Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 140/R-CA
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de contestatorul GH. și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.463/AS din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 4 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, la data de 3.03.2006 contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/8.02.2006 emisă de intimate Casa Județeană de Pensii A, solicitând obligarea intimatei să-i recalculeze retroactiv pensia începând cu data de 1.10.2005, să-i recoreleze pensia pentru întreaga perioadă de vechime în muncă de 28 ani, 9 luni și 5 zile, potrivit actelor depuse, ținând cont și de munca calificată depusă: procuror, consilier juridic, maistru instructor auto.
A mai solicitat și obligarea intimatei să facă corecta aplicare a Legea nr.309/2002 privind acordarea indemnizației anuale, actualizată, cea de 15.000 lei lunar necuprinsă la punctaj.
În motivarea contestației se arată că nu a fost avută în vedere întreaga vechime în muncă, nefiind luate în calcul lucrate în vacanțele universitare, lucrate la Autobaza Auto Câmpulung și i s-a redus din indemnizația de 4 ani, cât a urmat facultatea de Drept la zi, luându-se în calcul 3 ani și 6 luni.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.68/AS/ 25 ianuarie 2007 admis în parte contestația, a obligat pe intimata Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie de pensie pe numele contestatorului, urmând avea în vedere perioada 1.02.1946-11.11.1947 ca stagiu de cotizare si adeverințele nr.3381/30.11.2005, nr.3382/30.11.2005 corespunzătoare perioadei de stagiu 15.11.1956- 20.09.1958.
Au fost respinse celelalte capete de cerere și a fost obligată intimata la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata.
Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.60/R-CA/15 mai 2007 a admis ambele recursuri, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În rejudecare, în ședință publică din 21 octombrie 2007 din oficiu, instanța a pus în discuția părților completarea raportului de expertiză efectuat în primă instanță, în sensul ca expertul să aibă în vedere toate adeverințele depuse de contestator în vederea recalculării corecte pensiei acestuia.
În urma probelor administrate în cauză, după rejudecare, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.463/AS din 23 mai 2008, a admis în parte contestația formulată, a anulat deciziile de pensionare nr.-/8 februarie 2006 și 1 iunie 2006 și a obligat pe intimată să emită o nouă decizie de pensie prin care să stabilească contestatorului drepturile de pensie în cuantum de 604 lei începând cu data de 1 decembrie 2007, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că expertul a luat în calcul salariile brute realizate de contestator înscrise în adeverințele de la dosar.
21.07.1969-8.09.1969, 1.07.1970-28.08.1970, 3.07.1971 - 18.08.1971 sunt menționate în adeverința nr.201/28.07.2005 unde apar salarii brute lunare obținute de contestator la care unitatea a reținut și virat în procentele prevăzute de lege.
Astfel, expertul a calculat punctajul mediu anual aferent perioadei lucrate, luând în calcul salariile brute realizate lunar conform adeverinței nr.201/28.07.2008.
A mai susținut că, din analiza punctajelor calculate conform OG19/2007 a rezultat că pentru anul 1961 punctajul corect este 1,00732 și nu 0,99776 stabilit prin decizie, pentru anul 1959, punctajul corect este de 1,- și nu 1,0000 stabilit prin decizie, iar pentru anul 1956 punctajul corect este 0,5057 și nu C de 0,4978 stabilit prin decizie.
Totodată, în decizia nr.-/1 iulie 2007 nu a fost specificată indexarea prevăzută de Legea nr.309/2002, iar pensia suplimentară a fost inclusă în punctajul calculat de intimată prin aceeași decizie.
Tot expertul a mai precizat că nu au fost calculate corect punctajele pentru anii 1957 (punctaj corect 1,20119 și nu 1,0000 stabilit prin decizie), pentru 1958 (punctaj corect 1,15003 și nu 0,9944) pentru 1959 (punctaj corect 1,11200 și nu 1,0000), pentru 1961 (punctaj corect 1,00732 și nu 0,99776) pentru anul 1062 (punctaj corect 1,02280 și nu 1,01803 reținut prin decizie).
Expertul a calculat punctajul mediu anual al contestatorului conform înscrisurilor din dosarul de pensie si prezentul dosar, pe anii 1946 - 1977 însumând un punctaj total de 31,67208 iar punctajul pentru pensia suplimentară de 1,31042.
