Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 141/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2241 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic și reclamantul intimat, asistat de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtei recurente prezintă spre vedere procesul verbal depus în copie la termenul anterior, aflat la fila 28 dosar, și semnează pentru conformitate cu originalul procesul verbal aflat în copie la dosar.
Se comunică un exemplar din procesul verbal reprezentantei reclamantului intimat.
Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și menținerea deciziilor emise în dosarul de pensie nr. -, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise precum și un bon fiscal reprezentând contravaloarea consumului de combustibil.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar la termenul de astăzi.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2241/8 octombrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H și, în consecință:
- a dispus anularea Deciziei nr. - din 21.04.2008, privind recalcularea pensiei și totodată acordarea drepturilor de pensie conform deciziei emisă de unitatea pârâtă la data de 27.11.2006, anterior revizuirii;
- a dispus anularea Deciziei nr. - din 05.05.2008, privind stabilirea, pe seama reclamantului, a debitului în sumă de 22.029 lei;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.320 lei, reținută din pensie începând cu luna mai 2008;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în esență, că din documentele depuse la dosar rezultă că reclamantul a realizat în grupa I de radiații un stagiu de cotizare mai mare de 15 ani, context în care îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct.1 teza 2 din Normele Metodologice, art. 14 din Legea nr. 3/1977, nr.HG 1550/2004, art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată.
Prin urmare, s-a apreciat că pârâta a procedat în mod greșit la recalcularea pensiei reclamantului, prin stabilirea unui punctaj mai mic decât cel reținut în decizia din 27 noiembrie 2006, precum și la recuperarea unui debit în sumă de 22.029 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea integrală a sentinței și respingerea acțiunii reclamantului, prin invocarea prevederilor art. 304 pct.9 - 10 și 3041Cod procedură civilă.
În cuprinsul memoriului de recurs, s-a arătat că temeiul legal al stabilirii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului ( în anul 1997) a constat în prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, deoarece nu erau întrunite condițiile prevăzute de nr.HG 407/1990, respectiv un stagiu de cotizare de 15 ani în grupa I de muncă. În acest context, stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, este de 30 de ani, iar nu de 15 ani, cum în mod greșit s-a stabilit prin decizia de recalculare emisă după depunerea de către reclamant a adeverințelor nr. 777/12.07.2006 și nr. 899/07.08.2006.
Prin urmare, pârâta consideră că recalcularea pensiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, întrucât adeverințele menționate nu se referă la drepturi cu caracter salarial, ci modifică fără temei legal încadrarea timpului efectiv lucrat în zona I de expunere la radiații, ca fiind de 100%, deși acesta era cuprins, conform fișei de pensie întocmite de angajator, între 40 - 60%.
Pentru aceste considerente, se apreciază de către pârâtă că a procedat în mod corect la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, prin revenirea la temeiul legal inițial, respectiv cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, corelativ cu determinarea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea hotărârii primei instanțe.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit adeverinței nr. 899/7 august 2006, emisă de M C - fostul angajator al reclamantului, acesta a realizat în grupa I de muncă și zona I de expunere la radiații, conform Ordinului nr. 50/1990 și al nr.HG 407/1990, un stagiu total de cotizare de 18 ani, 8 luni și 29 de zile.
În baza acestei adeverințe, pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie acordate reclamantului prin decizia nr. -/3 aprilie 1997, astfel că, prin decizia emisă la data de 27 noiembrie 2006 stabilit în favoarea acestuia un punctaj mediu anual de 4,32659, față de cel inițial - de 1,91321. În cadrul operațiunii de recalculare au fost avute în vedere prevederile art. 4 alin. 1 din nr.HG 407/1990, în conformitate cu care, personalul care a lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații - primește pensie integrală pentru munca depusă, indiferent de vârstă. Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 2 din nr.HG 1550/2004 și ale Normelor metodologice anexă, punctajul mediu anual a fost determinat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 15 ani, față de cel de 30 de ani, avut în vedere la stabilirea inițială pensiei.
Curtea nu împărtășește opinia pârâtei conform căreia s-a procedat în mod greșit la schimbarea temeiului legal al pensionării, din prevederile Legii nr. 3/1977 ( art. 14) în cele ale nr.HG 407/1990 - deoarece noua situație juridică derivă din adeverința emisă de fostul angajator al reclamantului. În contextul în care acest act nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească sau declarat fals, el conferă prezumția deplinei legalități, fiind în mod corect avut în vedere în cadrul operațiunii de recalculare a pensiei reclamantului.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită nici susținerea vizând încălcarea prevederilor art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005 - pe considerentul că adeverința depusă de reclamant în vederea recalculării nu cuprinde date referitoare la drepturi cu caracter salarial - deoarece nu acestea sunt dispozițiile legale care au determinat emiterea deciziei de recalculare din 27 noiembrie 2006, ci prevederile art. 4 alin. 1 din nr.HG 407/1990, a căror incidență nu a putut fi constatată, din motive neimputabile reclamantului, la data stabilirii inițiale a pensiei, în anul 1997.
Raportat la cele anterior relevate, Curtea constată că decizia de revizuire din oficiu, emisă de pârâtă la data de 21 aprilie 2008, - prin care s-a revenit la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani - este nelegală, în contextul existenței adeverinței nr. 899/7 august 2006, care atestă realizarea unui stagiu de cel puțin 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații.
Prin urmare, în mod corect s- dispus de către prima instanță anularea menționatei decizii, precum și a celei de recuperare a unui pretins debit, în temeiul prevederilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, recursul pârâtei impunându-se a fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, în aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului ( onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2241 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 11 februarie 2009, în ședința publică.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./16.03.2009
Jud. fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
