Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 124/R-CA
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.338/AS din 02 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului,
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și efectuarea unei expertize pentru a i se stabili drepturile care i se cuvin.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 14.06.2007 contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A contestație împotriva deciziei nr.-/5.05.2007 emisă de aceasta din urmă, solicitând anularea acesteia și recalcularea pensiei.
În motivare, contestatorul a arătat că la stabilirea drepturilor de pensie prin decizia contestată nu s-au avut în vedere următoarele perioade: 11 ani și 11 luni în care a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței 1680/18.05.1992; 01.01.2003 - 31.12.2005 în care a fost angajatul și, de asemenea a susținut că intimata nu a răspuns cererilor sale înregistrate sub nr.28005/13.10.2007, 4646/2006, 3499/2007.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea contestației, arătând că la calculul drepturilor de pensie au fost avute în vedere perioada 01.03.2003 - 01.02.2006 și cea cuprinsă între 01.03.2006-01.03.2007, conform adeverinței nr.494/05.07.2007, în care a fost salariatul Pitești. Pentru perioada 01.03.1970 - 04.1992, sporul de vechime s-a calculat potrivit art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, pentru perioada 01.04.1992 - 01.07.1995 s-a utilizat sporul de vechime în procentele prevăzute în adeverința nr.5101/12.05.2005 emisă de Spitalul Județean A, pentru iulie 1995 - 01.06.1997 la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat salariile din carnetul de muncă înregistrate sub formă de fracție.
În ceea ce privește perioada de 11 ani și 11 luni în care pretinde că ar fi lucrat în grupa a doua de muncă, intimata a arătat că adeverința nr.1680/18.05.1992 emisă de T, potrivit căreia activitatea desfășurată de contestator în meseria de șofer în perioada 25.04.1961 - 01.04.1973 se încadrează în grupa a doua de muncă nu a fost avută în vedere la stabilirea stagiului de cotizare întrucât nu s-a indicat corect temeiul legal în baza căruia această activitate se încadrează în grupa superioară de muncă, respectiv Ordinul - contestatorul nedesfășurându-și activitatea într-o unitate psihiatrică sau neuropsihiatrică și nici tipul și capacitatea autovehiculului deservit pentru a se putea avea în vedere precizările Mai mult, Legea nr.19/2000 nu prevede modificarea cuantumului pensiei ca urmare a activității desfășurate în grupa I sau a II-a de muncă, singura facilitate acordată de lege pentru grupe superioare de muncă fiind aceea a reducerii vârstei standard de pensionare.
La data de 28.11.2007 contestatorul și-a precizat contestația, solicitând obligarea intimatei la recalcularea pensiei în raport atât de actele indicate în cuprinsul cererii înregistrată la Casa Județeană de Pensii A sub nr.56433/13.09.2007, cât și în raport de: adeverința nr.4873/18.10.2007 - din care ar rezulta cuantumul corect al penalizărilor aplicate acestuia în perioada 25.04.1961 - 05.09.1965, adeverințele din data de 13.09.2007, ce se regăsesc în dosarul aflat la Casa de Pensii A; Decizia nr.-/07.08.2007; adeverința nr.6316/23.08.2007 emisă de Serviciul Județean de Ambulanță A, din care ar rezulta că în perioada 01.07.1995 - 01.06.1997 acesta realizat din muncă venituri în cuantum superior celor reținute de intimată la stabilirea pensiei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.338/AS din 02 aprilie 2008, a respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că prin decizianr.-/05.05.2007 emisă de intimată, contestatorului i s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 339 lei, pornindu-se de la un punctaj mediu anual de 1.39938 puncte, avându-se în vedere un stagiu de cotizare de 46 ani, o lună și 25 zile.
Față de adeverința nr.1680/1992 depusă la dosar, instanța a reținut că în perioada 25.04.1961 - 01.04.1973 contestatorul a fost angajatul de Ateliere și Transporturi, în calitate de șofer. Unitatea angajatoare a menționat, într-adevăr, în cuprinsul acesteia, că activitatea desfășurată de contestator se încadra în grupa a doua de muncă, indicând ca temei legal Ordinul nr.50/1990, care se aplica numai perioadei lucrate după data de 18.03.1969 și, oricum și după perioada următoare nu se aplica contestatorului pentru că locul său de muncă nu se regăsea indicat în cuprinsul anexei II al acestui act normativ.
În ceea ce privește perioada lucrată de contestator la, intimata a susținut prin întâmpinare că a fost avută în vedere la calculul drepturilor de pensie prin decizia contestată, însă instanța nu a putut verifica acest aspect pentru că a refuzat efectuarea unei expertize contabile în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut că nu s-a putut clarifica situația de fapt și perioadele lucrate de contestator în grupa a II-a de muncă din vina acestuia, care nu a achitat onorariul de expert.
Nu s-a avut în vedere că la data de 27 februarie 2008 acesta a achitat suma de 320 lei, prin chitanța seria - nr.- care a fost depusă la data de 29 februarie 2008, cu numărul de înregistrare 3643, acte care nu se mai găsesc la dosarul cauzei.
Față de acest motiv solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul rejudecării cauzei după efectuarea expertizei contabile dispuse.
Examinând actele dosarului, instanța constată că prima instanță, prin sentința atacată, a respins contestația formulată de, reținând că, din oficiu, s-a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă pentru a se verifica dacă prin decizia contestată s-au stabilit corect drepturile de pensie ale contestatorului, însă această expertiză nu s-a putut efectua din vina contestatorului, care nu a achitat onorariul pentru expert.
La dosar, recurentul-contestator a depus copia chitanței seria - nr.-, prin care la data de 27 februarie 2008 a achitat la Pitești suma de 320 lei, cu mențiunea de taxă expertiză, în contul expertei.
Cum instanța a dispus efectuarea acestei expertize la data de 27 februarie 2008 și a fost numită și experta pentru efectuarea acesteia, iar contestatorul a depus onorariul de expert la aceeași dată, fiind consemnați la în contul acestei experte, nejustificat instanța de fond l-a decăzut din proba respectivă și a soluționat cauza.
Pe de altă parte, instanța de fond a precizat în considerentele sentinței civile atacate că potrivit adeverinței nr.1680/1992, în perioada 25 aprilie 1961 - 01 aprilie 1973, contestatorul-recurent a lucrat în grupa a II-a de muncă și perioada lucrată de contestator la "" se susține de intimată că a fost avută în vedere la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului, însă nu a putut verifica aspectele respective deoarece contestatorul a refuzat efectuarea expertizei contabile în cauză.
Rezultă astfel că, neanalizând situația de fapt, instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Potrivit art.312 alin.5 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Față de această dispoziție procedurală cu caracter imperativ, este evident că pe lângă cazurile în care soluționarea cauzei la instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență sau judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată, reglementată expres prin art.81 alin.2 lit.a și b din Legea nr.168/1999, în accepțiunea art.82 din aceeași lege se mai impune trimiterea cauzei spre rejudecare și atunci când prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Aceasta întrucât pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanței de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar cu structură specifică în dreptul de cenzură.
A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art.3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni art.305 Cod procedură civilă.
Întrucât în speță contestatorul a depus chitanța pentru plata onorariului de expert în termen, instanța l-a decăzut nejustificat din această probă și nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, față de textele de lege sus arătate se va admite recursul formulat, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.338/AS din 02 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