Raportat la stagiul de cotizare, a rezultat din calculele efectuate de expert un punctaj de 1,09941, valoarea punctului de pensie la 1 2007 fiind de 541 lei, rezultând o pensie de 595 lei.
La data de 1 decembrie 2007, drepturile de pensie a contestatorului, calculate la același punctaj și raportat la același stagiu de cotizare dar cu indemnizația lunară neimpozabilă conform Legii nr.309/2002 este de 604 lei.
Expertul, aplicând normele tehnice de aplicare a nr.HG1550/2004, norme elaborate cu nr.5388/2004, a luat în calcul toate drepturile salariale menționate în documentele din dosarul de pensie și prezentul dosar, calculând drepturile de pensie ale contestatorului în funcție de înscrisurile prezentate de contestator (respectiv adeverințe) în care apare salariul brut la care a plătit
Deci, înscrisurile depuse la dosar au fost avute în vedere de expert la calculul punctajului mediu anual, luând ca bază de calcul salariile brute înscrise în adeverințele de la dosarul de pensie și prezentul dosar, calculul punctajului salariului brut lunar a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
De asemenea, expertul a efectuat lucrarea în 2 variante, luând în calcul veniturile înscrise în adeverințele nr.3381/30.11.2005 și nr.3382/30.11.2005 și o variantă fără a lua în calcul cele 2 adeverințe.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termen legal atât contestatorul, cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Se arată în motivarea recursului declarat de contestator că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod nejustificat s-a stabilit cuantumul pensiei la suma de 604 lei care cuprinde și indemnizația specială de beneficiar al Legii nr.309/2002, deși aceasta i se achită separat.
De asemenea, în completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, s-au calculat drepturile la pensie începând cu data de 1 ianuarie 2008 ca fiind de 639 lei, având în vedere punctul de pensie de la acea dată.
Se invocă temei legal al recursului prevederile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța acordând mai mult decât s-a cerut întrucât s-a dispus și anularea deciziei de pensie din 1 iulie 2007.
În recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii A se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, față de motivele de casare prev.de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, solicitându-se ca la soluționarea cauzei să se aibă în vedere și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se arată că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât la pronunțarea acestei instanța de fond a avut în vedere concluziile expertului din completarea raportului de expertiză fără a se avea în vedere că intimata a formulat obiecțiuni admise prin încheierea de ședință din 23 ianuarie 2008.
Nu s-a avut în vedere că nici prin completarea raportului de expertiză din 15 aprilie 2008, expertul nu s-a conformat celor dispuse de instanță, deși inițial se admisese obiecțiunile intimatei, ulterior au fost respinse fără a se clarifica toate obiectivele dispuse de instanță.
Având în vedere decizia de casare a Curții de APEL PITEȘTI obligatorie pentru instanța de fond, aceasta a dispus completarea raportului de expertiză în vederea efectuării calculului pensiei contestatorului, conform art.164 din Legea nr.19/2000 și pct.6 din anexa la nr.OUG4/2005.
Așa cum s-a arătat mai sus, expertul nu s-a conformat celor stabilite de instanță și prin completarea la raportul de expertiză nu a efectuat calculul în funcție de salariul tarifar de încadrare, ci a utilizat în continuare salariile brute din adeverințele nr.317 din 20 martie 1978 eliberate de Grupul Școlar Auto Schitu-Golești și nr.379 din 11 februarie 2005 eliberată de Școala de Arte și Meserii M.
Nu s-a avut în vedere de instanța că la calcularea pensiei, intimata a respectat prevederile art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor medii anuale luându-se în considerare salariile din carnetul de muncă al contestatorului.
Pe de altă parte, în nici un document aflat la dosarul de pensie nu se face referire la faptul că pentru perioada 1 februarie 1946-11 1947 s-a reținut contribuții de asigurări sociale. Această perioadă nu trebuia avută în vedere la recalcularea pensiei, deoarece potrivit vechiului cod al, tinerii între 14 și 16 ani nu puteau fi angajați în muncă.
Instanța de fond nu a avut în vedere că indemnizația specială stabilită conform Legii nr.309/2002, nu face parte din drepturile de pensie, întrucât nu are caracterul unui venit pentru care să se achite contribuția de asigurări sociale ce reprezintă exclusiv o sumă de bani acordată ca despăgubire unei categorii de persoane.
