Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1496/R-CA
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimataCASA JUDETEANA DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.356/AS din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii A și intimatul contestator.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile procesuale, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabilă de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii A susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. Susține că adeverințele emise de Oficiul Regional de Îmbunătățiri Funciare I nu îndeplinesc condițiile legii, prin urmare nu pot fi luate în calcul pentru recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului în perioada 05 februarie 1959 - 22 octombrie 1960, întrucât aceste mențiuni nu au fost trecute în carnetul de muncă și nu rezultă salariul tarifar avut.
Intimatul contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât a depus la Casa de Pensii A documente justificative din care rezultă salariul tarifar avut la acea dată. Precizează că în perioada 1959-1960 nu existau carnete de muncă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 3.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de pensii A, solicitând recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în calcul și a perioadei 5.02.1959-22.10.1960, lucrată la. - I, pentru care în carnetul de muncă nu s-a menționat salariul.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamant că perioada indicată nu i-a fost luată în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu s-a menționat salariul în carnetul de muncă, iar în cadrul Arhivelor Naționale nu au mai fost regăsite statele de plată pentru această perioadă.
La data de 27.11.2008 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru urătoarele considerente:
- prin decizia nr.-/9.09.1997 emisa de A, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în condițiile Legii nr.3/1977,
- drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în raport de salariul mediu tarifar de 7.411,33 lei și o vechime totală în muncă de 40 ani, 14 zile întregită la 40 ani,
- ulterior drepturile de pensie ale acestuia au fost recalculate in conformitate cu dispozițiile nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, iar în urma recalculării drepturilor de pensie ale reclamantului i s-a stabilit acestuia un punctaj mediu anual de 2.7419 puncte,
- potrivit dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca",
- în fișa de pensie a reclamantului, întocmită de G B, pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă al acestuia, înregistrata la. A sub nr.4490/3.07.1997, pentru perioadele 12.09.1957 - 23.11.1957, respectiv 5.02.1959-22.10.1960 nu sunt înregistrări în ceea ce privește drepturile salariale, respectiv salariul tarifar de încadrare,
- potrivit dispozițiilor art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, până la modificarea intervenita prin nr.OUG19/2007, în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare, iar în caz contrar, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă,
- comunicările efectuate de directorul I către reclamant, respectiv nr.575/2.03.1959, 169/1.04.1959, 4451/31.08.1959, 6444/2.11.1959, 4405/16.05.1960 și 7893/31.08.1960, nu pot fi utilizate la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, întrucât respectivele comunicări nu reprezintă acte doveditoare de certificare, in accepțiunea prevăzuta de lege,
- potrivit dispozițiilor art.11 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: "denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă, cu menționarea funcției și meseriei sau specialității exercitată, a retribuției tarifare de încadrare, precum și a celorlalte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie,
- actele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității,
- prin urmare, întrucât documentele înaintate de reclamant, prin cererea înregistrata la data de 6.10.2005 sub nr.16815, nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi utilizate la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, prin adresa nr.53.335/4.09.2008, Aac omunicat reclamantului ca, pentru perioadele in care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, este necesar ca acesta să prezinte adeverințe din care sa rezulte salariile tarifare de încadrare.
Prin sentința civilă nr.358/AS/16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în calcul ca perioadă contributivă a intervalului 5.02.1959-22.10.1960, potrivit adeverințelor de la filele 8-10, emise de către Oficiul Regional de Îmbunătățiri Funciare
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 9.09.1997 Aae mis decizia nr.-, prin care reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârsta, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977.
Potrivit acestei decizii, drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite in raport de salariul mediu tarifar de 7.411,33 lei și o vechime totală în muncă de 40 ani 14 zile întregită la 40 ani.
Odată cu apariția nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, drepturile de pensie ale acestuia au fost recalculate potrivit dispozițiilor acestora, rezultând în urma recalculării drepturilor de pensie un punctaj mediu anual de 2.7419 puncte.
