Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.148/AS
Ședința publică de la 12 mai 2009
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurenta - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- și recurentul - reclamant, domiciliat în,-, -.1,.43, județul C, împotriva sentinței civile nr.394/14.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2009 și la data de 12.05.2009, când a dat următoarea pronunțare:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- la 10.06.2008, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei, conform Anexei 4 (bărbați) din Legea nr.19/2000 actualizată, începând cu data de 01.02.2007, obligarea pârâtei la majorarea, pe o perioadă de 2 ani, anterior ieșirii la pensie, punctajului cu 0,3% pe lună, respectiv 3,6% pe an, conform art. 78 pct.8 din Legea 19/2000 actualizată; obligarea pârâtei la plata daune materiale, daune morale proporționale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, odată cu scoaterea la pensie, i s-au emis două decizii care i-l nedreptățesc grav deoarece a fost scos la pensie conform tabelului 4 din Legea nr.19/2000 și nu conform Legii nr. 226/2006, astfel încât punctajul său a fost împărțit la 31 și nu la 22 cum era corect.
De asemenea, având un stagiu însumat în condiții speciale de 19 ani și 22 de zile ar fi trebuit să beneficieze de o reducere de 9 ani de la vârsta standard de pensionare prevăzută de Legea 19/2000 de 63 ani, la data formulării cererii; aceasta înseamnă că a muncit peste vârsta legală timp de 2 ani pentru care nu s-a făcut aplicarea art. 78 pct.8 din Legea nr.19/2000. I s-a făcut o mare nedreptate când s-au aplicat prevederile art. 1671din lege pentru cei 12 ani în condiții speciale, astfel încât i s-a aplicat o reducere de doar 7 ani și 2 luni.
S-au anexat acțiunii copii ale: carte de identitate seria - nr.-, decizie nr.-/26.06.2007 si nr.-/18.05.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că drepturile reclamantului sunt corect și legal stabilite.
În apărare, s-a arătat că decizia nr. - din 16.05.2008 reprezintă recalcularea dreptului de pensie, urmare depunerii de către reclamant a cererii nr.25842/20.09.2007, drepturile fiind stabilite începând cu 01.10.2007, potrivit dispozițiilor art. 95 alin.3 din Legea 19/2000.
Datorită stagiilor prestate în grupe superioare de muncă, anterior datei de 01.04.2001, în speță grupa I, reclamantul a fost înscris la pensie în temeiul art. 167 din Legea nr.19/2000, beneficiind astfel de o reducere de 7 ani și 2 luni a vârstei standard de pensionare, care conform art. 167 alin.4 al aceluiași act normativ, este cea corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie prevăzut în anexa nr.3 din Legea nr.19/2000.
De asemenea, se solicită a se observa că, la stabilirea datei deschiderii dreptului de pensie, au fost aplicate dispozițiile legale care au asigurat deschiderea dreptului de pensie pentru limită de vârstă, respectiv prevederile art. 167 din Legea nr.19/2000 care prevede în alin. 3 că "reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr.4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legi cu caracter special".
S-a anexat întâmpinării copia dosarului administrativ conținând: decizia nr.-/16.05.2008 cu buletin de calcul, cererea înregistrată sub nr. 25842/20.09.2007, adeverința nr.10803/31.08.2007, decizia nr. -/26.06.2007 cu buletin de calcul anexă, cererea înregistrată sub nr. 30688/07.02.12007, adeverința nr.7133/31.01.2007 eliberată de, carnet de muncă seria - nr.-.
La termenul din 12.09.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să conteste decizia nr.-/16.05.2008, că renunță la cererea privind daunele morale și că drept daune materiale solicită diferențele de pensie care i s-ar cuveni în urma recalculării.
Prin sentința civilă nr. 394/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea reclamantului și ca urmare s-a anulat decizia de recalculare nr.-/10.05.2008, a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu data acordării drepturilor 01.10.2007, vârsta standard de pensionare de 63 ani redusă cu 9 ani, corespunzător unui stagiu în condiții speciale de 19 ani și 22 de zile și un stagiu suplimentar prestat conform art. 78 alin. 8 din Legea nr.19/2000 de 2 ani și a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi dintre pensia plătită în temeiul deciziei nr.-/10.05.2008 și cea cuvenită conform drepturilor stabilite de instanță. S-a respins însă cererea de recalculare a punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 22 de ani ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 30688/07.02.2007 la Casa Județeană de Pensii, petentul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.2007, anexând solicitării copia adeverinței nr. 1133/31.01.2007 eliberată de și copia carnetului de muncă.
