Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1363/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1363
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, împotriva sentinței civile nr.3915/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.5556/23.10.2008 Tribunalul Gorja respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de CJP H, a admis contestația, a anulat decizia nr.60714/31.03.2008 emisă de CJP P și a exonerat petenta de plata sumei 5145 lei, obligând intimata să-i plătească acesteia 600 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.3622/02.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- au fost admise recursurile declarate de intimatele CJP G și CJP H împotriva sentinței civile nr.5556 din 23.10.2008, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
S-a reținut că, CJP Gaf ost introdusă în cauză, după care nu a mai fost conceptată în calitate de pârâtă iar CJP H nu a fost convocată la întocmirea raportului de expertiză, cu toate că concluziile acestui raport se referă la decizia emisă de această intimată.
După casare cu trimitere cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr- și s-a dispus citarea părților.
Intimata CJP H a înaintat la dosar aceiași întâmpinare ca și în primul ciclu procesual precum și o completare prin care învederează instanței că a luat cunoștință de raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul, că nu consideră utilă și pertinentă cauzei această probă, dar nu solicită efectuarea în cauză a unei noi expertize, lăsând la aprecierea instanței dacă dispune sau nu efectuarea unei alte lucrări, în probațiune.
Intimata CJP Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, introdusă în cauză doar ca urmare a transferării dosarului de pensie la CJP G prin schimbarea domiciliului petentei în județul G.
Tribunalul Gorj prin sentința nr.3915 din 3 decembrie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Pensii
A admis contestația formulată de către petenta, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii H, a anulat decizia nr. 60714/31.03.2008 și a exonerat petenta de plata sumei de 5145 lei.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii G și a respins acțiunea față de aceasta.
A obligat intimata Casa Județeană de Pensii H la 600 lei cheltuieli de judecată către petentă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata CJP H pe motiv că dosarul de pensie al petentei a fost transferat la CJP G, a fost respinsă, deoarece contestația vizează o decizie emisă de Casa Locală de Pensii P însă, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.13/2004 pentru aprobarea statutului Casei Naționale de Pensii, aceasta nu are personalitate juridică, fiind subordonată Casei Județene de Pensii H, care are personalitate juridică și deci, calitate procesuală pasivă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CJP Gaf ost admisă deoarece această instituție a fost citată în cauză doar ca urmare a faptului că dosarul de pensie al petentei a fost transferat de la CJP H prin schimbarea domiciliului acesteia, în județul G, dar decizia ce face obiectul contestației nu a fost emisă de CJP
Pe fondul cauzei Tribunalul reține că la 30.11.1992 petenta s-a adresat cu cerere Casei Locale de Pensii P în vederea acordării pensiei de urmaș pentru soțul său, susținător, decedat la 20.09.1992.
Prin decizia nr.60714 /15.01.1993 s-a stabilit în favoarea acesteia o pensie de urmaș, în procent de 50% din drepturile stabilite în favoarea soțului său decedat prin decizia nr.57320/1991, cu mențiunea că pensia s-a stabilit pentru o perioadă de 6 luni ( 01.12.1992 - 20.03.1993) în temeiul disp.art.43 din legea nr.3/1977, în vigoare la data emiterii deciziei.
În motivarea deciziei ce face obiectul contestației s-a susținut că după data de 01.04.1993 plata pensiei de urmaș trebuia să înceteze deoarece aceasta a fost acordată pe o perioadă limitată și petenta nu a mai formulat altă cerere, astfel că, pensia încasată de la o1.04.1993 și până la 30.01.2008, este necuvenită petentei.
