Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1257/2009
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - și pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 746/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamanta recurentă, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată ivirea unui incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul s-a abținut de la soluționarea cauzei pe motiv că a soluționat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs incidentul procedura a fost soluționat de judecătorul de permanență -. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente întâmpinare la recursul declarat de reclamantă prin care se solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Avocatul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând mandatarului reclamantei recurente cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul reclamantei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea în totalitate a acțiunii cu toate capetele de cerere formulate. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Față de recursul declarat de pârâtă solicită respingerea acestuia pentru aceleași argumente pe care le-a relatat în recursul reclamantei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata diferențelor bănești, reprezentând diferența dintre pensia anticipată parțială și pensia cuvenită pentru munca depusă și limită de vârstă, pe perioada 23.10.2001 - 24.03.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței, 23.10.2001, și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii sale a arătat că prin decizia nr.2--/4.07.2001 emisă de pârâtă a fost pensionată anticipat cu o pensie diminuată de - ROL și că începând cu luna octombrie 2001 îndeplinit condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă. Cu toate acestea pârâta a continuat să perceapă penalizarea de 0,30% și în continuare, până în anul 2006.
Pârâta A sesizându-se de-abia în anul 2006 despre această stare de fapt a emis o nouă decizie de pensionare, pentru muncă depusă și limită de vârstă însă drepturile de pensie care i-au fost greșit reținute precum și majorările aplicate prin actele normative la pensia cuvenită, acestea nu i-au fost achitate.
Prin sentința civilă nr.1394/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâta a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 și Ordinului nr.340/2001.
Prin decizia civilă nr.136/2.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul formulat de reclamanta și pe cale de consecință, s-a dispus casarea sentinței nr.1394/2008 a Tribunalului Alba și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a decide în acest mod, instanța de control judiciar a constatat că soluția instanței de fond este nelegală, prin prisma dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod proc.civ. coroborat cu art.312 aklin.5 Cod proc.civ. în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând actualizarea diferențelor de pensie solicitate de către reclamantă, fapt ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.
În rejudecare, reclamanta a depus, la termenul de judecată din 1.04.2009, precizare a acțiunii inițiale, prin care și-a restrâns pretențiile la perioada 23.10.1982-31.08.2004 (7).
Prin sentința civilă nr.746/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-, s-a admis exce0ția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 23.10.2001-30.04.2003, invocată de către pârâta
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta A și pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând actualizarea diferenței pensia pentru limită de vârstă stabilită și pensia efectiv plătită, pe perioada 1.05.2003 - 31.08.2004.
S-au respins în rest pretențiile reclamantei.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță constatat, sub un prim aspect că excepția invocată de către pârâta A este fondată, în sensul că dreptul la acțiune ala reclamantei este prescris, pentru perioada 23.10.2001-30.04.2003, întemeiat pe dispozițiile art.16 și art.3 din Decretul nr.167/1958.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta s-a pensionat anticipat, prin decizia nr.-/4.07.2001 și că deși ulterior, aceasta a întrunit cerințele pentru a trece la pensie pentru limită de vârstă, nici pârâta A nu a sesizat acest aspect și nici reclamanta nu a depus cerere în acest sens.
În consecință, de-abia la 21.06.2008, reclamanta a depus o cerere la sediul pârâtei, în urma căreia pârâta a constatat că reclamanta îndeplinea cerințele trecerii la pensie pentru limită de vârstă, încă din data de 23.10.2001 și că în consecință nu se mai justifică diminuarea pensiei cu 0,30%, pentru fiecare lună de anticipare.
Prin urmare, pârâta Aae mis o nouă decizie, cu nr.-/24.03.2006, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, fără penalitatea de 0,30% și cu acordarea acestui drept din 23.10.2001, și cu plata diferenței de pensie în limita termenului de prescripție de 3 ani. Întrucât, pârâta a achitat reclamantei diferența de pensie pe ultimii 3 ani anteriori recalculării, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere este nefundat.
Cu toate acestea a reținut că pârâta a acuzat reclamantei un prejudiciu, constând în faptul că diferența de pensie a fost plătită la valoarea nominală, fără a se ține seama de devalorizările produse de inflație și că pentru acoperirea acestui prejudiciu, în condițiile art.998-999 Cod civil, se impune ca suma datorată să fie plătită în formă actualizată, pe perioada 1.05.2003-31.08.2004.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamanta și pârâta A, ambele aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor sale de recurs, reclamanta a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale.
Sub un prim aspect, a susținut că prima instanță a admis greșit excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, câtă vreme prin decizia nr.-/24.03.2006, a fost pensionată pentru limită de vârstă, începând cu 23.10.2001 iar plata drepturilor de pensie s-a dispus a se face, începând cu aceeași dată.
A mai arătat că termenul de prescripție a fost întrerupt nu de emiterea deciziei în anul 2006, ci de plata parțială a creanței făcută de către debitoarea pârâtă.
În drept, a invocat art.304 pct.9 și art.304/1 Cod proc.civ.
Pârâta recurentă A, prin recursul formulat, a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, motivat de împrejurarea că această instituție nu are nici o culpă în ce privește trecerea cu întârziere a reclamantei de la pensie anticipată parțială, la pensie pentru limită de vârstă.
Ori, potrivit art.49 alin.4 din Legea nr.19/2000, trecerea la pensie pentru limită de vârstă se face la cererea asiguratului, la data îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.42 din aceeași lege.
În consecință, pârâta a apreciat că nu poate fi obligată la actualizarea unor sume plătite în mod legal ca urmare a depunerii cererii prevăzute de art.49 alin.4 din Legea nr.19/2000 doar la data de 1.06.2005.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune pe perioada 23.10.2001 - 30.04.2003, se constată că aspectele critice invocate de către reclamanta recurentă nu pot fi primite deoarece dreptul la acțiune al reclamantei, respectiv dreptul de a solicita pârâtei plata diferenței de pensie, s-a născut la în momentul în care aceasta a încasat efectiv pensia lunară aferentă, nu la data emiterii deciziei nr.-/24.03.2006.
Principiul imputării sumelor, potrivit căruia o plată recentă stinge cea mai veche obligație, nu poate fi reținut în cauză deoarece el este prevăzut în Codul d e procedură fiscală și se referă la debitele existente față de bugetul asigurărilor sociale.
În consecință, aspectele invocate de către reclamantă sunt nefondate urmând să fie înlăturate pentru motivele arătate mai sus.
Legat de recursul declarat de pârâta A, Curtea constată că nici aceste susțineri nu pot fi primite deoarece reclamantei i s-a produs un prejudiciu prin faptul că diferențele de pensie achitate pe ultimii trei ani au fost plătite în valoare nominală și nu formă actualizată. Ori, pentru o justă despăgubire a reclamantei, conform art.998-999 Cod civil, se impune ca achitarea sumei să se facă în formă actualizată, datorită inflației.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ambelor recursuri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta - și de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 746/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M/
4 ex. /28.12. 2009
Jud. fond../
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Victor Crețoiu