În al doilea motiv de recurs se critică sentința instanței de fond în sensul că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 Cod procedură civilă).
Astfel, deși contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.- din 8 februarie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii A, instanța de fond a dispus și anularea deciziei nr.21574 din 1 iunie 2007, deși această decizie a format obiectul contestării într-un alt dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Argeș și anume, dosarul nr- a cărei soluționare este suspendată până la judecarea prezentei cauze.
În C de-al treilea motiv de recurs se critică sentința instanței de fond, în sensul că a obligat intimata la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei fără a se avea în vedere prevederile art.276 Cod procedură civilă și faptul că s-a admis în parte contestația formulată.
Ambele recursuri formulate sunt în parte întemeiate.
În ce privește primul motiv de recurs formulat de contestator, potrivit căruia instanța de fond a omis să anuleze deciziile de pensie nr.- din 30 martie 2007, 25 iunie 2007 și 28 septembrie 2007, emise de intimată, se constată că obiectul acțiunii formulate de contestator a fost anularea deciziei nr.- din 8 februarie 2006. Celelalte decizii de pensie la care face referire contestatorul în recurs au făcut obiectul contestării în alte dosare.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs privind cuantumul pensiei stabilit în una din variantele de calcul efectuate de expert, se constată că având în vedere obiectul contestației împotriva deciziei nr.- din 8 februarie 2006, expertul a avut în vedere valoarea punctului de pensie în vigoare la data recalculării în raport de care s-a stabilit cuantumul pensiei.
Expertul a efectuat și o așa zisă variantă de calcul a pensiei contestatorului începând cu data de 1 ianuarie 2008, pornind de la valoarea punctului de pensie de 581,3 lei deși nu putea avea în vedere această valoare pentru pensia stabilită la 1 decembrie 2005, cu doi ani înainte.
Ca urmare, nu poate fi luată în considerare cea de-a doua variantă de calcul a pensiei care se referă la o perioadă ulterioară stabilirii drepturilor de pensie prin decizia contestată.
Este întemeiat însă motivul de recurs formulat de contestator privitor la indemnizația prevăzută de Legea nr.309/2002, întrucât aceasta este o indemnizație lunară calculată în baza art.2 din această lege pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului. Această indemnizație reprezintă o sumă neimpozabilă care se acordă de către stat cu titlu de despăgubire numai persoanelor care au efectuat serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului în perioada 1951-1960 și suma respectivă se adună matematic la calculul pensiei contestatorului.
Față de această situație se va înlătura de la recalcularea pensiei cuantumul indemnizației prevăzut de Legea nr.309/2002.
Referitor la recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii A, primul motiv vizează aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Urmare deciziei nr.60/R-CA din 15 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, instanța de fond a dispus completarea expertizei efectuată inițial pentru a se avea în vedere toate adeverințele depuse de contestator pentru lucrate.
Analizând adeverințele depuse la dosar, expertul contabil a arătat că la calculul pensiei contestatorului s-au luat în calcul salariile brute lunare realizate de acesta înscrise în adeverințele respective.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și anume până la 1 iulie 1977 - salariile brute, iar după această dată și până la 1 ianuarie 1991 - salariile nete.
Potrivit art.19 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004, dacă după determinarea punctajului mediu anual în condițiile prevăzute de aceste norme, pensionarul prezintă acte doveditoare întocmite conform prevederilor legale în vigoare, din care să rezulte stagii suplimentare, salarii sau sporuri, care potrivit Legii nr.19/2000 sunt avute în vedere la calculul punctajului, pensia se recalculează la cerere.
În raportul de expertiză contabilă - completare - s-au calculat drepturile cuvenite contestatorului în raport cu toate actele de la dosarul de pensie, toate drepturile salariale menționate în adeverințele de la dosar făcând parte din baza de calcul a, conform legislației în vigoare în acele perioade.
Calculul analitic al punctajului mediu anual obținut de contestator efectuat în completarea raportului de expertiză a avut în vedere prevederile nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005.
Referitor la calculul efectuat, instanța de fond în mod corect a avut în vedere pensia de 604 lei stabilită, întrucât valoarea punctului de pensie a fost avută în vedere la data de 1 decembrie 2005 de 295,56 lei, fiind vorba de decizia de pensionare nr.- din 8 februarie 2006, prin care s-a calculat pensia din 1 decembrie 2005.
