Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1494/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1494
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- --Președinte Secție
- - - -Vicepreședinte Instanță
Grefier -
xxx
Pe rol judecarea acțiunii formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cauză reținută spre rejudecare, împotriva deciziei 572/29.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea reprezentată de avocat, a lipsit intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea răspunsului la adresă, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta contestatoarei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5059 din 26 septembrie 2008.a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost anulată decizia nr. - din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului și să emită nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor înscrise în adeverința nr. 4335 din 09 noiembrie 2007, emisă de SC " SA
A fost obligată pârâta și la plata diferențelor de pensie dintre cele cuvenite reclamantului ca urmare a revizuirii acestora potrivit prezentei hotărâri și cele efectiv în casate începând cu data de 01.12.2005.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca nelegală și netemeinică
Prin motivele de recurs, aceasta precizează că, adeverința la care face referire prima instanță, nu poate fi avută în vedere, deoarece potrivit punct.VI din anexa la OUG 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă care reprezintă munca în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Susținerea contestatorului că aceste venituri au caracter permanent, deoarece unitatea a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, nu poate fi avută în vedere, deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent, așa cum prevăd dispoz. art.10 și 64 din legea 3/1977.
Unitatea nu a virat contribuția pentru pensia suplimentară, ceea ce înseamnă că aceste venituri nu au caracter permanent.
Susținerea contestatoarei că, OUG 4/2005 nu ar respecta principiul ierarhiei actelor normative este eronată, deoarece această prevedere expresă din ordonanță privind acordul global este în deplină concordanță cu Legea 19/2000.
În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator și asigurat, situație în care această adeverință nu poate fi considerat un act doveditor la stagiului de cotizare realizat de către contestator.
Se învederează, de asemenea că punctul de vedere al contestatorului, potrivit căruia există o lipsă de armonizare legislativă între Legea 19/2000 și OUG 4/2005, nu poate fi avut în vedere deoarece art.164 din Legea 19/2000 stabilește clar și expres elementele care se au în vedere la determinarea punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare ale acestei legi, și este în deplină concordanță cu legislația anterioară.
Diferența dintre cele două acte normative rezultă din faptul că, potrivit Legii 3/1977 se reținea contribuție numai la salariile tarifare plus sporurile cu caracter permanent, în timp ce potrivit art.23 din Legea 19/2000, se reține contribuție la salariile brute realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile.
Învederează faptul că prin deciziile 762/24.06.2008 și 120/15.02.2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la art.164 din Legea 19/2000 și OUG 4/2005 în sensul respingerii acestor excepții.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 572 de la 29 ianuarie 2009 admis recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 5059/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare, a casat sentința, a reținut cauza pentru rejudecare, fixând termen la 26 februarie 2009.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare pensie poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare referitoare la drepturi cu caracter salarial care,în conformitate cu Legea nr. 19/2000, modificată și completată, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 aprilie 2001.
Este adevărat că prin adeverința nr. 4335 din 09 noiembrie 2007 emisă de SA SA se atestă faptul că reclamanta a beneficiat alături de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaosuri (diferență de manoperă) conform anexei atașată la adeverință, iar adaosul plătit a avut caracter permanent și s-a acordat funcție de manopera repartizată pe lucrare.
Temeiul legal al acordării acestui adaos este Legea nr. 57/1974, art. 117, iar începând cu anul 1992 până în 2003, anexele la CCM.
S-a precizat că aceste sume au fost acordate în plus față de retribuția tarifară, au făcut parte din fondul de salarii realizat și pentru care unitate a virat CAS-ul, dar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Chiar dacă nu se pot cenzura mențiunile cuprinse în această adeverință și nu se pot da alte interpretări decât cele menționate în cuprinsul acesteia, se impun totuși anumite precizări.
Recurenta pârâtă a susținut că aceste adaosuri nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei deoarece potrivit pct. VI al OUG nr.4/2005 "nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife ori cote procentuale".
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că nu s-a dispus, prin probe, verificarea acestor venituri care au fost probate doar cu adeverința depusă la dosar.
