Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7107/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1408/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul contestator și recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4767 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37649/3/AS/2007, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 05.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4767/10.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. -/01.08.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 5 B, iar intimata a fost obligată să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în raport de un număr total de puncte de 55,5946, stagiu complet de cotizare de 31 de ani, punctaj mediu anual în valoare de 1,79343 și o pensie în cuantum de 711 lei, începând cu data de 20.02.2007, în raport de valoarea punctului de pensie de 396,2 lei la data stabilirii dreptului.
În final, intimata a fost obligată la 1051,7 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Ambele părți au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului contestatorului s-au arătat, în esență, următoarele aspecte:
-în urma expertizei efectuate în cauză s-au constatat erori de calcul al pensiei stabilite prin decizia contestată, concluziile expertului relevând faptul că la data de 20.02.2007 nivelul pensiei ar fi trebuit să fie de 711 lei, iar de la data de 01.06.2008 cuantumul acesteia ar trebui să fie de 1043 lei;
- prin sentința atacată instanța a omis să se pronunțe asupra acestui ultime chestiuni, respectiv asupra faptului că valoarea actuală a pensiei ar trebui să fie de 1043 lei.
Motivându-și recursul, intimata a exprimat, în esență, următoarele critici:
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 proc.civ.).
Această măsură nu este doar o încălcare a competenței instanței referitoare la controlul actului administrativ, ci și o cauză de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Stabilirea cuantumului și a punctajului pensiei constituie o imixtiune în activitatea, în condițiile în care această activitate este specifică acestei instituții, nu instanțelor de judecată.
Astfel, instanța a "interpretat greșit actul juridic dedus judecății".
În speță este vorba despre punctul de vedere al expertului, în raport de actele luate în considerare la emiterea deciziei de pensie de către singura instituție abilitată să efectueze această operațiune.
Un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei (stabilirea pensiei fiind un atribut exclusiv al Casei de Pensii), ci trebuie să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat datele din carnetul de muncă, adeverințe, etc.
Preluând punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza a II-a proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul intimatei, iar în temeiul art. 312 alin. 1 teza I și art. 304/1 proc. civ. va admite recursul contestatorului și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, recursul Casei de Pensii a Municipiului B apare ca neîntemeiat, urmând a fi înlăturat ca atare.
Afirmațiile recurentei-intimate în sensul că stabilirea punctajului și a cuantumului pensiei de către instanța de fond ar reprezenta o imixtiune în activitatea Casei de Pensii și în același timp o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești (deoarece stabilirea pensiei este un atribut exclusiv al Casei de Pensii, aceasta fiind o instituție publică cu atribuții specifice în domeniul pensiilor) sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Prima instanță, sesizată cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare, întemeiată pe disp. art. 87 din 19/2000, era îndreptățită să cenzureze sub toate aspectele actul juridic contestat (deci inclusiv sub aspectul stabilirii punctajului și al cuantumului pensiei), fiind competentă în acest sens, în temeiul prev. art. 155 lit. d și f din aceeași lege, care statuează că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare și modul de stabilire a pensiilor.
În speță, Tribunalul București nu a făcut decât să acționeze potrivit competențelor sale legale, reținând pe baza probatoriului administrat (înscrisuri, raport de expertiză contabilă) că în conținutul deciziei contestate s-au strecurat erori, din cauza cărora recurentul-contestator era prejudiciat, primind o pensie mai mică decât cea care i se cuvenea.
Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei-intimate în sensul că stabilirea pensiilor (mai precis a punctajului și cuantumului pensiei) este atributul exclusiv al Casei de Pensii, ar însemna să ajungem la concluzia că art. 87 și 155 din Legea nr. 19/2000 devin inaplicabile și nu mai pot produce nici un fel de efecte juridice, deși sunt texte legale în vigoare la momentul actual. Or, o asemenea ipoteză nu poate fi acceptată, căci legea a fost adoptată în scopul de a fi aplicată și a produce efecte juridice specifice, aceasta fiind voința legiuitorului.
Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză, acesta are valoarea juridică a unui mijloc de probă (vezi art. 201 și urm. pr.civ.), astfel că, în măsura în care se coroborează cu alte dovezi administrate pe parcursul procesului, este obligatoriu a fi luat în considerare de instanța de judecată, adică exact ceea ce a făcut și Tribunalul în prezenta speță.
Iar expertul era îndreptățit să verifice dacă s-au strecurat erori în ce privește modul de stabilire și calcul al pensiei prevăzută în decizia contestată, câtă vreme acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei, fixat de instanța de judecată, în virtutea rolului său activ și al atribuțiilor ce-i revin pentru a asigura o justă soluționare a pricinilor cu care este învestită.
Așa fiind, nu se poate susține teza potrivit căreia hotărârea ar fi fost pronunțată cu încălcarea legii.
Relativ la afirmația că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, aceasta reprezintă în fapt reproducerea unuia dintre cazurile prev. de art. 304.pr.civ. și ca atare are caracter pur formal, urmând a fi înlăturată tocmai pentru că nu a fost însoțită de nici un argument logico-juridic din care să se desprindă greșeala de judecată săvârșită sub respectivul aspect.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este parțial greșită, urmând a fi modificată în sensul celor ce urmează. Astfel, deși prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză - raport cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni, așa cum rezultă din încheierea de la termenul din 10.06.2008, când au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe - s-a stabilit, printre altele, că recurentul-contestator are dreptul la o pensie în cuantum de 1043 lei, începând cu 01.06.2008, corespunzător unei valori a punctului de pensie la acea dată de 581,3 lei, Tribunalul nu a luat în considerare aceste concluzii ale expertului.
Procedând astfel, instanța de fond a săvârșit o greșeală de judecată ce se impune a fi înlăturată, în condițiile în care autorul contestației și-a precizat acțiunea în sensul de a se ține seama și de susamintitele concluzii ale expertului (sens în care sunt susținerile apărătorului contestatorului de la termenul din 10.06.2008, dar și concluziile scrise ale acestuia de la filele 50-51 dosar fond). Or, din acest punct de vedere în cauză au fost respectate prevederile art. 132 alin. 2 pct. 2 proc. civ. contestatorul mărindu-și câtimea pretențiilor și formulând o cerere precizatoare în acest sens, cerere asupra căreia Tribunalul era obligat să se pronunțe conform art. 129 alin. ultim proc. civ. fiind legal sesizat.
Ca atare, va fi admis recursul contestatorului, iar sentința atacată va fi parțial modificată, în sensul obligării intimatei ca, pe lângă cele stabilite prin hotărârea primei instanțe, să acorde contestatorului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum lunar de 1043 lei începând cu 01.06.2008, corespunzător unei valori a punctului de pensie de 581,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 4767/10.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Admite recursul formulat de recurentul-contestator Neculae contra aceleiași hotărâri.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă intimata Casa de Pensii a Municipiului B ca, pe lângă cele stabilite prin hotărârea primei instanțe, să acorde contestatorului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum lunar de 1043 lei începând cu 01.06.2008, corespunzător unei valori a punctului de pensie de 581,3 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//27.03.2009
Jud.fond:,
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
