Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe pensii, asigurări sociale (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.147/AS

Ședința publică din 12 Mai 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTOR 2: Maria Apostol

JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman

Grefier - -

S-a luat în examinare recurentul pârât CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.137/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.4,.25, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic în baza delegației nr. 3403/22.04.2009 depusă la dosar, iar pentru recurenta reclamantă se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 60905/17.04.2009.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod procedură civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Întrebate fiind părțile prezente, acestea declară că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.

Instanța luând act de declarațiile părților că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul reprezentanta Casei județene de Pensiisusține că în mod greșit instanța de fond a obligat instituția să emită o decizie privind acordarea pensiei anticipate de serviciu în condițiile art.83/1 din Legea nr.303/2004 modificată prin OUG nr.100/2007 cu acordarea drepturilor începând cu 20.03.2008. Potrivit art.84 din Legea nr.303/2004 magistrații pot fi pensionați anticipat în condițiile Legii nr.19/2000, respectându-se dispozițiile prevăzute de această lege.

În cuprinsul Legii nr.303/2004 și al Legii nr.19/2000 nu rezultă dispoziții care să reglementeze trecerea de la pensie anticipată parțială de serviciu la pensie anticipată de serviciu, ci numai trecerea de la pensia anticipată de serviciu la pensie pentru limită de vârstă.

Dreptul reclamantei privind pensia anticipată parțială de serviciu a fost deschis prin decizia nr.-/12.07.2006, stabilită printr-o decizie definitivă, ce stabilea și vârsta standard pentru îndeplinirea condiției de trecere de la pensia anticipată parțială de serviciu la pensie pentru limită de vârstă.

Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate.

Având cuvântul apărătorul intimatei reclamantesusține că, astfel cum se arată și în cuprinsul hotărârii pronunțate de instanța de fond, recurenta pârâtă nu a făcut dovada că intimata reclamantă are calitatea de pensionar

La data de 19.03.2008, reclamanta a depus la casa teritorială de pensii o cerere de acordare a pensiei anticipate de serviciu, instituția pârâtă a susținut, că o asemenea cerere nu poate fi primită, întrucât prin executarea unei hotărârii judecătorești reclamanta a dobândit calitatea de pensionar, fiind beneficiara unei pensii anticipate parțiale de serviciu, stabilită printr-o decizie definitivă.

Recurenta pârâtă a considerat că următorul pas legal pe care îl poate parcurge asigurata este înscrierea la pensia pentru limită de vârstă, dar numai cu condiția întrunirii cerințelor referitoare la vârsta standard de pensionare, potrivit Legii nr. 19/2000, lucru care nu este întemeiat, deoarece magistratul căruia i se emite decizie de acordare a pensiei nu,dobândește calitatea de pensionar cum eronat susține casa de pensii, prin simpla raportare la prevederile art. 82 și art. 83 din Legea nr. 19/2000.

Judecătorii și procurorii sunt numiți de Președintele României și, în considerarea principiului simetriei aplicabil în materia actelor juridice în general ( și al celor administrative în special ), eliberarea din funcție - și, deci, pierderea calității de magistrat, cu consecința primirii celei de pensionar - se realizează în aceeași manieră, prin decret prezidențial, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii - art. 65 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.

Opinia C, potrivit cu care reclamanta este în prezent pensionară ca beneficiară a pensiei de serviciu anticipate parțiale este eronată și nelegală și prin prisma ignorării existenței cadrului distinct de reglementare a pensiilor de serviciu ale magistraților.

În acest context, că la data depunerii de către reclamanta - a cererii înregistrate sub nr. 22140/20.03.2009 s-a solicitat înscrierea la pensie anticipată de serviciu.

Noțiunea de,pensie anticipată de serviciu, cât și condițiile impuse pentru deschiderea acestui drept nu se regăsesc în prevederile Legii nr. 19/2000, astfel încât pârâta urma să analizeze aceste cerințe în considerarea prevederilor Legii nr. 303/2004.

Sub acest aspect, corect instanța de fond a reținut că, la data depunerii acestei cereri la Casa Județeană de Pensii C ( martie 2008 ) erau incidente dispozițiile art. 83¹al Legii nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG 100/2007.

Întrebată fiind de instanță dacă s-a încercat punerea în plată de către reclamantă și dacă există o diferență de valoare între pensia anticipată de serviciu și pensia anticipată parțial de serviciu, apărătorul intimatei reclamante susține că nu s-a încercat punerea în plată și între cele două pensii menționate există diferență de valoare.

