Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe pensii, asigurări sociale (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1468

Ședința publică de la 26 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea

JUDECĂTOR 3: Marin Covei

Grefier - -

*****************************

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 4848 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect, contestație de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimata contestatoare reprezentată de avocat, lipsind recurenta intimată.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurenta intimată, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă,după care,

Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru intimata contestatoare, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că la data de 22.05.2008 contestatoarea a formulat cerere de chemare în judecată intimatei Casa Județeană de Pensii D, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei la revizuirea drepturilor de pensie, prin recalcularea acesteia cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare înscrise in anexa adeverinței nr.225/21.01.2008 emisă de SC SA C si obligarea intimate la plata diferențelor de pensie ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 01 iulie 2005.

In motivarea acțiunii a arătat că a fost pensionat pentru limită de vârstă în anul 1990 și a beneficiat de recalcularea penii în baza Legii nr.19/2000, etapa iulie 2005.

A mai arătat că în buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei contestate au fost luate in considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă fără sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1976 - 1995, precizând că în această perioadă a beneficiat de adaosuri procentuale cu caracter permanent și care erau evidențiate cu statele de plată, pentru aceste sume virându-se contribuția de asigurări sociale de 15% conform Decretului 389/1972.

Intimata a formulat întimpinare solicitând instanței respingerea contestației ca neîntemeiată arătând că adeverința la care face referire contestatorul nu poate fi avută în vedere deoarece potrivit punctului VI din Anexa OUG nr. 4/2005 acele adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă reprezintă munca in acord.

De asemenea, a mai arătat că susținerea contestatoarei, că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, nu poate fi avut in vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din Legea nr. 3/1977, în cuprinsul adeverinței este menționat faptul că unitatea nu a reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr.4848 din 16 septembrie 2008, admis contestația formulată de contestatoareal, anulat decizia nr. - din 17 iulie 2006 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii

A fost obligată intimata să revizuiască drepturile de pensie ale contestatorului și să emită nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor înscrise în adeverința nr.225 din 21 ianuarie 2008, emisă de SC"" SA

A fost obligată intimata și la plata diferențelor de pensie dintre cele cuvenite contestatoarei ca urmare revizuirii acestora potrivit prezentei hotărâri și cele efectiv încasate începând cu data de 01 iulie 2005.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, ca sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate in adeverința invocata de câtre contestator, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata și modificata prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.

In opina tribunalului, aceste sume se impunea a fi valorificate, chiar daca prin OUG nr. 4/2005 se face mențiunea ca ele nu pot fi avute vedere la recalcularea drepturilor de pensie, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Tribunalul a considerat că, deși in OUG nr. 4/2005 se menționează ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.

Neluarea in considerare a acestui principiu, in condițiile in care s-a făcut dovada reținerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.

Împotriva sentinței, la data de 18 noiembrie 2008, declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs depuse la aceeași dată, intimata susține că instanța de fond aplicat principiul contributivității introdus de Legea nr. 19/2000 începând cu data de 01 aprilie 2001 retroactiv, deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează nouă inechitate și dezechilibru în raport de ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Consideră că în situația în care, dacă s-ar trece peste aceste prevederi exprese la care a făcut trimitere, tot nu se poate considera că a încălcat principiul contributivității deoarece contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat la bugetul asigurărilor sociale de stat numit în legislația anterioară "contribuția la pensia suplimentară", stare de fapt ce rezultă cu certitudine din cuprinsul adeverinței în care se menționează că pentru aceste venituri nu s-a reținut această contribuție.

Precizează că societatea și-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat în cuantum de 15%, rețineri care s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 care prevăd expres că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat"

Susține, de asemenea, că în situația în care toate prevederile legale și exprese la care a făcut trimitere vin în contradicție cu principiul contributivității, nu intră în competența instanței de fond să remedieze această disfuncționalitate a acestor normative, contestatoarea avea alte căi legale de urmat.

Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune în continuare:

Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că -pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Avându-se în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația și a dispus anularea deciziei emisă de intimată, stabilind obligația acesteia de a revizui drepturile de pensie ale contestatoarei cu luarea în considerare a adeverinței nr.225 din 21 ianuarie 2008 emisă de SC " " SA

Din înscrisul respectiv depuse la dosar de către contestatoare și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că numita a fost salariata acestei societăți comerciale în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaos cu caracter permanent, diferență dem anoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).

In aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.

In același timp, potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatoarei, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, numai noua lege a pensiilor nr. 19/2000 instituind obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat.

In condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1967 -1995 de către contestatoare, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" aveau un caracter permanent, fiind incluse în salariul de bază brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.

Aceste sume trebuiau să fie avute în vedere și valorificate de către casele județene de pensii chiar dacă în partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.

Sub acest aspect, nu se poate eluda faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, neluarea în considerare a acestui principiu fundamental ducând la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.

Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară anului 1990.

Conform dispozițiilor art. 23 alin. 3 și art. 78 alin. 4 din aceeași Lege 19/2000, baza de calcul avută în vedere la stabilirea punctajului anual necesar calculării pensiilor este prezentată de venitul brut realizat lunar, iar punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.

Sub acest aspect sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de intimată, potrivit cărora numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată mai târziu, inițial ca o contribuție facultativă de 2%, apoi de 3%, devenită ulterior obligatorie, plăți care,însă, au fost separate de contribuția de asigurări sociale, de 15%, respectiv 25%, contribuție care face obiectul contestației.

De asemenea, nu pot fi primite susținerile intimatei, că prin admiterea contestației, Tribunalul Dolj a încălcat principiul neretroactivității legii, aplicând Legea nr. 19/2000 anterior datei de 01 aprilie 2001, în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2005 prevăd în mod expres faptul că recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul legii vechi, nr. 3/1977, are la bază principiile fundamentale prevăzute în legea nouă, nr. 19/2000, cu precădere la principiul fundamental al contributivității.

Pe de altă parte, sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord de către contestator pot fi incluse în dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, în care se prevede faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.

respective primite de către contestator în perioada 1967 - 1995 au avut un caracter permanent, fiind prevăzute în contractele colective de muncă, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei.

Față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.l-9 cod procedură civilă,astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D se privește ca nefondat și se va respinge.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la 100 lei cheltuieli de judecată către contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 4848 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, cu 100 lei cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

Ex.2/24.04.2009

Tehnored.

Jud.fond.

OPINIE SEPARATĂ,

Deliberând asupra recursului de față, sub aspectul motivelor invocate în recurs se rețin următoarele aspecte:

Potrivit adeverinței nr.225/21.01.2008, eliberată de SC SA C, in perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatorul a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferență de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată ( suma globală) pe lucrare.

Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizare productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv, anexa nr. 21 din CCM/1992, pct.3; art. 78, alin.6 din CCM/1993; art. 78, alin. 5 din CCM/1994; art.78, alin. 5 din CCM/1995; art. 78, alin.5 din CCM/1996; art. 78, alin.4 din CCM/1997; art. 78, alin. 5 din CCM/1998 - 2001 și art. 80, alin.1 și anexa 6 din CCM/2001 - 2003.

Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.

Conform dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 57/1974 finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale.

Din conținutul acestei norme juridice rezultă modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuire muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică.

Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.

Potrivit art. 118 din aceiași lege " în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".

Art. 120 din Legea nr. 57/1974 prevede că " în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrări avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.

În alin. 2 din același articol se menționează că, " La predare proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora."

Așadar adaosurile ( diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120, alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.

În ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor.

Potrivit contractelor colective de muncă depuse la dosar pentru secțiile, atelierele și grupele de proiectare forma de salarizare a fost aceea de acord colectiv direct de proiect, în conținutul dispozițiilor contractuale prevăzându-se modul de calcul și plată a adaosurilor rezultate ca urmare a realizării acordului colectiv direct pe proiect și anume diferența dintre manopera totală și salarii tarifare.

Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor ( diferențe de manoperă).

În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1997, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.

Prin OUG nr. 4/2005 legiuitorul a reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației anterioare.

Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.

Conform art. 164 din Lega nr.19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.

În dispozițiile anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI se arată că, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că la calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nici o excepție în acest sens.

De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.

Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la punct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că " potrivit prevederilor art. 47 alin. 2 din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asiguri și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionarea drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efete numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".

Instanța de fond a înlăturat aplicabilitatea, în speță a mențiunilor de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2, lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005.

De asemenea tribunalul și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluare în considerare a principiului contrivbutivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.

Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele considerente;

Principiul contributivității își găsește aplicare odată cu intrarea în vigoare a Legii NR. 19/2000, care instituie un sisteme de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitate acestor dispoziții la situații anterioare.

În art. 164 din Legea nr. 19/2000 se prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.

Pe de altă parte, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu a afectat retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema " prețului plătit de asigurat".

Pentru aceste considerente apreciez că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, așa încât recursul este fondat impunându-se admiterea și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.