calculul pensiei nu au putut fi verificate întrucât pârâta nu i-a comunicat buletinul de clacul aferent.
Sub un ultim aspect a susținut că nu i s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.44 din Legea nr.19/2000 și că nu i s-a valorificat un stagiu total de cotizare de 37 ani și 7 luni.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâta Casa Județeană de Pensii Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată întrucât recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului s-a făcut în temeiul nr.OG19/2007 precum și ale nr.HG1550/2004 și nr.OG4/2005 și funcție de adeverințele depuse la casa de pensii.
Prin sentința civilă nr.843/LM/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea d asigurări sociale formulată de reclamantul împotriva pârâtei
Pentru a hotărî în cest mod, prima instanță reținut că reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr.3/1977, conform deciziei de pensionare nr.-/1990 iar în urma transferării dosarului de pensie de la Casa de Pensii A la Casa de Pensii P, a fost emisă decizia nr.86875/2003.
Urmare aplicării nr.OG19/2007, pârâta Casa Județeană de Pensii H emis decizia nr.86875/2007, prin care a recalculat punctajele aferente perioadei 1961-1962 și a stabilit un cuantum al pensiei de 743 lei.
Întrucât perioada 1952-1960 apare, în fișa de calcul a pensiei, ca stagiu asimilat, conform art.38 din legea nr.19/2000, iar pentru acest interval nu se face aplicarea art.1 alin.3 și 4 din nr.OG19/2007, punctajul stabilit prin decizia nr.86875/2007 a rămas neschimbat.
În anul 2007, urmare a depunerii de către reclamant a adeverinței nr.1 /20.12.2006, pârâta a emis decizia nr.86875/11.01.2008, în baza nr.HG1550/2004 și a nr.OG4/2005, cu drepturi stabilite începând cu data de 1.07.2005. În acest context, instanța a înlăturat ca nefondate susținerile reclamantului conform cărora pârâta nu a respectat prevederile actelor normative menționate mai sus.
Prin aceeași decizie, pârâta a valorificat, conform art.15 din nr.HG1550/2004, pentru perioada 1956-1958, solda de grad și solda de funcție așa cum au fost acestea evidențiate în adeverința nr.1 /2006 precum și prima de zbor și tehnicitate pe perioada mai 1956-august 1956 și 1.09.1956-1.03.1958.
În legătură cu sporul de vechime, instanța de fond a constatat că pârâta a făcut aplicarea prevederilor nr.OG4/2005 coroborate cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 și a procedat la valorificarea acestui spor, exceptând perioada februarie -iunie 1958 din adeverință.
După emiterea deciziei nr.86875/11.01.2008, pârâta a procedat la aplicarea nr.OG19/2007 emițând două decizii consecutive, dintre care ultima în data de 16.04.2008, sub același număr.
Prin ceste ultime decizii reclamantului i s-a plătit o diferență de pensie, în sumă de 1512 lei, au fost valorificate adeverințele nr.1072/2007, nr.32/2007 și nr.3636/2007 și i s-a mai achitat o diferență de pensie de 1003 lei.
Cum reclamantul nu a dovedit că a lucrat și în alte perioade, decât cele evidențiate în carnetul de muncă și în fișa de pensie a acestuia instanța constatat că susținerile reclamantului potrivit cărora nu i-au fost luate în calcul toate stagiile de cotizare nu pot fi primite.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului vizând împărțirea punctelor la numărul de luni efectiv lucrate și nu la 12 luni, așa cum procedat pârâta
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală deoarece nu a avut în vedere adeverințele emise de către 02405 Pitești din care rezultă elementele care compun solda brută, și nici faptul că a realizat un stagiu de cotizare de 40 ani, 2 luni și 24 zile.
De asemenea a mai susținut că instanța de fond în mod greșit nu a luat în considerare perioada 1.01.1956-31.12.1960 ca fiind lucrată în grupa I de muncă, deși a dovedit acest lucru cu actele depuse la dosar și nu i s-a redus stagiul complet de cotizare cu perioada aferentă timpului lucrat în grupe superioare de muncă.
Sub un ultim aspect, a arătat că, în mod nejustificat, instanța a respins cererea de recalculare a punctajului anual, pentru anii 1952, 1961 și 1990, și nu i-a fost recalculată valoarea pensiei în funcție de mărimea punctului de pensie rezultat prin aplicarea corecțiilor prevăzute de lege.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate, în condițiile art.304/1 Cod proc.civ, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de reclamant este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.38 alin.1 lit. c din Legea nr.19/2000, în sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul " a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat".
Din cuprinsul adeverinței nr.1082/6.10.1993 eliberată de Ministerul Apărăii Naționale - 02580 Pitești ( 87), rezultă că reclamantul recurent a fost elev, urmând cursurile Școlii Militare de Ofițeri de în intervalul 14.11.1952-1.01.1956 și că în perioada 1.01.1956-31.12.1960 a fost ofițer de (pilot), această ultimă perioadă fiind încadrată în grupa II de muncă.