Astfel, deși s-a precizat că aceste sume au fost acordate alături de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă, în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr.57/1974, iar începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile CCM, instanța de fond nu a lămurit natura juridică a acestui adaos (diferență de manoperă) pentru a se stabili cu certitudine și a se verifica și apărarea recurentei în sensul că aceste adaosuri nu pot fi luate în considerare la recalcularea pensiei deoarece potrivit pct. VI din OUG nr. 4/2005 constituie forme de forme de retribuie în acord.
S-a impus a se verifica statele de plată pentru a se stabili cu certitudine ce formă de retribuire s-a aplicat de către angajator în perioada din litigiu, caracterul permanent sau nepermanent al adaosului, contribuția de asigurări sociale plătită de angajator și de salariat în funcție de legislația aplicabilă, precum și a se cerceta în dosarul de pensie baza de calcul avută în vedere cu ocazia emiterii deciziei de pensionare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 cod procedură civilă s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare.
În rejudecare s-a dispus emiterea unei adrese către pârâta D pentru a se depune la dosarul cauzei decizia de pensionare și actele care au stat la baza emiterii deciziei de pensionare.
De asemenea s-a solicitat de la societatea angajatoare Institutul de Cercetare Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine pe, să se depună notele de retribuire 1968-1998, și precizarea naturii juridice a adaosului respectiv caracterul permanent sau nepermanent al adaosului contribuției. de asigurări sociale plătite de angajator si de salariat în funcție de legislația aplicabilă.
S-au depus de către pârâta D adresa nr. -/09.06.2008, cererea înregistrată sub nr. -/14.11.2007, adeverința nr. 4335/09.11.2007, buletinul de calcul și date privind activitatea în unitate, buletin de calcul -/21.09.2005, privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă adeverința nr. 4183/14.03.2005.
Angajatorul a depus adeverința nr. 6704/17.03.2009, în care sunt reiterate precizările din adeverința 4335/09.11.2007, cu completarea că: în perioada 1973-1992 forma de retribuire a fost în acord global în conformitate, cu Legea 57/1974, iar în perioada 1992-2001 forma de retribuire a fost în acord colectiv direct pe lucrare pentru secțiile de cercetare și în acord colectiv direct pe proiect pentru secțiile sau atelierele de proiectare în conformitate cu prevederile
Aceste adaosuri au făcut parte din manopera lucrării și au avut caracter permanent, pentru care s-a calculat și virat CAS de 15 % pentru perioada 1973-1992 și de 25 % pentru perioada 1992-2001, și au fost evidențiate distinct în statele de plată nefiind incluse în sumele înscrise în carnetul de muncă.
Contribuția pentru pensia suplimentară a fost plătită de angajat în 1976-1992 precurm și după 1992.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei CCM la nivelul Regiei ului Tg. J, extras din CCM 1994, 1995, 1997, 1998, act adițional nr. 1 la CCM ptr. anul 1993 și CCM 1993 extras, anexa nr. 1 la, nr. 320/1.04.1994, nr. 320/1.06.1995, nr. 320/15.08.1997, și practică judiciară pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în spețe similare.
Rejudecând acțiunea în raport actele dosarului și de înscrisurile noi depuse de către părți în rejudecare, Curtea constată următoarele: Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă. Se va admite acțiunea a se anula decizia -/30.11.2005, și a obliga pârâta să revizuiască decizia cu luarea în calcul a sumelor înscrise a adeverinței 4335/9.11.2007 completată prin adeverința 6704/17.03.2009, emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către reclamantă și invocat în susținerea cererii a reieșit că ace4asta a fost angajată a acestei societăți în perioada 01.12.1967-1.06.1999, în funcția de inginer proiectant pr. gr. I, în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaosuri, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator) și au avut caracter permanent.
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Legea nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatorului, nu prevedea obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului în conformitate cu art.1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia acesta era dator să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați,contribuție majorată la 25% prin L 49/1992.Calcularea și depunerea contribuțiilor se făcea lunar în contul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a doua a salariilor potrivit art.3 din D 389/1972.
