Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1462/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1462
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2010, privind contestația în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr.3688/04.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.02.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr.3688/04.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a respins recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 66 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 66 din 29 ianuarie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu din anul 1998, în baza Decretului nr.214/1974.
În baza art.79 alin. 1, lit. "a" din Legea nr.164/2001, privind pensiile militare, pârâta a procedat la recalcularea pensiei acestuia, în sensul actualizării cuantumului pensiei, având ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi, corespunzătoare funcției maxime exercitate și gradului militar la data trecerii în rezervă, ca urmare a metodologiei aprobată prin nr.HG 1888/2001.
Față de această recalculare, reclamantul a formulat contestație în instanță, solicitând plata diferențelor de pensie pe perioada 01.01.2002-31.07.2004.
Prin decizia civilă nr.10209/26.11.2008 a Curții de APEL CRAIOVA s-a admis recursul declarat de pârâtul și s-a modificat sentința civilă nr.1183/27.08.2002, pronunțată de Tribunalul O l t, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamant.
La pronunțarea soluției, instanța de recurs a avut în vedere că recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut conform nr.HG1.188/2001.
La data de 29.06.2007 s-a procedat la modificarea art.48, alin.1 din Legea nr.164/2001, prin nr.OG77/2007, aprobată prin Legea nr.14/14.02.2008.
Potrivit acestuia, cuantumul pensiei militare se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime / salariul de bază al funcției îndeplinite / indemnizația lunară a cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției maxime avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute de art. 22-25, 33și 78 alin.1.
S-a prevăzut că, cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei.
În acest sens pârâta a procedat la actualizarea pensiei reclamantului în temeiul art. 48 alin.1 lit. "a", la data de 01.04.2008.
Conform adresei nr.497.015/09.05.2008 a Casei de Pensii a A, aflată la dosar, reclamantului i s-a stabilit o pensie actualizată în cuantum brut de 1992 lei.
La stabilirea acesteia s-au avut în vedere solda de funcție maximă corespunzătoare funcției exercitate la data trecerii în rezervă / coeficient de ierarhizare de 4.10, solda de grad la data trecerii în rezervă de 1,65; gradația a 5 -a și indemnizația de dispozitiv.
Asupra acestei baze de calcul a fost aplicat procentul de 100% corespunzător vechimii în serviciu la care s-a adăugat procentul de 9%, corespunzător contribuției pentru pensia suplimentară, rezultând un procent de 109%.
Făcându-se aplicarea dispozițiilor art.25 din Legea nr. 164/2001 s-a procedat la stabilirea pensiei în cuantum brut de 1992 lei, având în vedere că aceasta nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la actualizare, respectiv 1810lei.
Față de criticile reclamantului în sensul că nu s-au făcut aplicarea art.21 alin. 2 din Legea nr.164/2001, s-a reținut că aceste dispoziții sunt aplicabile la stabilirea pensiei militare și nu la actualizarea acesteia, situație în care se află reclamantul.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a-i fi aplicată gradația a VI- a, se reține că potrivit art.48 alin.1 lit. "a",actualizarea se face potrivit gradului militar și funcției maxime avute la data trecerii în rezervă, ori din actele depuse la dosar rezultat că acesta avea la data pensionării gradul de ce corespunde gradației a V-
Susținerea reclamantului că în mod incorect s- folosit coeficientul de ierarhizare de 4,10, prevăzut de Legea nr.447/2006, în loc de coeficienții prevăzuți de Legea nr.491/2006, nu poate fi reținută,deoarece potrivit art.3 din nr.HG1888/2001,solda lunară brută ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat se determină potrivit Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că această lege a fost modificată prin nr.OG57/2006, și potrivit acesteia, coeficientului de ierarhizare maxim al soldei de funcție maximă corespunzătoare gradului de a devenit 4,10.
Legea nr.491/2006 privind aprobarea nr.OG57/2006 pentru modificarea nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor invocată de reclamant nu poate fi aplicată cadrelor militare,având în vedere că aceasta vizează,doar polițiștii deveniți funcționari publici cu statut special conform Legii 360/2002 privind Statutul polițistului.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că nu i-a fost aplicat coeficientul de 9% pentru contribuția la pensia suplimentară,din adresa nr.497.015/09.05.2008 s-a constatat că acesta i-a fost aplicat, rezultând un procent de 109%, însă au fost aplicate dispozițiile art.25 din Legea nr.164/2001potrivit cărora pensia militară actualizată nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la actualizare.