Prin decizia nr.-/26.06.2007, cererea sa a fost admisă, acordându-i-se reclamantului o pensie de 1087 lei la data deschiderii drepturilor - 01.02.2007 -, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 2, 54035.
Pentru a ajunge la acest rezultat, intimata a avut în vedere o vârstă standard de pensionare de 63 de ani la care a aplicat o reducere de 7 ani și 2 luni, un stagiu complet de cotizare de 31 de ani și un stagiu efectiv de 39 ani și 3 luni din care 13 ani și 7 luni în grupa I de muncă și 1 an, 4 luni și 15 zile în condiții speciale.
Beneficiarul a solicitat recalcularea acestei pensii prin cererea înregistrată sub nr. 25842/20.09.2007, solicitând luarea în calcul a datelor cuprinse în adeverința nr.10803/31.08.2007 eliberată de.
Conform acestui document, reclamantul a beneficiat în perioada 01.09.1987-01.03.1990 de un spor de noapte de 15% și, în perioada 01.03.1990 - 01.04.2001, de un spor de 25%.
Prin decizia nr. -/16.08.2008, cererea de recalculare a fost admisă, calculându-se începând cu 01.10.2007 un nou punctaj mediu anual de 2, 66923; au fost menținute datele din decizia anterioară privind vârsta beneficiarului, vârsta standard de pensionare, reducerea vârstei standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, dar s-a menționat un alt stagiu realizat efectiv de 43 ani, 4 luni și 27 de zile, din care 13 ani și 7 luni în grupa I și 5 ani, 5 luni și 22 de zile în condiții speciale conform Legii nr.226/2006.
Reclamantul contestă această decizie, nu sub aspectul corectei valorificări a sporurilor certificate de adeverința nr. 10803/31.08.2007, ci din punct de vedere al datelor care au condus la stabilirea punctajului mediu anual: reducerea vârstei standard de pensionare și stagiul complet de cotizare.
După cum rezultă din datele avute de intimată încă de la stabilirea inițială a drepturilor - adeverința nr. 1133/31.04.2007 și carnetul de muncă seria -.nr.- -, munca prestată de reclamant la în perioada 01.09.1987-01.04.2001 se încadra în grupa I de muncă, iar cea din perioada 01.04.2001-01.01.2002 se încadra în condiții speciale (poziția 88 din carnetul de muncă și adeverința angajatorului).
Cum la 01.04.2002, reclamantul a fost transferat la, unde a lucrat până la 01.02.2007 în aceeași funcție, această unitate a atestat că, în perioadele 01.01.2002-01.09.2003, 01.10.2003-01.09.2004, 01.10.2004-01.09.2005, 01.10.2005-01.02.2007 numitul a lucrat în locuri de muncă în condiții speciale conform Legii nr.226/2006 anexa 1 poziția 7.
Reclamantul, a formulat cerere de înscriere la pensie la 07.02.2007, astfel încât, având în vedere etapizarea vârstei standard de pensionare prevăzută de art.41 al.2 din Legea 19/2000, pentru această dată vârsta standard de pensionare era de 63 de ani, iar stagiul complet de cotizare de 31 de ani.
Conform art. 2 alin.2 din Legea nr.226/2006, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Rezultă de aici că, pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr.226/2006 cu un stagiu cumulat în condiții speciale, o persoană poate invoca dispozițiile legii speciale dacă a lucrat anterior date de 01.04.2001 într-unul dintre locurile de muncă încadrate conform legislației timpului în grupa I de muncă și conform Legii nr. 19/2000, la data cererii de pensionare acest loc de muncă era încadrate în condiții speciale potrivit Legii nr.226/2006
Or, în perioada 1987-2002 reclamantul si-a desfășurat activitatea în același loc de muncă, îndeplinind aceleași atribuții, în locuri care anterior datei de 01.04.2001 erau încadrate în grupa I de muncă și, conform Legii 226/1996 anexa 1 pct. 11 respectiv anexa 2 pct. 2 este considerată, în prezent, muncă în condiții speciale; după transferul la, a muncit tot în condiții speciale (locul de muncă și unitatea fiind nominalizate în anexa nr. 1 poziția 11 legii nr.226/2006 și, respectiv, anexa 2 pct. 12 ).
