Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6489/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1409/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 4407 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 782/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 05.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4407/27.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 98192/22.08.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, prin care contestatoarea a solicitat obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să îi plătească de la data de 31.10.2006 și în continuare, drepturile bănești ce i se cuvin potrivit reglementărilor legale.
Contestatoarea a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- adeverința nr. 974/2006, aflată la dosarul cauzei, atestă că reclamanta a urmat și promovat cursurile Facultății de Drept cu durata de 5 ani, la forma de învățământ zi;
- pe toată perioada facultății, reclamanta nu a avut calitatea de "student muncitor", așa cum greșit a susținut intimata, susținere însușită și de instanță;
- a fi salariat "student muncitor" presupune existența unui raport contractual între angajator și angajat, precum și plata unui salariu pentru munca prestată;
- așa ceva nu a existat în cazul reclamantei, care nu a avut serviciu nici o zi în perioada studenției;
- în cartea de muncă a reclamantei s-au făcut unele greșeli cu mențiuni ca "studentă muncitor", "studentă salariat", greșeli care au fost îndreptate, așa cum rezultă din înscrierile aflate pe ultima pagină (nr. crt. 34);
- aceste mențiuni greșite se explică prin aceea că unii salariați care lucrau la cadre și completau cărțile de muncă, aveau o pregătire modestă;
- faptul că în toamna anului 1952, reclamanta a fost scoasă din producție pentru a urma cursurile Institutului de Relații Internaționale - B, nu poate fi similar cu perioada în care a prestat o muncă în calitate de angajată plătită cu un salariu;
- cei scoși din producție în acea perioadă pentru a urma cursurile facultății, primeau o indemnizație modică, neimpozabilă, pentru că nu era rezultatul unor prestări de serviciu în baza unui contract de muncă;
- instanța a reținut că perioada 1953-1954 a fost valorificată la pensie conform deciziei nr. 98192/1988, însă adeverința nr. 974/2006 precizează că durata cursurilor frecventate la zi și promovate a fost de 5 ani;
- în sentință se mai arată că perioada în care reclamanta a urmat cursurile de zi ale facultății se suprapune cu alte stagii de cotizare, această eroare fiind preluată din cartea de muncă, în care se menționează că a fost "studentă muncitor" și "studentă salariat";
- însă aceste erori au fost îndreptate la pagina 34 din cartea de muncă;
- motivarea sentinței se bazează pe greșelile corectate și radiate din cartea de muncă, de care instanța nu a ținut seama;
- reclamanta nu a fost "studentă muncitor" și "studentă salariat", a fost bursieră și a locuit numai în căminul studențesc, iar actul normativ în baza căruia a primit acea indemnizație modică, prevedea pentru cei scoși din producție că perioada studiilor să fie socotită vechime în muncă;
- acesta este motivul pentru care respectiva perioadă apare ca ani de vechime în muncă.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect respingând pretențiile deduse judecății, deoarece recurenta-contestatoare nu este îndreptățită legal să beneficieze de valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei de 5 ani (1953-1958) în care a urmat și a absolvit cursurile de zi ale Facultății de Drept a Universității din
Este adevărat că potrivit art. 38 alin. 1 pct. b din Legea nr. 19/2000, în sistemul public, constituie stagiu asimilat de cotizare, perioada în care o persoană "a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora". Prin urmare, în cazul recurentei, aparent, ar trebui să se facă aplicațiunea textului legal precitat și să i se valorifice ca stagiu asimilat de cotizare perioada 1953-1958.
Însă, o asemenea operațiune nu poate fi efectuată, întrucât intervalul de timp în discuție a fost valorificat deja ca vechime în muncă conform Legii nr. 3/1977 (stagiu de cotizare în înțelesul Legii nr. 19/2000), potrivit mențiunilor deciziei de pensionare inițiale a recurentei-contestatoare (decizie emisă de Comisia de Pensii Sector 2 B sub nr. 98192/29.12.1988) și fișei de pensie ce stă la baza acesteia, documente aflate la filele 40-44 dosar fond. Din conținutul acestora reiese că în perioada respectivă, recurenta-contestatoare a figurat ca studentă-salariazată și studentă-muncitor, intervalul de timp în discuție fiind considerat vechime în muncă și valorificat ca atare cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie ale acesteia sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Or, conform art. 38 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate, dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condițiile prezentei legi. Acest text de lege este aplicabil și în speță în privința recurentei, tocmai pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul acesteia, perioada 1953-1958 a fost considerată vechime în muncă, (în raport de care s-a stabilit pensia inițială a acesteia), noțiunea de "vechime în muncă" din Legea nr. 3/1977 fiind socotită în terminologia Legii nr. 19/2000 "stagiu de cotizare".
Așa fiind, și întrucât intervalul 1953-1958 a fost valorificat deja ca stagiu de cotizare în sensul Legii nr. 19/2000, recurenta-persoană fizică nu este îndreptățită să beneficieze încă o dată de luarea în considerare a acestuia ca stagiu asmilat de cotizare.
S-ar fi putut pune o asemenea problemă doar dacă cu ocazia stabilirii inițiale a pensiei recurentei, respectiva perioadă nu ar fi fost valorificată, reducându-se în mod corespunzător durata vechimii în muncă a acesteia, cu consecința diminuării și cuantumului drepturilor de pensie. Însă, autoarea acțiunii nu a contestat decizia inițială de pensionare sub acest aspect (de altfel, nu avea niciun interes, căci ar fi însemnat să încaseze o pensie mai mică), aceasta devenind definitivă și nemaiputând fi modificată în prezent din punctul de vedere al perioadei considerată vechime în muncă în sistemul Legii nr. 3/1977, adică stagiu de cotizare valabil conform Legii nr. 19/2000.
Mai mult, teza susținută de recurentă, și anume că în perioada la care face referire nu a fost "studentă salarizată" ori "studentă muncitor", dacă ar fi acceptată, ar conduce la concluzia că intervalul 1953-1958 fost greșit valorificat ca vechime în muncă. Dar, în lumina dispozițiilor legale în vigoare, nu se poate proceda concomitent la diminuarea vechimii în muncă reținută inițial, cu intervalul de timp anterior indicat și valorificarea acestuia ca stagiu asimilat de cotizare conform art. 38 alin. 1 pct. b din Legea nr. 19/2000 și, oricum, o asemenea operațiune nu are nici un sprijin probator în cauză.
Într-un asemenea context, nu are nicio relevanță juridică faptul că în cartea de muncă a recurentei s-ar fi îndreptat înscrierile eronate "studentă salariazată" și "studentă muncitoare", câtă vreme aceste mențiuni greșite apar în fișa de pensie a acesteia, pe baza căreia s-au emis decizia inițială de pensionare și cele ulterioare, inclusiv cele de după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În concluzie, recurenta nu a fost prejudiciată în nici un fel prin modul în care i s-au determinat inițial drepturile de pensie, ci dimpotrivă, a avut de câștigat (dacă se admite teza pe care o susține prin acțiune, că nu a avut calitatea de studentă salarizată ori studentă muncitoare, înseamnă că ar fi trebuit să i se diminueze corespunzător durata vechimii în muncă, cu consecința micșorării cuantumului pensiei), dar nici nu este îndreptățită să beneficieze încă o dată de valorificarea ca stagiu de cotizare a unei perioade de timp care deja a fost considerată astfel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 4407/27.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//27.03.2009
Jud.fond:,
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