Legea nr. 19/2000 prin art.18 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat -denumită contribuție individuală de asigurări sociale-, iar la art. 23 reglementat modalitatea de stabilire a acestei contribuții individuale,respectiv prin raportare la salariile individuale brute realizate lunar,inclusiv sporurile și adaosurile.
Aceasta nu înseamnă că abia de la intrarea în vigoare a acestei legi se poate vorbi de principiul contributivității ca principiu ce stă la baza constituirii fondului de asigurări sociale.
Acest principiu a stat și la baza constituirii fondului de asigurări sociale reglementat /1972 și L nr.3/1977,întrucât contribuția de 15% și respectiv de 25%, chiar dacă era vărsată de angajator, prin modalitatea în care era stabilită- prin raportare la câștigul brut presupunea implicit și contribuția salariaților. Acest câștig brut cuprindea toate veniturile salariaților inclusiv aceste adaosuri,neexistând practic deosebiri față de modul de stabilire a contribuției individuale reglementată de art.23 din L 19/2009.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată de către contestator, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" erau incluse în câștigul brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Nu se poate eluda însă, faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia recurenta și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară.
Este neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei.
Aceasta întrucât pensia suplimentară a fost reglementată, inițial ca o contribuție facultativă, devenită ulterior obligatorie, care se baza pe principiul mutualității între persoanele asigurate.Ea se reținea și se vira tot de către angajator într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni și pentru care se acorda o dobândă de 3% anual,așa um rezultă din disp.art 64 din Legea nr.3/1977,această contribuție stabilindu-se într-un procent din retribuția tarifară lunară.
Este și motivul pentru care angajatorul nu a reținut și nu putea reține această contribuție suplimentară și din aceste adaosuri care nu intrau în retribuția tarifară.
Rezultă așadar că fondul care se constituia în urma acestor contribuții suplimentare, era distinct de fondul care se constituia din contribuția de asigurări sociale, salariatul fiind beneficiarul a două pensii- una de asigurări sociale și una suplimentară, neavând relevanță la recalcularea pensiei de asigurări sociale a reclamantului împrejurarea că angajatorul pentru aceste adaosuri nu a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară.
Dealtfel prin adeverința care completează adeverința nr. 4335/2007, respectiv nr. 6704/17.03.2009 se precizează, cu referire la contribuția pentru pensia suplimentară că a fost plătită de către angajat în perioada 1977-1986 în cuantum de 2% art. 64 (1) din Legea 3/1977; 1986-1982 în cuantum de 3% (Decret nr. 232/1986 art. 1(1), iar după 1992 în procent de 3% (Lg.49/1992, art. III pct. 3).
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestator au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei așa cum prevăd dispozițiile art.V din această ordonanță.
Împrejurarea că prin deciziile nr.762/2008 și 120/2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art 164 din L 19/200 și a OUG 4/2005, nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze întrucât Curtea a examinat excepția privind neconstituționalitatea acestor acte normative în raport de disp.art.15 din Constituție deoarece autorii excepțiilor au susținut că prevederile acestora ar dispune pentru trecut;în raport de disp. art.1 alin 5 privind obligativitatea respectării Constituției;ale art.16 alin 1 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor fără privilegii și fără discriminări;ale art.34.alin.1 privind ocrotirea sănătății și art.50 privind protecția specială a persoanelor cu handicap.
Față de aceste precizări se va admite acțiunea se va anula decizia -/30.11.2005, va fi obligată pârâta să revizuiască decizia cu luarea în calcul a sumelor înscrise în adeverința 4355/09.11.2007, precum și la plata diferențelor de pensie începând cu 1.12.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cauză reținută spre rejudecare, împotriva deciziei 572/29.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează decizia -/30.11.2005.
Obligă pârâta să revizuiească decizia cu luarea în calcul a sumelor înscrise în adeverința 4355/9.11.2007.
Obligă la plata diferențelor de pensie începând cu 1.12.2005.
Obligă pârâta la 100 lei cheltuieli de judecată, reclamantei.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. 2 ex./24.04.2009
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Dorina Stoichin, Mihaela Cotora