În aceste condiții, în aplicarea articolului art. 2 alin.2 din Legea nr.226/2006 citat anterior, rezultă căîntreaga perioadă 01.04.1987 -01.02.2007(cu pauzele indicate la poziția 94 carnetului de muncă seria - nr.-: 01.09.2003-01.10.2003, 01.09.2004-01.10.2004 și 01.09.2005-01.10.2005) trebuie considerată ca fiind prestată în locuri de muncă în condiții speciale, rezultând deci un stagiu total în condiții speciale de 19 ani și 22 zile.
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr.226/2006, asigurații care realizează un stagiu de cotizarede cel puțin 25 de aniîn condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Salariații care au realizat un stagiu de cotizaremai micdecât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă,cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 ". Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă" și din anexa nr. 5 "Femei. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare..
Față de dispozițiile legale imperative - cu caracter special, și deci derogatorii de la normele generale în această materie (în cazul de față, art. 1671din Legea nr.19/2000) - rezultă că situației reclamantului îi trebuiau aplicate prevederile anexei 4 tabelul nr. 2 privind reducerea vârstei standard de pensionare.
Astfel, cum reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mare de 18 ani și 11 luni, dar mai mic de 21 de ani, vârsta standard de pensionare prevăzută la anexa 3 trebuia redusă cu 9 ani.
Aceasta înseamnă că reclamantul îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 54 de ani; cum, la data deschiderii inițiale a drepturilor 01.02.2007, reclamantul avea vârsta de 56 de ani (fiind născut la 28.01.1951) rezultă că acesta a mai muncit o perioadă suplimentară de 2 ani.
Devin astfel incidente prevederile art. 78 al.8 din Legea nr. 19/2000 conform cărora asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar
Astfel, pentru perioada de 2 ani lucrată după 01.02.2005 - data la care reclamantul putea ieși la pensie pentru limită de vârstă, reclamantul trebuie să beneficieze de majorarea punctajului cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Cum, prin calcularea pensiei în modalitatea indicată de instanță ar conduce la o creștere a punctajului mediu anual, rezultă că de la data acordării drepturilor recalculate prin decizia din 16.05.2008 reclamantul este îndreptățit la o diferență de drepturi, care i se cuvine începând cu 01.10.2007,
Având în vedere și precizările reclamantului cu privire la capătul de cerere privind daunele din ședința din 12.09.2008, conform cărora nu mai solicită daune morale iar, din punctul de vedere al daunelor materiale cere doar obligarea pârâtei la plata diferențelor care i s-ar cuveni in urma recalculării,
Pentru acestea, instanța obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi dintre pensia plătită în temeiul deciziei nr.-/10.05.2008 și cea cuvenită conform drepturilor stabilite de instanță.
Cu referire la calcularea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu de 22 de ani, instanța a considerat că această solicitare este neîntemeiată.
Astfel, art. 3 din Legea nr.226/2006 face vorbire doar de reducerea vârstei standard de pensionare conform anexei 4 din Legea nr.19/2000 fără a se referi si la un alt stagiu complet de cotizare decât cel indicat de anexa 3.
Or, cum reducerea vârstei standard de pensionare este o situație de excepție - iar excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare - reiese că persoanele care au lucrat în condiții speciale vor beneficiadoarde reducerea vârstei standard de pensionare.
