Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8485/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1496/
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5660/16.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15819/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator, personal, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimatul-contestator a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 04.02.2009, la care au fost anexate înscrisuri, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-contestator care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-contestator, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.15819/3/AS/2008, a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/13.03.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând recalcularea punctajului mediu anual prin valorificarea veniturilor realizate din muncă în întreaga perioadă de activitate.
Prin sentința civilă nr.5660/16.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de contestatorul, a anulat decizia nr.-/13.03.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin luarea în considerare a următoarelor: drepturile salariale constând în salariu de bază, prime, al 13-lea salariu și sporul real de vechime menționate în adeverințele nr.1301 și nr.1302/09.01.2008 emise de SA B; drepturile salariale realizate în perioada august 1971-martie 1976, conform adeverințelor nr.1444/28.11.2007 emisă de Arta D, nr.95/27.11.2007 emisă de O-S, nr.353/26.11.2007 emisă de D și nr.602/26.11.2007 emisă de Prestarea D; drepturile salariale pentru perioada 15.09.1959-30.06.1962, când a fost ucenic și absolvent al Școlii profesionale de ucenici -, conform adeverinței nr.961/22.06.1962 emisă de Școala Profesională de.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că intimata Casa de Pensii a Municipiului Bae mis decizia nr. -/13.03.2008 prin care a calculat drepturile de pensie ale contestatorului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 31 de ani și 6 luni, având un punctaj mediu anual de 1,83316 puncte și o pensie de 1066 lei lunar, începând de la 01.02.2008. Aferent acestei decizii de pensionare a fost emis și buletinul de calcul cu perioadele lucrate.
Tribunalul a constatat că intimata nu a valorificat, în procesul de emitere a deciziei de pensionare, a acelor venituri realizate de contestator în diverse perioade de activitate, începând cu 15.09.1959 și pe care le-a dovedit cu adeverințe emise de fostele unități depuse la dosarul de pensionare. S-a apreciat că toate aceste venituri trebuie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, conform art. 164 din Legea nr. 19/2000, deoarece s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale de stat.
Împotriva acestei sentințe, intimata Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 13.11.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.12.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 4, 7 și 9, art.3041, art.312 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă și pe prevederile OUG nr.4/2005, recurenta-intimată solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând în fond cauza, respingerea în tot a acțiunii contestatorului ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta-intimată că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
De asemenea, instanța de fond a nesocotit rolul activ pe care trebuie să îl aibă în procesul civil. Prin urmare, atunci când reclamantul sau pârâtul nu sunt consecvenți în efortul de a proba un fapt sau de a dovedi contrariul, probele pot fi ordonate din oficiu, chiar dacă părțile se împotrivesc, pentru a se preveni orice greșeală în aflarea adevărului.
Ori, în considerentele hotărârii se arată că intimata Casa de Pensii a Municipiului B nu a luat în considerare la valorificarea drepturilor de pensie ale contestatorului veniturile brute obținute în perioada 15.09.1959-30.06.1962, conform adeverinței nr. 961/22.06.1962 emisă de Școala Profesională de. Această adeverință nu a fost depusă de asigurat nici la dosarul cauzei și nici la Casa Locală de Pensii Sector 6, după cum rezultă din cuprinsul cererii nr. -/04.02.2008 formulate de pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Despre adeverința în discuție se face mențiune în carnetul de muncă la coloana "denumirea unității, nr. și data actului pe baza căruia se face înscrierea", dar la rubrica "salar tarifar lunar" nu sunt înscrise nici un fel de venituri pentru perioada 15.09.1959-30.06.1962. În plus, în această perioadă contestatorul a fost minor, iar potrivit Codului muncii, avea nevoie de acordul părinților pentru a putea munci. Prin urmare, această perioadă putea fi valorificată în condițiile art. 161 din Legea nr. 19/2000 numai dacă se depunea adeverința și acordul părinților, iar obligarea instituției la valorificarea adeverinței în absența ei echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Într-un al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când se reține în considerente că obiectul acțiunii este recalcularea drepturilor de asigurări sociale conform OUG nr. 4/2005. Instanța era obligată să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar nerespectarea acestei cerințe atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
recurenta-intimată și dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr. 4/2005 care prevăd condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedește realizarea anumitor venituri. În cauză însă, adeverințele nr. nr.1444/28.11.2007, nr.95/27.11.2007, nr.353/26.11.2007 și nr.602/26.11.2007 nu îndeplinesc cerințele.