Pentru motivele mai sus expuse, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- la data de 23.01.2009, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, solicitând anularea adresei (cu valoare de decizie) nr. 10910/23.12.2008 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei anticipate de serviciu.

În considerente s-a arătat că prin sentința civilă nr. 39/23.01.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția contencios-administrativ, pronunțată în dosarul nr. 477AS/2005, pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ost obligată să emită decizie privind acordarea pensiei anticipate parțiale de serviciu, reținându-se în considerente că sunt întrunite condițiile reglementate prin art. 81 și art. 84 din Legea nr. 303/2004 ( în redactarea lor din anul 2005 ) precum și cele date de art. 50 din Legea nr. 19/2000.

Pârâta a emis, în executarea acestei hotărâri, decizia nr. 1-/12.07.2006 privind acordarea pensiei anticipate parțiale de serviciu, reținându-se în favoarea reclamantei o vechime în magistratură de 29 ani, 8 luni și 19 zile.

Reclamanta a menționat că această decizie nu a fost pusă niciodată în plată, iar actul nu și-a produs efectele juridice, câtă vreme eliberarea din funcție a magistraților, urmare ieșirii la pensie, se dispune prin Decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a arătat că, în aceste condiții, la data de 20.03.2008 a depus la Casa Județeană de Pensii Coc erere ( înregistrată sub nr. 22140 ), de trecere de la pensia anticipată parțială de serviciu la pensia anticipată de serviciu, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prevăzute prin art. 83¹și 82 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 100/2007; la această cerere s-a revenit prin memoriul înregistrat sub nr. -/17.12.2008.

Prin adresa nr. 10910/23.12.2008, instituția pârâtă a comunicat reclamantei că poate solicita trecerea de la pensia anticipată parțială la pensia pentru limită de vârstă numai la împlinirea vârstei standard potrivit art. 85 din Legea nr. 19/2000.

Reclamanta a apreciat că acest act constituie, în accepțiunea dată de art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, o decizie de respingere a cererii formulate, motiv pentru care a contestat adresa înaintată, prin prisma dispozițiilor art. 87 din lege.

Cu privire la punctul de vedere exprimat de către pârâtă s-a arătat că acesta pornește de la o premisă greșită, întrucât reclamanta nu a solicitat trecerea la pensia pentru limită de vârstă, ci și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 83¹din Legea nr. 303/2004, care constituie o normă specială și care permitea acordarea pensiei anticipate de serviciu pentru judecători și procurori.

S-a susținut că prevederile legii speciale nu mai trimit la normele cu caracter general reflectate în Legea nr. 19/2000, precum și faptul că pârâta urma să observe că titulara cererii are o vechime în magistratură de 33 ani și 4 luni

( anume, 32 ani vechime în magistratură la data formulării cererii din 21.12.2007 ), cât și vârsta cerută de lege.

Reclamanta a menționat că într-un caz similar, aceeași instituție a recunoscut dreptul altei persoane de a beneficia de aceeași pensie, conform legii speciale.

S-a apreciat că, sub acest aspect, refuzul acordării aceluiași drept născut în condiții egale ar crea în mod nejustificat un tratament discriminatoriu, cu încălcarea prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

S-a susținut, în apărare, că potrivit art. 84 din Legea nr. 303/2004, magistrații pot fi pensionați anticipat în condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

S-a arătat, totodată, că Legea nr. 303/2004 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și ulterior republicată, iar în această formă, legea nu conținea reglementări exprese referitoare la vârsta de pensionare. Prin urmare, a apreciat instituția pârâtă, în absența unor astfel de prevederi se aplicau condițiile referitoare la pensionare prevăzute în Legea nr. 19/2000 ( inclusiv sub aspectul vârstei standard ) - aspect regăsit de altfel și în art. 16 alin. 3 din Nr.HG1275/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004.

S-a susținut că, pentru a respecta Directiva Consiliului nr. 86/378/CEE, conform nr.OUG 67/2007, Ministerul Justiției a promovat un act normativ care, adoptat fiind, a devenit nr.OUG 100/2007 și prin care au fost egalizate vârstele standard de pensionare pentru bărbați și femei, la 60 de ani.

S-a conchis că în aceste condiții, trecerea la pensia de serviciu pentru limită de vârstă ( cu ridicarea penalizării ) se poate face la cerere, respectiv, la împlinirea vârstei de pensionare de 60 de ani.