Instanța de fond în mod greșit însă a obligat pe intimată să emită o nouă decizie de pensie prin care să stabilească drepturile de pensie ale contestatorului începând cu 1 decembrie 2007, deși acesta a solicitat anularea deciziei din 8 februarie 2006, prin care i s-au calculat drepturile de pensie de la 1 decembrie 2005.
În această situație, urmează a se recalcula drepturile de pensie ale contestatorului, așa cum a stabilit instanța de fond, însă nu de la data de 1 decembrie 2007, ci de la data de 1 decembrie 2005.
Referitor la critica privind menționarea în decizie și a indemnizației stabilite prin Legea nr.309/2002, așa cum s-a arătat în motivarea recursului contestatorului, cuantumul indemnizației stabilite potrivit acestei legi urmează a fi înlăturat la recalcularea pensiei contestatorului.
Și critica formulată de intimată privind perioada 1 februarie 1946-11 1947, pretinsă de contestator a fi luată în considerare, este întemeiată întrucât potrivit art.86 din Codul muncii în vigoare la data reconstituirii vechimii în muncă a contestatorului "tinerii sub 14 ani nu vor putea fi angajați la lucru. Tinerii între 14-16 ani vor putea fi angajați cu consimțământul reprezentanților legali și cu avizul medicului". Aceasta a fost o măsură de protecție a tinerilor între 14 ani și 16 ani cărora li se recunoștea o capacitate biologică mai redusă, ceea ce determina neîncadrarea lor în muncă.
Rezultă astfel că tinerii până la 14 ani nu puteau desfășura o activitate în mod legal.
Pe de altă parte, contestatorul nu a dovedit că pentru perioada 1 februarie 1946-11 1947 când pretinde că a lucrat ca muncitor, conform declarațiilor de martor depuse la dosar, i s-a reținut contribuție de asigurări sociale și având în vedere că acesta este născut la data de 11 1933 și abia la data de 11 1947 a împlinit vârsta de 14 ani, în mod nejustificat s-a avut în vedere la calculul pensiei perioada arătată, situație în care urmează a se dispune înlăturarea acesteia.
C de-al doilea motiv de recurs formulat de intimată este întemeiat față de prevederile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, în sensul că deși s-a formulat contestație împotriva deciziei nr.- din 8 februarie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii A, în dispozitivul sentinței, instanța a dispus și anularea deciziei nr.- din 1 iulie 2007, emisă tot de această instituție.
Pe de altă parte, s-a făcut dovada cu actele depuse la dosar că această decizie a fost contestată într-un alt dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Argeș și care în prezent este suspendat până la soluționarea cauzei de față.
În ceea ce privește C de-al treilea motiv de recurs privind obligarea intimatei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată se constată că obiectul acțiunii formulate a fost anularea deciziei nr.- din 8 februarie 2006, decizie ce a fost anulată de instanță, fiind obligată intimata să emită o nouă decizie de pensie, situație în care în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată și nu art.276 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se vor admite ambele recursuri formulate, se va dispune modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul că la recalcularea pensiei conform variantei Iar aportului de expertiză (filele 25-43 dosar fond) se va elimina perioada 1 februarie 1946-10 1947, precum și cuantumul indemnizației prevăzute de Legea nr.309/2002, iar drepturile astfel recalculate se vor acorda de la data de 1 decembrie 2005.
Se va înlătura de asemenea dispoziția de anulare a deciziei de pensie din 1 iulie 2007, urmând a se reține în rest prevederile sentinței atacate.
Potrivit art.276 Cod procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată ale părților, urmând a fi obligată recurenta-intimată la plata sumei de 25 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă din cheltuielile de transport efectuate de contestator și dovedite cu bonul fiscal depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de contestatorul GH. și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.463/AS din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că la recalcularea pensiei conform variantei Iae xpertizei (filele 25-43) se va elimina perioada 1.02.1946-10.11.1947, precum și cuantumul indemnizației prevăzute de Legea 309/2002, iar drepturile astfel recalculate se vor acorda de la data de 1.12.2005.
Înlătură dispoziția de anulare a deciziei de pensie din 1.07.2007.
Menține în rest sentința.
Obligă pe recurenta-intimată să plătească recurentului-contestator 25 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./28.11.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