Apoi, cererea este absurdă contravenind și spiritului Legii nr.226/2006, care stabilește numai pentru persoanele care au contribuit în sistemul public lucrând în condiții speciale timp de 25 de ani punctajul mediu anual se stabilește prin împărțire la 25; or, dacă cei care au muncit 25 de ani în condiții speciale beneficiază de un stagiu complet de cotizare (în accepțiunea art. 77 din Legea nr.19/2000) de 25 de ani, nu există niciun argument logic (și cu atât mai puțin juridic) să beneficieze de o pensie mai mare care ar rezulta din calculul pensiei prin împărțirea punctajului la 22 de ani (conform art. 77 alin.1 din Legea nr.19/2000) persoane care au muncit mai puțin de 25 de ani în condiții speciale - spre ex. 19 ani și 22 de zile.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs ambele părți.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat următoarele: în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 226/2006 și ale Ordinului nr. 340/2001, stagiul de cotizare care trebuie avut în vedere în cazul său, ținând cont de realizarea unui stagiu de cotizare în condiții speciale mai mic de 20 de ani, este cel prevăzut în anexele 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, acesta fiind un mod special de calculare a punctajului mediu anual, stabilit de lege pentru persoanele aflate în situația reclamantului. Au fost citate texte legale invocate și s-a prezentat și un istoric al cauzei.
În motivarea recursului său, Casa Județeană de Pensii Caa rătat următoarele: a fost redusă în mod corect vârsta de pensionare cu 7 ani și 2 luni în condițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, având în vedere stagiul de cotizare în condiții speciale de 13 ani și 7 luni; în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta să ia în calcul un stagiu suplimentar de 2 ani întrucât reclamantul nu a prestat activități după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește recursul formulat de recurent:
Ca regulă generală, potrivit art. 76 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. Cuantumul pensiei astfel stabilit se majorează cu suma corespunzătoare contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii.
Articolul 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale stabilește în continuare că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare.
Dar, cu caracter de excepție, în cazul unora dintre persoanele care au desfășurat muncă în locurile de muncă încadrate în condiții speciale stabilite de Legea nr. 226/2006 sau în cele stabilite de art.20 din Legea nr. 19/2000, a fost stabilit un alt mod de calcul al pensiei în art.5 alin.1 din Legea nr. 226/2006, în sensul că punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare. Aceasta înseamnă că indiferent care este stagiul de cotizare stabilit de Legea nr. 19/2000, acesta nu este folosit pentru determinarea punctajului mediu în modul impus de art.77 din Legea nr. 19/2000, ci este folosit un stagiu complet de cotizare de numai 25 ani, care este invariabil spre deosebire de cel stabilit de Anexa 3 la Legea nr. 19/2000.
Dar, acest mod de calcul al punctajului, cu reducerea stagiului complet de cotizare, este stabilit ca excepție numai în beneficiul persoanelor care au desfășurat muncă în locurile de muncă încadrate în condiții speciale stabilite de Legea nr. 226/2006 timp de 25 de ani, la stabilirea acestei perioade putând fi avute în vedere și stagiile realizate în locurile de muncă stabilite de art.20 din Legea nr. 19/2000 (așa cum permite art.3 alin.2 din Legea nr. 226/2006).
Pentru restul persoanelor care au desfășurat activitate în astfel de locuri de muncă, dar mai puțin de 25 de ani, art.4 și art.5 alin.2 din Legea nr. 226/2006 stabilesc doar reducerea vârstei standard de pensionare, fără a acorda prin textele lor beneficiul reducerii stagiului complet de cotizare, pentru determinarea acestuia făcând trimitere la Anexa 4 și Anexa 5 la Legea nr. 19/2000.
Astfel, art.5(2) din Legea nr. 226/2006 stabilește că în situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul reclamantului este aplicabilă Anexa 4 care reglementează reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă pentru bărbați.
Trebuie însă avut în vedere că Anexa nr. 4 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare iar nu la o reducere a stagiului complet de cotizare.
Este adevărat că în tabelele cuprinse în această anexă, în ultima coloană, este indicat stagiul de cotizare necesar, care rezultă din însumarea stagiului de cotizare realizat în condiții speciale cu stagiul de cotizare realizat în alte condiții de muncă, acestea fiind indicate în coloanele 2 și 3.
Acest stagiu de cotizare necesar indicat în Anexa 4 are o natură similară stagiului minim de cotizare în sensul că se constituie într-o condiție impusă de lege pentru acordarea unui anumit drept. Astfel, pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, asiguratul trebuie să fi realizat un anumit stagiu minim de cotizare (care este stagiul de cotizare necesar), din care în mod obligatoriu un număr de ani, stabilit de lege, în condiții speciale și un anumit număr de ani în alte condiții (cu excepția cazului în care a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de cel puțin 20 de ani, când nu se mai cere realizarea și a unui stagiu în alte condiții).