Mențiunile cuprinse în acest înscris se coroborează cu adeverința nr. IP C 8/20.12.2006 (33), adeverința nr. 32/18.12.2007 (101) și adeverința nr. 1072/16.08.2007 (100), toate emise de 02405 Pitești, înscrisuri din care rezultă elementele de salarizare de care a beneficiat reclamantul recurent și care constituie bază de calcul a pensiei, în intervalul februarie 1956- 1960, în care ca ofițer de avut gradul de locotenent (februarie 1956 - februarie 1958) și de locotenent major (martie 1958- 1960).
Totodată din fișa de pensie depusă la dosarul cauzei de pârâta H rezultă că în perioada 14.11.1952-9.01.1956 a fost încorporat ca elev la școala militară și că începând cu luna februarie 1956 fost avansat ca pilot până la data trecerii în rezervă, respectiv 12.01.1961.
Prin urmare, față de toate aceste înscrisuri, care atestă împrejurarea că recurentul reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de cadru militar fiind retribuit conform legii, în perioada ianuarie 1956- 1960, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.38 alin.1 din Legea nr.19/2000, care enumeră perioadele asimilate stagiilor de cotizare deoarece intervalul de mai susnu constituie perioadă asimilată, în condițiile art.38 alin.1 lit. c din lege, ci stagiu de cotizare care trebuie avut în vedere la stabilirea și calcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.
De asemenea se impune luarea în considerare a soldelor și a sporurilor de care acesta a beneficiat în acest interval și care apar evidențiate, în adeverințele arătate mai sus. .
În consecință, sub acest aspect soluția primei instanțe este nelegală, impunându-se din acest punct de vedere, modificarea hotărârii, în parte.
Celelalte aspecte critice invocate de reclamantul recurent sunt nefondate, urmând a fi înlăturate pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin deciziile emise, pârâta Hav alorificat, în condițiile art.15 alin.1 din nr.HG1550/2004, toate adeverințele eliberate de 02405 Pitești, cuprinzând elementele de salarizare de care acesta a beneficiat, conform legislației în vigoare la acea dată, respectiv solda de grad, solda de funcție precum și sporurile și indemnizațiile pentru care s-a achitat contribuția la pensia suplimentară și care fac parte din baza de calcul a pensiei, inclusiv prima de zbor și tehnicitate, acordată în sumă fixă în intervalul mai 1956-august 1958.
De asemenea, sporul de vechime a fost valorificat cu respectarea prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, astfel că nici sub acest aspect nu se impune modificarea sentinței atacate.
Cât privește încadrarea perioadei 1.01.1956-31.12.1960, cât recurentul și-a desfășurat activitatea ca ofițer de, în grupa I de muncă, se constată că susținerile sale nu pot fi primite deoarece în cauză nu au fost administrate dovezi în acest sens.
În legătură cu valorificarea ca vechime în muncă a perioadei cuprinse între data trecerea în rezervă, respectiv 12.01.1961, și data angajării la, respectiv 3.03.1961, se constată că instanța a respins în mod corect și acest capăt de cerere deoarece nu au fost administrate probe care să ateste că acea perioadă constituie vechime în muncă, în sensul Legii nr.3/1977.
Referitor la solicitarea recurentului reclamant ca împărțirea salariilor realizate în perioada 1952-1990, la numărul de luni efectiv lucrate și nu la 12 luni, cum a procedat intimata pârâtă, se constată că cererea este de asemenea nefondată, raportat la prevederile art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 care statuează că "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice."
O altă critică adusă de reclamant soluției pronunțate a vizat neaplicarea dispozițiilor art.44 și art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 precum și a anexei nr.4 la lege. În legătură cu acest aspect se constată că susținerile recurentului nu sunt fondate întrucât potrivit nr.HG1550/2004, în cazul pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în perioada 1.07.1977-31.03.2001, inclusiv stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și de 30 de ani pentru bărbați. Prin urmare, prevederile art.20 și 44 și ale anexei nr.4 din Legea nr.19/2000 se referă la situația celor pensionați după intrarea în vigoare legii, respectiv după data de 1.04.2001, ori reclamantul s-a pensionat anterior, în temeiul Legii nr.3/1977.
În raport de cele ce preced și față de dispozițiile art.312 slin.2 Cod proc.civ. Curtea va admite ca fondat recursul declarat de reclamantul și pe cale de consecință, va dispune modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare ca stagiu de cotizare (vechime în muncă) a perioadei 9.01.1956-12.01.1961 precum și a soldelor și sporurilor de vechime de care a beneficiat în această perioadă conform adeverințelor nr. IP C 8/20.12.2006, nr. 32/18.12.2007 și nr. 1072/16.08.2007 emise de 02405 Pitești.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.843/LM/20.05.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta CJP H, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare ca stagiu de cotizare a perioadei 9.01.1956 -12.01.1961 precum și a soldurilor și a sporurilor de vechime de care a beneficiat în această perioadă conform adeverințelor nr. /20.12.2006, nr. din 18.12.2007 și /16.08.2007 emise de UM 02405 Pitești.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță |
Grefier, |
Red..
Tehnored.
Jud. fond,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
