Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.12/2010
Ședința publică din 4 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Pop Mirela
- - -JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.1317/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H-D solicitând:
-anularea Deciziei nr. -/2009 și obligarea pârâtei să-i emită decizie de acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu recalcularea pensiei prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în adeverința nr. 154/17.02.2009 eliberată de D; cu acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 01.04.2007.
În motivarea acțiunii sale reclamanta susține că în mod nelegal pârâta nu i-a luat în considerare la recalcularea pensiei, veniturile suplimentare cu caracter permanent, pe care le-a dovedit cu adeverința menționată.
În drept se invocă art.23, 78 alin.1, 164 din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 250/2007, Decretul nr.389/1972.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H solicită respingerea acțiunii, arătând, în esență, că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, aspect care rezultă și din anexa la Ordonanța nr.4/2005-punct VI. și că potrivit art.169 din Legea nr. 19/2000 drepturile recalculate se cuvin începând cu luna următoare cererii(11-13).
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1317/LM/ 02.07.2009 pronunțată în cauză a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și în consecință:
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei cuvenite reclamantei prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr.154/17.02.2009 emisă de D, începând cu data de 01.06.2009, precum și să plătească acesteia diferențele de pensie cuvenite cu aceeași dată.
S-a respins, în rest, acțiunea reclamantei față de pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că încălcând principiul contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000, precum și art.7 alin.3 din nr.OUG 4/2005, pârâta nu a valorificat la determinarea drepturilor de pensie ale reclamantei veniturile suplimentare (acord global) dovedite de aceasta cu adeverința emisă de angajator, venituri pentru care s-au plătit lunar cotele
În ce privește data acordării diferențelor de pensie s-a reținut că art.95 alin.3 și art.169 alin.3 din Legea nr. 19/2000 prevăd acordarea pensiei recalculată începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, în speță cererea fiind depusă la data de 22.05.2009, diferențele de pensie se cuvin începând cu 01.06.2009, așa încât pentru restul perioadei (începând cu 01.04.2007) pretențiile reclamantei au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată, în esență, faptul că instanța de fond printr-o interpretarea greșită a legii a dispus valorificarea veniturilor obținute de reclamant în acord global, motivând că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor în temeiul Legii nr.3/1977, nu există temei legal de valorificare a acestora, dimpotrivă cap VI din Anexa la.nr.OUG 4/2005 exclud expres valorificarea unor sume denumite acord global, premii și gratificații; instanța de fond a înțeles greșit principiul contributivității, deoarece în adeverința eliberată s-a făcut mențiunea că angajatorul a plătit -ul, ori art.78 alin.1 din lege reglementează luarea în calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, deci ceea ce a plătit angajatul și nu angajatorul; aceste dispozițiile legale sunt aplicabile persoanelor care au realizat stagii de cotizare și care se vor pensiona după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000; aplicarea prin analogie a principiului contributivității unor categorii de asigurați care nu se circumscriu dispozițiilor art. 23 și 78 din legea nr. 19/2000 echivalează cu o substituire în atribuțiile legiuitorului și ale executivului. În drept se invocă: art.299, 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 57/1974, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992.
Intimata a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, arătând, că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Veniturile realizate în acord global prevăzute în legislația anterioară anului 1989au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar și în raport cu acestea angajatorul a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art. 1 din. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul s-ului datorat de angajator.
Potrivit art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de peroanele fizice și juridice din sectorul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000-așa cum au fost modificate prin Legea nr. 250/19.07.2007- baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiesalariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau contractul colectiv de muncă, iar în raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 din aceeași lege.
În acest sens sunt și prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
De asemenea, în Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17> privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.340/2001 se prevede la pct. 26 faptul că: punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege,pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme"
La pct. 19 din aceste norme este definită sintagma venit brut realizat lunar ca fiind "totalitatea veniturilor în bani sau în natură, indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. (1) pct. I și II din lege".
Mai mult, prin Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 s-a definit noțiunea de venitul brut realizat lunar ca fiind venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând inclusiv "sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu"
Prin urmare, Legea nr. 19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a salariului realizat lunar, a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unității, așa încât în speța de față în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că se impune valorificarea veniturilor suplimentare lunare (acord global) realizate de reclamanta intimată, care au avut un caracter permanent în sensul Legii nr. 42/1992 și pentru care angajatorul a achitat s-ul conform.389/1972 și Legea nr. 65/1965 așa cum reiese din adeverința nr.154/17.02.2009 emisă de
Susținerile recurentei în sensul că aceste sporuri nu pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor le pensie deoarece nu au făcut parte din baza a pensiilor conform legislației anterioare urmează a fi înlăturate ca nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere în ultimi 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentareși alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, veniturile suplimentare obținute de intimată în perioada 01.09.1977-29.09.2007, conform legii (Legea nr. 57/1974) urmare a activității de inginer proiectant în cadrul D au avut un caracter permanent, iar recalcularea se face cu respectarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, regăsit în art. 164 privind determinarea punctajelor anuale.
acestui principiu fundamental al asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, cea ce ar fi inechitabil.
În acest context, susținerile recurentei în sensul interpretării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 sunt nefondate, deoarece nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei prestația de asigurări sociale să nu se ia în considerare.
În ce privește dispozițiile nr.OUG4/2005, este de reținut, că în cuprinsul acestei ordonanțe se face trimitere expresă la dispozițiile Legii nr.19/2000; astfel, se menționează că "recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea Legii nr.19/2000- (art.2 alin.1). Așadar, în mod corect prima instanță a analizat cererea de față prin prisma principiilor fundamentale care se desprind din toate actelor normative succesive în materia asigurărilor sociale.
În fine, nu se poate vorbi de o substituire a instanței în atribuțiile legiuitorului și ale excutivului, invocată de recurentă, deoarece prin soluția pronunțată instanța de fond nu a creat norme juridice noi, ci a aplicat corect textele legale în vigoare incidente la cazul concret dedus judecății.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul exercitat în cauză de pârâtă, ca nefondat.
Urmare a respingerii recursului, în conformitate cu art. 274 cod procedură civilă, va fi obligata recurenta H să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu apărător probat cu chitanța nr. 1599/15.12.2009 depusă la dosar (11).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta CJP H împotriva sentinței civile nr.1317/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenta CJP H să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.01. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.DA
Tehnored.DA/TM/2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Pop Mirela, Stoica Manuela
