Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.134
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier C
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna nr.344, județul S, împotriva sentinței civile nr.1879 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al reclamantului recurent să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1879 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr- s-a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect Legea nr.19/2000 privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 25.08.2009, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii S pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i recalculeze drepturile de pensie prin luarea în calcul a întregului venit realizat lunar permanent: acord, prime, pentru care a achitat în totalitate CAS și celelalte taxe și impozite potrivit legilor în vigoare, inclusiv reținerea pentru pensie suplimentară 2% (resp. 3%), luându-i-se în calcul adeverința nr. 102/12.02.2006 eliberată de
În fapt, reclamantul a arătat că prin adresa din 18.06.2009 înaintată Casei de Pensii Sas olicitat recalcularea ca la recalcularea pensiei se i se ia în calcul adeverința nr. 102/12.02.2006 eliberată de Pârâta, a procedat la revizuirea deciziei de pensionare nr. -/31.08.2005, însă i-a comunicat că adeverința de mai sus nu se ia în calcul "întrucât veniturile suplimentare nu sunt prevăzute în nr.OG4/2004 (nu există așa o ordonanță ce privește recalcularea pensiilor), pentru această perioadă, conform art.164 din 19/2000 s-au luat în calcul salariile nete plus sporul de vechime".
Așa cum rezultă din adeverința de mai sus, in perioada 1983 - 1990 i-au fost reținute și virate cote corespunzătoare veniturilor realizate pentru pensie. Ori, din decizia mai sus menționată rezultă că aceste contribuții nu sunt luate în calcul motivat de faptul că ar fi venituri suplimentare.
Reclamantul a arătat în continuare că indiferent cum le denumim, el a realizat asemenea venituri la care au fost aplicate cotele corespunzătoare de asigurări sociale. Ori potrivit art. 2 din legea nr. 19/2000, sistemul public se organizează și funcționează având la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurării sociale se constituie pe baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin.2 și 3 din nr.OUG4/2005, se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care se pot dovedi cu carnetele de muncă sau adeverințele eliberate de angajator, se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. În ceea ce privește formele de retribuire în acord, se prevede că acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual. întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Însă, în conformitate cu prevederile art. 3 din legea nr. 3/1977 dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe bază de contract și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar adeverința nr. 102/12.02.2006 eliberată de și decizia privind recalcularea pensiei nr.- din 29.06.2009.
Prin întâmpinare Casa Județeană de Pensii Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât sporul de acord nu are un caracter permanent și nu se încadrează în prevederile OUG nr. 4/2005 Cap. V pentru a fi avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, fiindu-i luate în calcul veniturile nete și sporul de vechime, constatându-se prin decizia nr. -/29.06.2009 că acesta are un punctaj mediu anual în urma recalculării de 1,69183 puncte.
Adeverința nr. 102/12.02.2006 eliberată de R, cuprinzând veniturile suplimentare realizate de reclamant în calitate de muncitor - achizitor lapte în perioada 01.04.1983 - 31.12.1990 nu a fost valorificată deoarece nu există temei legal în acest sens.
În acest sens intimata a depus în copie la dosar: deciziile de pensionare și de recalculare a pensiei reclamantului, buletinul de calcul al pensiei, adeverința nr. 102 din 12.02.2006 eliberată de R, adeverința nr. 360 din 14.12.2004 emisă de S și adeverința nr. 156 din 09.12.2004 emisă de A
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că cererea este nefondată.
Astfel, reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza Legii 3/1977 conform deciziei nr. -/23.05.1994, constatându-se că are o vechime 39 ani și 07 luni, pensie ce a fost recalculată în mai multe rânduri ca urmare a unor modificării legislative sau la cererea reclamantului, care a depus o serie de adeverințe (adeverința nr. 360 din 14.12.2004 emisă de S și adeverința nr. 156 din 09.12.2004 emisă de A R) privind sporul de vechime de care acesta a beneficiat în perioada în care a lucrat.
După cum reiese din buletinul de calcul la recalcularea pensiei s-au avut în vedere cele două adeverințe mai sus menționate. În schimb nu a fost luată în considerare adeverința nr. 102 din 12.02.2006 eliberată de R, care arată că reclamantul în perioada 1983 - 1990 beneficiat și de unele venituri suplimentare.
Aceste venituri suplimentare sunt venituri obținute din munca în acord, ca formă specifică perioadei respective de retribuire a unor categorii de salariați, acesta nefiind un spor la salariu, cu caracter permanent, așa cum greșit a arătat reclamantul. De fapt chiar din adeverință reiese că suma menționată în aceasta reprezintă salariu în acord.
Astfel, art. 8 din Legea 57/1974 prevedea aplicarea formelor de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Art. 4 din Legea 2/1983 prevede că pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare pe calea adaosului la acord.
Potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Așa cum reiese din legea nr. 3/1977 (art.10 și 11) la calculul pensiei se lua anterior intrării în vigoare a legii nr. 3/1977 ca bază retribuția tarifară.
Potrivit Cap. V din OUG 4/2008, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Ori, tocmai o asemenea formă de retribuire solicită reclamantul a fi luată în calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie în baza adeverinței 102 din 12.02.2006 eliberată de R, ceea ce contravine dispozițiilor OUG 4/2005, motiv pentru care prima instanță a procedat în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat pârâtei recalcularea pensiei ținând cont și de adeverința nr.102 din 12 februarie 2006 eliberată de ( 6 ds. fond). Din conținutul acesteia rezultă că în perioada 1983 - 1990 reclamantului i-au fost reținute și virate cote corespunzătoare veniturilor realizate pentru pensie.
A mai susținut reclamantul că prin neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității reglementat de art.2 din Legea nr.19/2000.
La punctul V din anexa 1 OUG nr.4/2005 sunt enumerate sporurile cu caracter permanent acordate în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale.
Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.49/1992.
Punctul VI din același act normativ mai sus menționat prevede faptul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001:
-formele de retribuire în acordsau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Or, veniturile suplimentare realizate de reclamant reprezintă venituri obținute din munca în acord și care potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie, neputând fi vorba așadar despre o încălcare a principiului contributivității.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna nr.344, județul S, împotriva sentinței civile nr.1879 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2
08.02.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andronic Tatiana