Au fost depuse, de către ambele părți, înscrisurile apreciate ca utile și pertinente pentru justa soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 137/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta să emită, în favoarea reclamantei, o decizie privind acordarea pensiei anticipate de serviciu, în condițiile art. 83¹din Legea nr.303/2004 modificată prin nr.OUG100/2007, cu acordarea drepturilor începând cu 20.03.2008 și a fost respinsă acțiunea, sub aspectul anulării adresei nr. 10910/23.12.2008.

Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 39CA/23.01.2006 a Tribunalului Constanța -secția contencios administrativ ( dosar nr. 477AS/2005 ) a fost admisă acțiunea conjunctă a reclamantelor - și -, formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, dispunându-se obligarea instituției pârâte la emiterea în favoarea petentelor a deciziilor de acordare a pensiei anticipate parțiale de serviciu.

S-a reținut, în considerentele hotărârii, că ambele reclamante îndeplinesc condițiile de vârstă și vechime în magistratură reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Soluția a rămas irevocabilă, iar Casa Județeană de Pensii Cap us în executare prevederile sale prin emiterea, în favoarea reclamantei -, a deciziei nr. 1-/12.07.2006 privind acordarea pensiei anticipate parțiale ( cod pensie /M ), cu stabilirea drepturilor de la 3.06.2005 - fila 15.

La data de 19.03.2008, reclamanta a depus la casa teritorială de pensii o cerere de acordare a pensiei anticipate de serviciu - fila 16.

De la acest moment pornește interpretarea diferită dată de părțile litigante situației generate de emiterea deciziei de acordare a pensiei anticipate parțiale, iar acest fapt se datorează temeiurilor legale distincte pe care se fundamentează fiecare opinie.

Astfel, instituția pârâtă a susținut, astfel cum reiese și din adresa nr. 10910/23.12.2008, că o asemenea cerere nu poate fi primită, întrucât prin executarea hotărârii judecătorești menționate reclamanta a dobândit calitatea de pensionar, fiind beneficiara unei pensii anticipate parțiale de serviciu, stabilită printr-o decizie definitivă.

Casa de Pensii a considerat că următorul pas legal pe care îl poate parcurge asigurata este înscrierea la pensia pentru limită de vârstă, dar numai cu condiția întrunirii cerințelor referitoare la vârsta standard de pensionare, potrivit Legii nr. 19/2000.

Acest punct de vedere este, însă, esențial eronat și nu sesizează distincția fundamentală dintre beneficiarul pensiei acordate din sistemul public în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și judecătorul/ procurorul căruia i-a fost recunoscut dreptul la pensie de serviciu, în virtutea Legii nr. 303/2004.

Astfel, magistratul căruia i se emite decizie de acordare a pensiei nu,dobândește calitatea de pensionar cum eronat susține casa de pensii, prin simpla raportare la prevederile art. 82 și art. 83 din Legea nr. 19/2000.

Prin urmare, dacă în cazul general reglementat prin art. 82 și 83 din Legea nr. 19/2000 ( prevederi coroborate cu cele ale art. 56 lit. d Codul muncii ) emiterea și comunicarea deciziei de pensionare generează încetarea de drept a contractului individual de muncă și deschiderea drepturilor de pensie din sistemul public, în situația magistraților, decizia comunicată recunoaște un drept virtual de acordare a pensiei ( indiferent de tipul de pensie ), drept care este însă valorificat doar prin voința beneficiarului, prin înaintarea deciziei împreună cu cererea sa către Consiliul Superior al Magistraturii, care o discută în și o avizează, înaintând-o la rândul său Președintelui României; pe cale de consecință, magistratul dobândește calitatea de pensionar nu la data comunicării deciziei de pensionare, ci pe data publicării în Monitorul Oficial a decretului prezidențial de eliberare din funcție.

Opinia exprimată de instituția pârâtă, potrivit cu care reclamanta este în prezent pensionară, ca beneficiară a pensiei de serviciu anticipate parțiale este, așadar, fundamental eronată, în raport de considerentele arătate, dar în egală măsură ea este nelegală și prin prisma ignorării existenței cadrului distinct de reglementare a pensiilor de serviciu ale magistraților.

Se va reține, în acest context, că la data depunerii de către reclamanta - a cererii înregistrate sub nr. 22140/20.03.2009 s-a solicitat înscrierea la pensie anticipată de serviciu.