Tribunalul a constatat contestația petentei ca fiind întemeiată cu următoarea motivare:
La data emiterii deciziei nr.60714/15.01.1993 petenta nu îndeplinea condițiile prev.de art.41 din Legea nr.3/1977, în sensul că nu avea vârsta de 55 de ani, nu era încadrată în unul din gradele I și II de invaliditate și nu avea în îngrijire unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 6 ani, acesta fiind motivul pentru care pensia s-a stabilit pentru o perioadă de 6 luni, potrivit art.43 din legea în vigoare la acea dată. Din acest punct de vedere, pentru perioada 20.03.1993 - 01.08.1998, când petenta a îndeplinit condiția de vârstă, ea a încasat necuvenit pensia de urmaș, dar această sumă nu mai poate fi pretinsă, acțiunea fiind prescrisă în raport de dispozițiile Decretului nr.167/1958.
Începând cu 01.08.1998, mai exact în perioada 2005-2008 pentru care s-a constatat debitul, contestatoarea a îndeplinit condițiile legale pentru acordarea pensiei de urmaș, atât cele prevăzute în Legea nr.3/1977 cât și cele prevăzute în reglementarea actuală, respectiv art.67 din legea nr.19/2000, în sensul că aceasta avea împlinită vârsta standard de pensionare.
Împrejurarea că petenta nu a mai formulat o altă cerere pentru acordarea pensiei de urmaș în afara celei din 1992 nu este de natură să atragă sancționarea acesteia câtă vreme intimata a continuat și după 20.03.1993, să-i vireze pensia de urmași, fără întrerupere, în baza cererii inițiale.
Este adevărat că, virarea pensiei nu este o obligație a intimatei, din oficiu, dar dreptul la pensie este un drept garantat prin lege, iar petenta a înțeles să-și valorifice acest drept prin cererea formulată în 1992 și, în baza căreia a încasat de la intimată pensia, până în prezent.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că pensia de urmaș încasată de contestatoare în perioada 2005-2008 nu este o plată necuvenită făcută de către intimată, motiv pentru care a admis contestația, a anulat decizia nr.60714/31.03.2008 și a exonerat pe contestatoare de plata sumei de 5145 lei.
Cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de contestatoare a fost admisă în temeiul art.274 civ.Cod Penal, pentru suma de 600 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat, sumă la care a fost obligată intimata CJP
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii H criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod nejustificat a dispus instanța - care a anulat o decizie emisă de CJP H și exonerat reclamanta de la plata pensiei încasate necuvenit, stabilită prin decizia contestată - și care a reținut de altfel că dosarul de pensie al reclamantei a fost transferat, urmare cererii titularei, în județul G, la CJP G, încă din luna aprilie a anului 2008, că are calitate procesuală pasivă în cauză doar CJP H și nu CJP
Arată recurenta că dosarul de pensie al reclamantei - intimate nu mai este în posesia, evidențele și plata Casei Județene de Pensii H( prin Casa Locală de Pensii P), încă din luna aprilie a anului 2008 întrucât, urmare schimbării domiciliului acesteia în județul G, a solicitat și a procedat la transferul dosarului de pensie al acesteia la Casa Județeană de Pensii
Casa Județeană de pensii Gap reluat dosarul de pensie și revizuind dosarul, a emis o decizie de înscriere la pensie a reclamantei în acest județ(pentru a putea fi pus în plată), prin emiterea deciziei nr. -/10.09.2008.
Nereținându-se faptul că CJP G are calitate procesuală pasivă rezultă că hotărârea judecătorească atacată nu-i este opozabilă și nu o poate pune în executare.
Cu privire la aspectele reținute de tribunal privind fondul cauzei supuse judecății, arată că prima instanță se contrazice atunci când recunoaște și reține că s-a efectuat în mod necuvenit plata către reclamantă a pensiei, pe perioada ulterioară datei de 20.03.1993; reclamanta nu a formulat nici o altă cerere de acordare a vreunei categorii de pensie; aceasta înțelegând să-și valorifice dreptul la pensie prin cererea sa formulată în anul 1992, dar cu toate acestea se impune anularea deciziei contestate cu exonerarea de la plată.