În concret, în cazul reclamantului, față de stagiul de cotizare în condiții speciale reținut de instanța de fond, de 19 ani și 22 de zile, si având în vedere că reclamantul a formulat cererea de pensionare la 07.02.2007 iar decizia de pensionare este din data de 26.06.2007, conform tabelului 2 din Anexa IV la Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare necesar este de 22 de ani, acesta fiind stagiul minim necesar pentru ca reclamantul să beneficieze de reducerea vârstei de pensionare iar nu un stagiu complet de cotizare diferit (redus).
Într-adevăr, astfel cum a argumentat și instanța de fond, dacă s-ar accepta opinia recurentului, ar însemna ca acesta să beneficieze de o pensie mai mare decât o persoană care a desfășurat un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiții speciale, întrucât punctajul mediu s-ar determina prin împărțirea la un număr mai mic decât 25. Or, o astfel de situație ar contraveni principiului egalității consacrat de art.2 lit. b din Legea nr. 19/2000, care înseamnă un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Or, acest principiu presupune un tratament egal pentru persoanele aflate în situații similare sau comparabile. Dar, tratarea egală a unor persoane aflate în situații diferite poate constitui un tratament discriminatoriu pentru acele persoane care, urmare a situației deosebite în care se află, ar avea dreptul la un tratament diferit, favorabil. Cu atât mai mult, acordarea unui tratament mai favorabil unor persoane care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mic de 25 prin comparație cu persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în aceleași condiții mai mare de 25 de ani ar avea caracter discriminatoriu, contrar art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000. Aceste prevederi sunt aplicabile față de conținutul art. 6 din Legea nr. 226/2006.
Se mai are în vedere că decizia contestată de recurent este o decizie de recalculare a pensiei prin luarea în calcul a unor sporuri indicate în adeverința emisă de SC SA (indicată anterior) iar nu decizia prin care s-a stabilit stagiul de cotizare care este avut în vedere la determinarea punctajului mediu anual.
Acesta a fost stabilit prin decizia nr.-/26.06.2007, care nu a fost contestată în cauză.
2. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă:
la motivele de recurs invocate de pârâtă, se reține că aceasta însăși reține în favoarea reclamantului un stagiu de cotizare de 13 ani, 7 luni și 22 de zile în grupa I de muncă și un stagiu de 5 ani și 5 luni în condiții speciale.
Instanța de fond a analizat din perspectiva prevederilor art. 2(2) din Legea nr. 226/2006 dacă este îndeplinită condiția ca locul de muncă ocupat de reclamant, încadrat conform legislației anterioare în grupa I de muncă, să fie potrivit acestei legi, încadrat în condiții speciale.
În mod corect instanța de fond a reținut că este îndeplinită această condiție, reclamantul ocupând pe întreaga perioadă același loc de muncă și desfășurând aceeași activitate, chiar pârâta recunoscând încadrarea în condiții speciale în ceea ce privește perioada de 5 ani și 5 luni, în care reclamantul a desfășurat aceeași activitate ca și în perioada de 13 ani, 7 luni și 22 de zile încadrată în grupa I de muncă.
Or, pentru calcularea pensiei, aceste perioade trebuiau adiționate, astfel cum prevede art.2(2) din Legea nr. 226/2006, obținându-se un stagiu de 19 ani și 22 de zile în condiții speciale.
Aceasta determină o reducere a vârstei standard de pensionare și, față de stagiul complet de cotizare al reclamantului, face aplicabile prevederile art.78 alin.8 din Legea nr. 19/2000, fiind îndeplinite condițiile de pensionare pentru limită de vârstă mai devreme cu consecința reținerii unui stagiu suplimentar de 2 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de recurenta - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,- și recurentul - reclamant, domiciliat în,-, -.1,.43, județul C, împotriva sentinței civile nr.394/14.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
redactat jud. - 11.06.2009
dispoz.-gref.-
2 ex./26.06.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