Sub acest aspect, instanța va reține că, la data depunerii acestei cereri la Casa Județeană de Pensii C ( martie 2008 ) erau incidente dispozițiile art. 83¹al Legii nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG 100/2007, care avea următorul cuprins:

- al. (1) Judecătorii și procurorii pot fi pensionați anticipat, cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenta lege cu până la 5 ani, în cazul în care depășesc vechimea în magistratură prevăzută la art. 82 alin. (1) cu cel puțin 5 ani. Cei care îndeplinesc atât condițiile pentru acordarea pensiei în condițiile prezentului articol, cât și pe cele prevăzute la art. 82 alin. (2) pot opta între cele două pensii.

- al. (2) Pensia prevăzută la alin. (1) are regimul unei pensii anticipate de serviciu.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 97/14.04.2008 ( intrată în vigoare la 18.04.2008 ) și care nu a adus modificări textului enunțat.

Prin urmare, la data sesizării Casei Județene de Pensii C, reclamanta - care la acea dată îndeplinea calitatea de magistrat - avea dreptul de a i se recunoaște și conferi dreptul la pensie anticipată de serviciu, întrucât îndeplinea condițiile legale instituite prin acest text, anume:

1). vechime în magistratură prevăzută de art. 82 alin. 1 ( de cel puțin 25 de ani ) depășită cu cel puțin 5 ani - reclamanta având la data depunerii cererii peste 32 de ani vechime în magistratură, astfel cum rezultă din adeverința nr. 45/22.01.008 a Tribunalului Constanța;

2). reducerea vârstei de pensionare prevăzute de legea specială ( iar nu de Legea nr. 19/2000, cum s-a susținut ) cu până la 5 ani - cerință îndeplinită în speță, câtă vreme vârsta de pensionare prevăzută de art. 82 alin.1 din Legea nr. 303/2004 este de 60 de ani, iar vârsta reclamantei la momentul depunerii cererii era de 55 ani și 5 luni.

În raport de toate aceste considerente, se va reține că prezenta contestație este întemeiată cât privește constatarea refuzului nelegal al instituției pârâte de a pune în aplicare prevederile operante în materia pensiei de serviciu, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a înțeles să înlăture în nici o modalitate și critica privitoare la crearea unei situații discriminatorii, prin recunoașterea față de o altă persoană aflată în aceeași situație ( vizată de aceeași hotărâre judecătorească sus-menționată ), a dreptului la acordarea pensiei de serviciu solicitate.

Cât privește capătul de cerere privitor la contestarea adresei nr. 10910/23.12.2008, instanța a reținut că în accepțiunea dată de disp. art. 87 din Legea nr. 19/2000, pot face obiectul controlului de legalitate doar deciziile emise în aplicarea legii.

Ori, în speță, s-a probat refuzul manifest al instituției pârâte de a soluționa cererea printr-o decizie de respingere a solicitării, în condițiile legii, astfel că adresa de corespondență care a consemnat punctul de vedere al pârâtei nu poate primi interpretarea juridică a unei decizii, ea fiind însă analizată în ansamblul probator ca înscrisul ce confirmă nelegalitatea soluției prefigurate de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului a arătat următoarele: din întreg cuprinsul Legii nr. 303/2004 și al Legii nr. 19/2000, nu rezultă dispoziții care să reglementeze trecerea de la pensia anticipată parțială de serviciu la pensia anticipată de serviciu, ci numai trecerea de la pensia anticipată de serviciu la pensia pentru limită de vârstă; dreptul reclamantei privind pensia anticipată parțială de serviciu a fost deschi prin decizia -/12.07.2006, stabilită printr-o decizia definitivă, care stabilea de asemenea vârsta standard pentru îndeplinirea condiției de trecere de la pensia anticipată parțială la pensie pentru limită de vârstă respectiv 57 ani și 5 luni; în cazul în care legiuitorul a urmărit ca toate pensiile stabilite până la o anumită dată să fie recalculate conform noilor prevederi a prevăzut în mod expres în acest sens.

Intimata nu a formulat întâmpinare, apărătorul său expunându-și concluziile în fața instanței.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304¹Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, regimul acordării pensiei de serviciu în cazul magistraților este unul diferit, stabilit prin lege specială, respectiv Legea nr. 303/2004, atât în ceea ce privește vârsta la care aceasta se poate acorda, condițiile în care se poate acorda anticipat cât și în ceea ce privește cuantumul acesteia, dar și în referire la efectele produse de acordarea pensiei asupra raportului de serviciu.

Astfel, în Legea nr. 303/2004 și în Legea nr. 19/2000 nu există noțiunea de "pensie anticipată parțială de serviciu" folosită eronat de recurentă. Prevederile art.83¹din Legea nr. 303/2004 fac referire doar la "pensia anticipată de serviciu".

