Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1318/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1318
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 3330 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, lipsind intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură intimatul contestator a depus întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, pune concluzii de admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3330 din 02 noiembrie 2009, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea precizată privind pe contestator și pe intimat Casa Județeană de Pensii
S-a anulat decizia din 12.11.2008 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luare în considerare a sporurilor menționate în adeverința 391/2007 emisă de SC. SA P și nr. 158/2006 emisă de SC.
A fost obligat pârâta la plata eventualelor diferențe de pensie, începând cu data nașterii dreptului.
S-au respins celelalte petite.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța a apreciat că intimata a procedat greșit neluând în calcul sumele încasate de contestator ca spor pentru regim prelungit și sporul de conducere.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, legea cadru în materia drepturilor de pensie și asigurări sociale în sistemul public, care prevede condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Actul normativ mai sus menționat statuează și principiile pe baza cărora se organizează și funcționează sistemul public de pensii, între acestea regăsindu-se principiul contributivității, reglementat de dispozițiile art.2 al.1 lit.e ce este definit ca fiind principiul,conform căruia fondurile deasigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii și plății CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Atâta vreme cât în adeverințele 392/2007 emisă de SC. SA P, fila 6+57 și nr. 158/2006, fila 78 emisă de SC P se menționează expres că s-a plătit CAS-ul corespunzător, aplicând principiul contributivității enunțat mai sus, pârâta trebuia să ia în calcul adeverința menționată.
În plus nu ar fi avut relevanță temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS-ul, dacă a existat sau nu un temei legal pentru plata acesteia, câtă vreme această contribuție la fondul de asigurări sociale s-a plătit efectiv, banii au intrat în fondul de asigurări sociale și au fost folosiți de acesta.
De altfel, pentru sporul de conducere menționat în adeverința nr.158, dispozițiile art. V OUG nr. 4/2005, prevăd în mod expres că va fi luat în calcul la stabilirea pensiei.
Potrivit art. 4 alin. 3 din OUG4 / 2005, angajatorul poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor menționate în adeverință și câtă vreme intimata nu a contestat în instanță adeverințele respective și nu s-a dispus anularea lor, intimata nu are nici o justificare pentru a nu ține seama de ele.
Instanța a dispus anularea deciziei din 12.11.2008 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a sporurilor menționate în adeverința 392/2007 emisă de SC SA P și nr. 158/2006 emisă de SC P
A fost obligată pârâta la plata eventualelor diferențe de pensie, începând cu data nașterii dreptului.
Cât privește adeverința nr. 2826/29.06.2009, aceasta nu a fost depusă la intimată, ci direct în instanță.
Contestatorul tinde prin solicitarea formulată la 14.09.2009, la valorificarea unor situații noi, însă se impunea ca în prealabil să se adreseze organului competent în stabilirea drepturilor de pensie și nu direct în fața instanței, întrucât rolul acesteia este de a cenzura actele emise de către organele competente și doar în cazul unor refuzuri nejustificate, să oblige instituția să îndeplinească sau să rezolve o anumită cerere.
Nu se poate prezuma existența unui refuz al intimatei câtă vreme însăși partea recunoaște că nu a adresat o astfel de solicitare acesteia. În caz contrar s-ar ajunge în situația în care instanța de judecată s-ar transforma în organ competent în stabilirea drepturilor de pensie, iar pârâta ar fi putut fi sancționată prin pronunțarea unei hotărâri în condițiile în care nu i se permite pe cale necontencioasă în prealabil, să își îndeplinească atribuțiile ce îi sunt conferite conform art. 169 rap. la art. 82 Lg. nr. 19/2000.
În consecință, petitul a fost respins.
Nici celelalte susțineri ale contestatorului nu sunt întemeiate, astfel: în mod corect s-a menționat în decizia de pensionare că la data formulării cererii avea vârsta de 62 ani și 1 lună, iar stagiul suplimentar, după pensionare, a fost corect stabilit, așa cum rezultă din buletinul de calcul, filele 134-141.