Susținerea reclamantului că pârâta a comis un abuz prin aplicarea dispozițiilor art.25 din legea mai sus invocată nu a fost reținută având în vedere că aplicarea legii este obligatorie atâta timp cât este în vigoare.
Față de această situație instanța a apreciat că actualizarea pensiei reclamantului s-a făcut în mod legal și ca urmare a respins acțiunea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată
Împotriva sentinței, la data de 02 martie 2009, declarat recurs reclamantul susținând că instanța de fond nu a fost obiectivă și imparțială, comițând exces de putere, întrucât prin sentința pronunțată tăgăduiește valoarea legală art. 48 și 78 din Legea nr. 164/2001 și art. 11 din Legea nr. 138/1999.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond a făcut o interpretare greșită acestor dispoziții legale, considerând în mod eronat că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 164/2001, așa cum au fost modificate prin OUG nr. 77/2007, nu constituie un temei de sine stătător pentru reactualizarea pensiei sale militare și că aplicarea acestor prevederi se face în raport cu dispozițiile art. 48 din aceeași lege, respectiv la prima actualizare a pensiilor militare, astfel încât a fost prejudiciat în ceea ce privește acordarea procentului de 2% din baza de calcul pentru fiecare an în plus ce depășește vechimea în serviciu pe perioada august 2007 - martie 2008.
In al doilea rând s-a susținut că nu s-au avut în vedere concluziile sale depuse pe data de 27.01.2009, prin care a învederat faptul că recalcularea drepturilor sale de pensie începând cu luna aprilie2007 s-a realizat de asemenea în mod greșit, fiind efectuată cu încălcarea legii, neținându-se cont de prevederile art. 11 și art. 48 alin. 1 din Legea nr. 138/1999; de prevederile art. 21 alin. 2 și de prevederile art. 25 raportat la art. 78 alin. 1 din aceeași lege, prevederi referitoare la gradațiile deținute, la funcția de șef al oraș și de contribuția la pensia suplimentară.
Recursul este nefondat și se respinge având în vedere următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 24 din legea nr. 164/2001, așa cum au fost modificate prin OUG nr. 767/2007, stabilesc că "militarii care au o vechime în serviciu mai mare de 25 de ani beneficiază pentru fiecare an în plus de un spor la pensie de 2% din baza de calcul folosită la stabilirea, respectiv actualizarea pensiei" însă dispozițiile alin. 2 din același articol stipulează faptul că "prevederile alin. 1 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pentru pensiile militare aflate în plată la această dată, la prima actualizare conform dispozițiilor art. 48 alin. 1 lit."a", aceste din urmă dispoziții statuând asupra faptului că " măsura actualizării se aplică ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime/salariu de bază al funcției îndeplinite/indemnizația lunară ale cadrelor militare în activitate potrivit gradului militar și funcției maxime avute la data trecerii în rezervă în raport cu procentul de stabilire al pensiei în condițiile,prevăzute de art. 22-25, art. 33 și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 164/2001".
Aceste dispoziții legale au fost interpretate corect de către prima instanță, rezultând faptul că Legea nr. 164/2001, republicată, modificată și completată prin OUG nr. 77/2007 (art. 24) se aplică în cazul cadrelor militare care au vocație la pensie, iar pentru pensionarii aflați în plată, beneficiul a cestor modificări li se aplică odată cu majorarea soldelor cadrelor militare în activitate, pentru aceștia din urmă dispozițiile art. 24 trebuind să fie coroborate cu dispozițiile art. 48 alin. 1 lit."a" din aceeași lege.
In ceea ce-l privește pe reclamant, acesta a beneficiat de această prevedere favorabilă în cursul lunii aprilie a anului 2008, neputându-i-se aplica aceste prevederi începând cu luna august 2007, data intrării în vigoare a OUG nr. 77/2007, atâta vreme cât actul normativ respectiv se referă la reducerea vechimii în serviciu de la 30 de ani la 25 de ani pentru bărbați și a beneficierii, pentru fiecare an în plus, de 2% din baza de calcul, cu referire la cadrele militare aflate în activitate, nu și la cele aflate la pensie care beneficiază de această prevedere favorabilă, prin actualizarea pensiilor, ori de câte ori se majorează solda de grad sau de funcție a unui militar aflat în activitate.