Instanța de fond s-a mărginit la pronunțarea unei hotărâri ale cărei considerente nu sunt clare și precise, nerăspunzând în fapt și în drept la solicitările formulate.
În fine, recurenta-intimată critică sentința tribunalului și sub aspectul greșitei aplicări a legii în privința adeverințelor nr.1301 și nr.1302/09.01.2008. În acest sens, sunt greșite referirile tribunalului asupra încălcării principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, instanța de fond a nesocotit principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate. Astfel, normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept, Legea nr.19/2000 reprezentând dreptul comun în materia asigurărilor sociale. Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun. În acest sens, actele normative referitoare la sporuri sunt norme cu caracter special în domeniul drepturilor de asigurări sociale.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare, așa cum este OUG nr.4/2005, normă juridică ce are caracter special, iar obligarea recurentei la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a unor sporuri (spor de acord), este nelegală și nefondată.
La data de 04.02.2009, intimatul-contestator a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat în următoarele limite:
Într-un prim motiv de recurs, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative așa cum este consacrată de Constituție.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză. Casa de Pensii a Municipiului B invocă în aceste limite faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a obligat-o să emită o nouă decizie de calculare a pensiei intimatului-contestator pentru limită de vârstă, invocă cu alte cuvinte faptul că instanța a intrat în domeniul puterii conferite de lege casei de pensii de a calcula pensiile sau alte drepturi de asigurări sociale. Cum Casa de Pensii a Municipiului B nu este nici putere legislativă și nici putere executivă, critica este nefondată.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, potrivit căruia este nelegală acea hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Curtea consideră că este nefondat.
Poate fi sancționată sub acest aspect o hotărâre care nu este motivată sau este superficial motivată, în sensul că nu sunt prezentate considerentele de fapt și cele de drept pe baza cărora instanța a soluționat pretenția cu care a fost investită. De asemenea, poate fi modificată și hotărârea în care există o contradicție între considerente și soluția din dispozitiv, ceea ce face imposibil a se ști cu certitudine ce a fost decis.
În cauză însă, tribunalul a expus atât considerentele de fapt, cât și considerentele de drept pe baza cărora a admis cererea contestatorului de a i se determina corect drepturile de pensie pentru limită de vârstă în raport de salariile și celelalte venituri obținute din muncă.
Este adevărat că hotărârea recurată este motivată succint, însă maniera lapidară de expunere a argumentelor de fapt și de drept nu poate determina instanța de recurs să declare nelegalitatea hotărârii. Urmează ca, prin însăși decizia pronunțată în cauză, să fie suplinite aceste considerente. De altfel, recurenta-intimată invocă sub acest motiv de recurs faptul că există o mențiune greșită a obiectului cererii deduse judecății, mai exact că s-ar fi cerut recalcularea pensiei în baza OUG nr.4/2005. Această simplă eroare de tehnoredactare a motivelor de fapt ale cererii contestatorului nu duce la concluzia unor contradicții în considerentele hotărârii, cu atât mai mult cu cât art.304 pct. 7 Cod de procedură civilă vizează acea parte a considerentelor în care este expus raționamentul judiciar, iar nu prezentarea actelor de procedură îndeplinite în cauză de către părți.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care se invocă art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, nesocotind regula potrivit căreia norma specială derogă de la norma generală, aplicându-se prioritar față de aceasta din urmă.
Curtea notează că OUG nr.4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, deci cele stabilite anterior datei de 1.04.2001, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000. În anexa OUG nr.4/2005, se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Dincolo de faptul că această dispoziție vine în contradicție flagrantă cu principiul contributivității prevăzut de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, dar și cu scopul ordonanței de urgență menționat în preambul, acela de a recalcula pensiile provenite din vechiul sistem public al asigurărilor sociale de stat după principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acest act normativ nu este incident în cauză deoarece dreptul de pensie al intimatului-contestator s-a deschis la data de 01.02.2008, prin acordarea unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă.