Prin urmare, aceste solicitări au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, considerând-o netemeinică și nelegală.
În acest sens a arătat că instanța și-a întemeiat hotărârea pe principiul contributivității având în vedere că pentru veniturile din aceste adeverințe, reclamantul și angajatorul au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În aceste adeverințe se menționează că a fost virat CAS-ul aferent acestor sume, însă pentru perioada dedusă judecății 1967 - 1993, noțiunea de CAS definea contribuția la bugetul asigurărilor sociale a angajatorului în timp ce contribuția la același buget a salariatului se numea pensie suplimentară, așa cum este reglementată de art. 70 din Legea nr. 26/1966 și preluată de Legea nr. 3/1977, menținută până la 01.04.2001 când a fost înlocuită de noțiunea de CAS angajator introdusă de Legea nr. 19/2000.
A rezultat că pentru reclamant nu i s-a reținut și nu i s-a virat contribuția pentru pensia suplimentară la bugetul asigurărilor sociale și implicit faptul că nu a contribuit pentru aceste venituri, iar art. 164 din Legea nr. 19/2000 stabilește clar și expres elementele care se au în vedere la determinarea punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prevederea este în deplină concordanță cu legislația anterioară, respectând principiul contributivității, deoarece și atunci și acum la calculul pensiei se aveau și se au în vedere veniturile la care asiguratul a plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat, care anterior datei de 01.04.2001 purtau denumirea de pensie suplimentară, iar după această dată CAS angajat.
Caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care este plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din legea nr. 3/1977.
Cu privire la adeverința nr. 392/05.04.2007, recurenta arată că nu poate fi avută în vedere întrucât nu rezultă caracterul pe care l-au avut aceste sporuri, respectiv permanent sau nepermanent.
Sporul de șantier, respectiv sporul pentru programul prelungit acordat în temeiul M nr. 1456/21.08.1952 nu se putea valorica deoarece, în adresa nr. 1375/2006 a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și art. 2 din nr. 1546/1952, se precizează că durata normală a zilei de muncă în activitatea în construcții sau munca de șantier era stabilită la 10 ore/zi, păstrându-se retribuția de încadrare lunară corespunzătoare funcției de 8 ore/zi, plata salariului făcându-se pentru timpul efectiv lucrat de 10 ore.
Din anexa nr.OUG 4/2005 punctul VI a rezultat că "Nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În drept, a întemeiat recursul pe prevederile art. 299-316.pr,civ.
Prin întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se admite
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și în temeiul art. 304/1 pr.civ. Curtea constată că este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Astfel, este întemeiată critica recurentei pârâte privind nevalorificarea adeverinței nr. 392/08.04.2007 în condițiile în care nu a rezultat caracterul permanent al sporului.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită dispozițiilor legale, care reglementează principiul contributivității, fără a avea în vedere că sporurile menționate în adeverință, nu au caracter permanent, iar cele cu caracter permanent sunt enumerate de nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, punctul V din anexă și printre acestea nu se regăsesc sporurile din adeverința menționată anterior.
În condițiile aceleiași ordonanțe, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife, sau cote procentuale, iar în cauză sunt aplicabile aceste dispoziții.
Din aceste dispoziții a rezultat cu claritate că în calculul pensiei se includ salariile, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord global, indiferent dacă pentru acesta s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, iar textul de lege nu a prevăzut nici o excepție în acest sens.
Prin urmare, eronat instanța a înlăturat aplicarea dispozițiilor legale, de la punctul VI al anexei nr.OUG 4/2005, situație în care a făcut o aplicare greșită a principiului contributivității instituit prin Legea nr. 19/2000.
Ca atare, în temeiul art. 312.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii contestatorului cu privire la valorificarea adeverinței nr. 392/2007 și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 3330 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea cu privire la valorificarea adeverinței nr. 392/2007.
Menține restul dispoziției sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex. /02.03.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