Mai arată recurenta că prima instanță nu a reținut faptul că pe numele reclamantei, CJP Hae mis decizia nr.60714/07.02.2008 prin care a fost anulat dosarul de pensie cu nr. 60714 în care se plătea pensie de urmaș pe numele, motivat de menținerea în plată a acesteia în lipsa unui act administrativ de stabilire a acestui drept.
Această decizie nu a fost contestată de reclamantă, în termen legal, nu a fost anulată de nici o instanță de judecată, fiind astfel definitivă conform art. 88 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât decizia de instituire debit emisă la data de 31.03.2008 - contestată - a fost consecința emiterii deciziei anterior menționate, decizie prin care este recunoscut faptul că nu există stabilită vreo pensie de urmaș în acest număr de dosar de pensie - 60714 - acesta fiind de fapt anulat din evidențele de plată a pensiei, iar cum prima instanță a dispus doar anularea a ceea ce s-a contestat, respectiv a deciziei de debit, nu și a celei anterioare (carte este definitivă).
Susține recurenta că sentința primei instanțe este nelegală, nefondată și nemotivată cu privire la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expertiză.
Analizând motivarea sentinței civile nr. 3915/2009 se observă că în cuprinsul acesteia nu se face nici cea mai mică referire la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr- Tribunalului Gorj de expert contabil . Astfel, raportul de expertiză întocmit la cererea petentei nu a folosit cauzei, nu a fost o probă utilă și concludentă astfel încât concluziile acestuia nu au putut sta și nici nu au stat la baza soluției pe care Tribunalul Gorja adus-o cererii sale.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Este întemeiată critica recurentei cu privire la respingerea contestației față de CJP G, instanța de fond reținând în mod greșit că aceasta a fost citată în cauză doar ca urmare a faptului că dosarul de pensie al contestatoarei a fost transferat de la CJP H la CJP G, însă decizia ce face obiectul contestației nu a fost emisă de CJP
Situația de fapt reținută de instanța de fond este exactă, însă prin transferarea dosarului de pensie al contestatoarei de la CJP H la CJP G, aceasta din urmă a preluat atât obligațiile de plată a pensiei către contestatoare, cât și atribuțiile privind eventualele modificări, recalculări sau revizuiri ale dosarului său de pensie.
De aceea pentru ca sentința pronunțată în cauză și care privește o decizie de recuperare a unor sume plătite nelegal să-i fie opozabilă era necesară admiterea contestației și față de această instituție chiar dacă decizia respectivă fusese emisă de către CJP
Sub acest aspect în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și 312 Cod pr.civilă urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că va fi admisă contestația și față de CJP
Cât privește celelalte critici formulate de către recurentă cu privire la fondul cauzei, acestea sunt nefondate.
Așa cum a reținut și instanța de fond pentru perioada 20.03.1993-01.08.1998 contestatoarea a încasat necuvenit pensia de urmaș, însă sumele plătite în această perioadă numai puteau fi recuperate dreptul la acțiune fiind prescris.
Începând cu 01.08.1998 contestatoarea îndeplinea condițiile legale pentru acordarea pensiei de urmaș, astfel că pentru această perioadă drepturile de pensie au fost încasate în mod legal.
Susținerea recurentei în sensul că aceasta nu formulase o nouă cerere în afara celei din 1992 nu poate conduce la concluzia că drepturile de pensie nu i se cuveneau, cererea formulată în 1992 fiind perfect valabilă nemaifiind necesară formularea unei noi cereri.
Nu este întemeiată nici critica privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, raportul de expertiză întocmit în cauză făcând parte din probatoriul administrat de instanță, ori cheltuielile de judecată cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în speță indiferent de faptul că unele din probe au fost pertinente și utile cauzei sau nu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în totalitate recursul formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, împotriva sentinței civile nr.3915/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Modifică în parte sentința în sensul că admite contestația și față de CJP
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
11.03.2010
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