În consecință, drepturilor de pensie ale intimatului-contestator îi sunt aplicabile doar dispozițiile Legii nr.19/2000, legea generală în materia asigurărilor sociale, ceea ce face superfluă orice discuție referitoare la aplicarea vreunei norme speciale cuprinse în OUG nr.4/2005.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare de către tribunal a principiului contributivității în cauză, Curtea îl va înlătura. Este de observat că, în procesul de calculare a dreptului de asigurări sociale, recurenta-intimată trebuia să aplice întocmai dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei. Prin urmare, trebuiau luate în considerare acele sporuri și adaosuri obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar pentru care sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art.4 din Legea nr.2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-contestator în acord global în perioada 1983-1990 au avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SA în adeverința nr.1302/09.01.2008, înscris care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la calcularea drepturilor de pensie. Ori, tocmai această prestație de asigurări sociale obținută pe baza contribuției anterioare la fondul de asigurări reprezintă o aplicație a principiului contributivității.
Tot în cadrul motivului de recurs vizând greșita aplicare a legii, recurenta-intimată a invocat și adeverința nr. 1301/09.01.2008 emisă de SA care se referă la sporul de vechime în muncă de care a beneficiat intimatul-contestator. Întrucât nu s-au detaliat criticile referitoare la acest înscris, Curtea este în imposibilitate de a face o analiză asupra acestuia.
În fine, în condițiile prevăzute de art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea va cerceta cuprinsul celorlalte adeverințe depuse la dosar de intimatul-contestator și care sunt criticate în recurs de Casa de Pensii a Municipiului B pe motiv că nu îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de punctul VI din anexa OUG nr. 4/2005. Cum acest act normativ nu este aplicabil cauzei, nu este fondată critica. În plus, adeverințele cu care asiguratul dovedește, în condițiile art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, veniturile obținute din muncă și care nu sunt înscrise în carnetul de muncă trebuie să cuprindă mențiuni asupra naturii sumelor încasate și reținerea, respectiv plata contribuțiilor sociale de stat. Așadar, este esențială referirea fostului angajator asupra obligațiilor de plată a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru că această prestație anterioară a asiguratului dă dreptul la plata contraprestației ulterioare din partea statului, sub forma pensiei ca drept de asigurări sociale de stat.
În cauză, adeverințele nr.1444/28.11.2007 emisă de Arta D, nr.95/27.11.2007 emisă de O-S, nr.353/26.11.2007 emisă de D și nr.602/26.11.2007 emisă de Prestarea D îndeplinesc aceste cerințe, iar susținerile recurentei-intimate Casa de Pensii a Municipiului B nu au temei.
Fondat este însă motivul de recurs referitor la greșita obligare a instituției recurente la calcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatului-contestator cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr.961/22.06.1962 emisă de Școala Profesională de.
Conform art. 82 din Legea nr. 19/2000, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc împlinirea condițiilor legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. Potrivit art. 161 alin. 2 din aceeași lege, în condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora.
Aceste norme au fost încălcate de tribunal. Pentru perioada 15.09.1959-30.06.1962, când intimatul-contestator a fost ucenic și absolvent al Școlii profesionale de ucenici -, după cum rezultă din carnetul său de muncă, nu există date asupra veniturilor salariale obținute, rubrica "salariu tarifar lunar" nefiind completată. Asiguratul nu a prezentat însă nici o adeverință în acest sens, deși avea dreptul de a proba acest fapt.
Prin urmare, este nelegală obligarea recurentei-intimate de a stabili drepturile de pensie pentru această perioadă prin luarea în considerare a unor venituri necunoscute ce s-ar găsi menționate într-o adeverință emisă în 1962, dar care nu se găsește în materialitatea ei în posesia părților. Urmează așadar a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, în limitele precizate anterior, iar în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica corespunzător hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNNUMELELEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5660/16.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15819/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Înlătură dispoziția de obligare a Casei de Pensii a Municipiului B la calcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului prin luarea în considerare a veniturilor salariale atestate de adeverința nr.961/22.06.1962 emisă de Școala Profesională de.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.04.2009
Jud.fond:; Fl.
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
