Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.7346/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1375/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5056 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul, nr.8505/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 25.02.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5056 din data de 18.06.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost precizată; s-a anulat decizia /26.07.2007, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 și s-a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să stabilească pensia de invaliditate cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.05.2007.
Prin aceeași sentință s-a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând pensia cuvenită conform prezentei sentințe pe perioada 01.05.2007 la zi și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia din 26.07.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, a fost respinsă cererea reclamantului de înscriere la pensie de invaliditate, cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art.57 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, pentru că nu a realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității.
S-a arătat că art.57 alin.2 din Legea nr.19/2000 stipulează că beneficiază de pensie de invaliditate asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr.3 din lege.
La data ivirii invalidității, reclamantul avea vârsta de 19 ani și 5 luni, astfel cum rezultă din decizia atacată, iar potrivit tabelului nr.3 stagiul de cotizare necesar în cazul asiguraților sub 25 de ani este de 5 ani, astfel că J din stagiul de cotizare necesar, pentru a putea beneficia de pensie de invaliditate este de 2 ani și 6 luni.
Din carnetul de muncă s-a reținut că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în perioada 02.02.1987-01.03.1990, în total 3 ani și 29 zile și că în decizia atacată pârâta a menționat chiar un stagiu mai mare, de 3 ani, 3 luni si 8 zile, oricum în ambele situații, s-a constatat că stagiul de cotizare realizat de reclamant este mai mare de 2 ani și 6 luni prin urmare, are dreptul de a beneficia de pensie de invaliditate.
S-a ținut seama că prin decizia asupra capacității de muncă nr.1584/27.04.2007 emisă de Comisia de expertiză medicală din cadrul Casa de Pensii a Municipiului Bar ezultat că afecțiunea reclamantului se încadrează în gradul 3 de invaliditate.
S-a stabilit că data de la care se cuvin reclamantului drepturile de pensie de invaliditate este 01.05.2007, reprezentând data de întâi a lunii următoare celei în care s-a emis decizia asupra capacității de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Instanța de fond a mai arătat că pensia de invaliditate se cuvine reclamantului în temeiul art.57 alin.2 din Legea nr.19/2000, nu și în temeiul art.58 din același act normativ, aplicabilă asiguraților în cazul cărora invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare prevăzute la art.38 alin.1 lit.c din același act normativ, de vreme înscrisurile depuse la dosar dovedesc doar împrejurarea că invaliditatea s-a ivit în timpul satisfacerii serviciului militar, nu și din cauza acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond nu a soluționat capătul de cerere privitor la daunele materiale și morale, cât și în privința dreptului la pensie aferentă perioadei 3.12.2004-1.05.2007, dată fiind calitatea sa de asigurat.
S-a motivat că invaliditatea recurentului s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, în sensul prevederilor art.38 alin.1 și 58 din Legea nr.19/2000.
S-a precizat că la data încoporării recurentului pentru îndeplinirea obligațiilor militare (4.09.1986), s-a examinat starea de sănătate a acestuia și s-a consemnat în livretul militar că este pentru serviciu militar, ceea ce înseamnă că invaliditatea s-a ivit ulterior, în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 și 9 pr.civ și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.58 din Legea nr.19/2000 invocat de către recurent, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiu de cotizare, în cazul în care invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza obligațiilor militare prevăzute la art.38 alin.1 lit.c din același act normativ ( satisfacerea stagiului militar ca militar pe durata lega stabilită).
În cuprinsul certificatului amintit medical nr.1851/5/28.11.1986 emis de către Spitalul Militar Pitești la care face referire recurentul se arată ce se înțelege prin egătura cauzală, respectiv:1. Accident survenit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare. 2. Boală (inclusiv cea profesională) contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare. 3. Accident survenit în afara îndeplinirii obligațiilor militare (în timpul dar nu din cauza îndeplinirii obligațiilor militare). 4. Boală apărută sau constatată în timpul îndeplinirii obligațiilor militare.
La pct.II (legătură cauzală) din acest certificat se menționează faptul că boala recurentului a fost constatată în timpul îndeplinirii obligațiilor militare, iar nu în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.
Ca atare, prima instanță a constatat judicios că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de textul legal amintit, de vreme ce, în speță, invaliditatea recurentului s-a ivit doar în timpul îndeplinirii obligațiilor militare, însă nu și din cauza îndeplinirii acestor sarcini militare.
De altfel, instanța de fond a reținut faptul că recurentul este îndreptățit la pensie de invaliditate, însă în temeiul prevederilor art.57 din Legea nr.19/2000, fiind deja emisă în acest sens decizia nr.-/7.08.2008 de stabilire a pensiei de invaliditate cu începere din 1.05.2007 de către Casa Județeană de Pensii Sector 3
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie de invaliditate, prima instanță a reținut corect că aceasta este 01.05.2007, respectiv prima zi a lunii următoare celei în care s-a emis decizia asupra capacității de muncă nr.1584/27.04.2007, în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Decizia nr.3520/23.09.2008 asupra capacității de muncă invocată în recurs prevede că recurentul se încadrează în gradul II de invaliditate și că data ivirii invalidității este 28.11.1986, iar nu și faptul că această invaliditate s-a ivit ca urmare a îndeplinirii obligațiilor militare.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.57 și 58 din Legea nr.19/2000, fiind neîntemeiat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
Critica recurentului referitoare la despăgubirile materiale și daunele morale este întemeiată, întrucât prima instanță a omis a analiza acest capăt de cerere.
Prin precizarea acțiunii la termenul de judecată din 21.05.2008, recurentul a arătat că solicită emiterea unei noi decizii și plata pensiei pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii, cu începere din 3.12.2004.
Prin această cerere recurentul și-a restrâns acțiunea doar în ceea ce privește plata pensiei, fără a renunța expres la despăgubirile materiale și morale în cuantum de 12 000 lei, solicitate prin precizările și precizările depuse la dosar la data de 23.04.2008.
Ca atare, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea acestui capăt de cerere, Curtea, în baza prevederilor art.312 pr.civ. va admite recursul va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea capătului de cerere privind daunele materiale și morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Curtea a stabilit onorariu pentru avocatul care a asigurat ajutorul public judiciar, în cuantum de 300 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5056 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul, nr.8505/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind daunele materiale și morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
ește onorariu pentru avocatul care a asigurat ajutorul public judiciar, în cuantum de 300 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
3.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