Este neîntemeiat și cel de-al doilea a motiv de recurs formulat de contestator, fiind nefondate considerentele acestuia referitoare la faptul că și recalcularea drepturilor sale de pensie începând cu luna aprilie 2008 s-a realizat în mod greșit, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 164/2001 și nr. 138/1999 privind actualizarea pensiei sale militare.
Sunt neîntemeiate aceste susțineri întrucât toate aspectele invocate de către contestatorul recurent au fost tranșate anterior prin emiterea de către Curtea de Apel Craiovaa deciziei nr. 10209 din 26.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, stabilindu-se în mod irevocabil faptul că recurentul nu are dreptul la gradația VI-a, că nu au fost încălcate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 138/1999 și art. 3 și 31din HG nr. 1188/2001 și art. 78 din Legea nr. 164/2001 privind pensia suplimentară a cadrelor militare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat ca motiv special al căii extraordinare de atac faptul că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs referitoare a) la contestarea încălcării art. 48 alin.1 teza finală din legea 164/2001 și nesoluționarea cererii privind luarea în considerare a bazei de calcul prevăzută de art. 12 din lege, comițându-se un exces de putere prin nesoluționarea cererii privind acordarea unui drept prevăzut de lege. b) constatarea încălcării art. 78 alin.1 legea 14/2008 de aprobare a OUG77/2007 de modificare a legii 164/2001, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art.25 din legea 164/2001 prin raportare la art. 48 alin.1 din lege.
Într-un al doilea motiv al contestației introduse, privește greșita soluționare a cauzei de către instanța de recurs în baza excepției autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosarul nr. 21678/2007, pe care nu a pus-o în discuția părților căci dacă s-ar fi procedat conform legii s-ar fi putut constata că acțiunea din dosarul nr. 21678/2007 a avut ca temei actualizarea pensiei conform art. 79 din legea 164/2001 pentru perioada 1.01,2002 - 31.07.2004. iar acțiunea din dosarul nr- a re ca temei legal actualizarea pensiei conform art. 48 și 78 din legea 14/2008 pentru perioada 1.08. 2007-la zi.
Contestatorul arată că prin respingerea recursului i s-au adus grave prejudicii ale drepturilor sale de pensie și ale intereselor sale legitime, singura soluție fiind anularea acestei decizii și rejudecarea recursului.
Analizând decizia prin prisma motivelor contestației în anulare și a dispozițiilor prevăzute de art. 318.civ. Curtea constată că, prezenta contestație în anulare este nefondată și urmează să o respingă pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Art. 318 cod procedură civilă prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.
Este vorba deci de acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente sau date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la instanță deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată: de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de aplicare directă a acestor dispoziții sau de rezolvare a unui incident procedural sau a unei excepții de fond cum este aceea a autorității de lucru judecat, întrucât altfel s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de recurs de modul în care au fost interpretate probele și a stabilit raporturile dintre părți, încălcându-se dispozițiile legale privind gradele de jurisdicție existente în legislației română.
In speță, din analiza motivelor contestației în anulare formulate de contestator, instanța reține că acesta are în vedere modul în care instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și anume legea 14/2008 de aprobare a OUG77/2007 de modificare a legii 164/2001, cu consecințe asupra soluționării litigiului dedus judecății.
Modul de apreciere de către instanța de recurs a dispozițiilor legale incidente în cauză nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 318 teza I, cod procedură civilă, astfel încât, având în vedere aceste considerente, în baza art. 318 - 320 cod procedură civilă contestația în anulare va fi respinsă, ca nefundat.
Nici în cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiectul analizei instanței de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii întrucât instanța de retractare nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.
În consecință, chiar dacă recurentul contestator consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată - pe fond - acestea nu pot fi corectate prin contestația în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Motivele contestației în anulare specială, nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de art. 318 Cod proc. civ. calea de atac de retractare, neputând fi exercitată pentru remedierea unor pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, de drept substanțial sau procedural.
În raport de toate aceste considerente contestația în anulare de față apare ca inadmisibilă, căci nu se poate reține nici faptul că la soluționarea recursului s-a comis o greșeală materială conform art. 318 Cod procedură civilă prin aceea că nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat în condițiile art. 303 alin. 2 și 306 din același cod, aceasta însemnând rediscutarea unei excepții ce implică reanalizarea unor condiții de aplicare a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr.3688/04.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.02.2010
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.CT/ 28. 03. 2010
Tehn.red./ 2 ex
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mihaela Mitrancă