Legea nr. 303/2004 se referă în art.82 la pensie de serviciu care poate fi obținută la împlinirea vârstei de 60 de ani sau anterior împlinirii acestei vârste, după distincțiile și cu efectele stabilite în acest text legal.

În art. 82 (8) din Legea nr. 303/2004 se prevede în mod expres că pensia prevăzută de acest articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, fără a se face distincție după cum pensia a fost stabilită la vârsta de 60 de ani sau anterior în condițiile alineatului 2.

Prevederile art. 83¹(2) din Legea nr. 303/2004 stabilesc faptul că pensia prevăzută la alin. (1) are regimul unei pensii anticipate de serviciu.

Ca urmare, distincțiile făcute de recurentă privind "pensia anticipată parțială de serviciu" sau "pensia anticipată de serviciu" nu au nici un suport legal și deci sunt nefondate.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că în cazul magistraților pensionarea se produce în condiții cu caracter special și are efecte stabilite de legea specială.

Astfel, dacă în cazul pensiei stabilite în baza Legii nr.19/2000, potrivit art. 56 lit. d din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie, în cazul magistraților, calitatea acestora nu încetează decât prin eliberare din funcție, chiar și în cazul pensionării, eliberare din funcție care se face prin Decret al Președintelui României, care se publică în Monitorul Oficial - Partea I, pentru a produce efecte (art.65 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr. 303/2004).

Până la acel moment, magistratul nu pierde această calitate și ca urmare nu beneficiază de pensie.

Astfel, art.85 alin.3 din Legea nr. - stabilește în mod expres că plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție.

De altfel, susținerile recurentei sunt contrazise chiar de prevederile legale pe care le invocă. Astfel, recurenta susține că reclamanta a beneficiat de o "pensie anticipată parțială de serviciu" dar chiar art.83 din Legea nr. 19/2000, la alineatul 2 lit.a) stabilește că drepturile de pensie anticipată parțială se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III (între care și persoanele care sunt numite în cadrul autorității judecătorești).

Așadar, decizia anterioară de acordare a pensiei de serviciu, nefiind niciodată pusă în plată, reclamanta nu a fost eliberată din funcția de judecător, păstrând această calitate și în prezent, astfel încât, solicitând stabilirea pensiei de serviciu în vederea eliberării din funcția de judecător, cererea sa trebuie analizată raportat la prevederile legale în vigoare la data formulării noii cereri și având în vedere vârsta și vechimea în magistratură la această dată.

În cauză nu este vorba deci de a trece de la un tip de pensie reglementat de Legea nr. 19/2000 la alt tip de pensie reglementat de aceeași lege sau de recalcularea pensiei, ci de stabilirea pensiei de serviciu, pensie de care, nefiind eliberată din funcția de judecător, reclamanta nu a beneficiat până acum.

Calculul pensiei și prin raportare la prevederile Legii nr. 19/2000 este necesar numai pentru a se stabili cota în care pensia de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale și partea care se suportă din bugetul de sat, potrivit art.85 din Legea nr. 303/2004.

Aceasta nu înseamnă însă că magistratul beneficiază efectiv de pensia stabilită potrivit Legii nr. 19/2000 și de pensia de serviciu, cumulat, întrucât art.82 (7) din Legea nr. 303/2004 stabilește că judecătorii și procurorii pot opta între pensia de serviciu și pensia din sistemul public, opțiunea fiind atât un drept, pentru a putea alege între pensia cu cuantum mai mare, dar și o obligație, cele două tipuri de pensie neputând fi cumulate. Pensia de serviciu nu este constituită doar din partea care depășește pensia stabilită potrivit Legii nr. 19/2000.

Ca urmare, decizia de pensie emisă de recurentă anterior este caducă, caducitatea fiind o cauza de ineficacitate constând în lipsirea actului juridic de orice efecte datorita intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale și independent de voința autorului actului. Cauza caducității acestei decizii de pensie este faptul că reclamanta nu a valorificat-o, nu a pus-o în plată, menținându-și calitatea de magistrat și solicitând ulterior, după acumularea unei perioade suplimentare în funcția de judecător, stabilirea pensiei de serviciu în alte condiții, mai favorabile potrivit legislației în vigoare.

Ca urmare, în mod corect a fost admisă acțiunea și în consecință, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.137/13.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.4,.25, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 12.05.2009.

Președinte, Judecători,

- - - -

Grefier, - -

- -

Jud.fond;

redactat jud. - 10.06.2009

tehnored.disp.gref.

2 ex./11.06.2009

Președinte:Răzvan Anghel
Judecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman

Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Constanta