S-a constatat că în fisa de pensie a reclamantului, întocmită de G B, pe baza înregistrărilor din carnetul de munca al acestuia, înregistrata la. A sub nr. 4490/3.07.1997, pentru perioadele 12.09.1957 - 23.11.1957, respectiv 5.02.1959-22.10.1960, nu sunt înregistrări in ceea ce privește drepturile salariale, respectiv salariul tarifar de încadrare. În consecință, comunicările efectuate de directorul I către reclamant, respectiv nr.575/2.03.1959, 169/1.04.1959, 4451/31.08.1959, 6444/2.11.1959, 4405/16.05.1960 și 7893/31.08.1960, nu au fost utilizate la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, întrucât respectivele comunicări nu au fost considerate că reprezintă acte doveditoare de certificare, in accepțiunea prevăzuta de lege, fiind invocate dispozițiile art.11 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
În aceste condiții, prin adresa nr.53.335/4.09.2008, pârâta a comunicat reclamantului ca, pentru perioadele in care in carnetul de munca nu sunt înregistrate drepturi salariale, este necesar ca acesta sa prezinte adeverințe din care sa rezulte salariile tarifare de încadrare.
La fila 41 dosarului reclamantul a făcut dovada că a depus diligențele necesare pentru a intra în posesia acestor date din statele de plată ale perioadei 5.02.1959-22.10.1960, însă acest lucru a fost imposibil. Reclamantul a reușit să aducă un set de adeverințe, datate chiar 1959 și 1960, eliberate de unitatea la care a prestat activitate în calitate de salariat, semnate de reprezentantul legal de la acea dată a persoanei juridice, din care reiese salariul lunar brut al acestuia în intervalul sus menționat.
Tribunalul a apreciat că aceste înscrisuri fac dovada celor solicitate de către pârâtă și a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Casa Județeană de Pensii A, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
Instanța a încălcat dispozițiile legale în materie, respectiv nr.OUG4/2005, nr.HG4/2004, Legea nr.19/2000 și Decretul nr.92/1976, atunci când a considerat că setul de adeverințe eliberate reclamantului pentru anii 1959 și 1960 pot fi utilizate la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia.
În raport de dispozițiile legale susmenționate, aceste înscrisuri nu sunt acte doveditoare de certificare, deoarece nu conțin elemente referitoare la recalcularea pensiei, încălcându-se astfel art.11 din Decretul nr.92/1976, potrivit cu care actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă trebuie să cuprindă denumirea unității și perioada lucrată, indicarea datei de începere și încetare a raportului de muncă, precizarea modului de încadrare, modificarea sau încetarea contractului de muncă, funcția, meseria sau specialitatea, retribuția tarifară de încadrare, menționarea locului de muncă cu condiții deosebite și vor purta numărul, data eliberării, ștampila unității și semnătura persoanei care angajează unitatea.
De asemenea, conform art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, dispune ca în situația în care asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nefiind înregistrate drepturi salariale, aceste drepturi să fie luate în calcul, considerându-se egale cu salariul minim brut pe economie în vigoare în perioada respectivă.
Recursul este nefondat.
Astfel, așa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului pe perioada 5.02.1959-22.10.1960 a fost salariat la Sfatul Popular Regional I - I, înscrierea fiind făcută în baza adeverinței nr.9450/21.10.1960 emisă de I; nu s-a precizat însă în carnetul de muncă meseria, funcția sau locul de muncă cu condiții deosebite și nici salariul tarifar lunar de încadrare al reclamantului.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar adeverințele de la filele 8-10 emise de I, cu care dovedește că a fost salariatul acestei unități în funcția de inginer, indicându-se în cuprinsul adeverințelor salariul acestuia, așa cum a fost majorat succesiv la datele de 2.03.1959, 16.03.1959, 1 august 1959, 1 octombrie 1959, 1 mai 1960 și 1 august 1960.
Totodată, adeverințele cuprind denumirea unității, din coroborarea acestora rezultă de asemenea și perioada în care s-a lucrat, se precizează funcția reclamantului - aceea de inginer - precum și retribuția de încadrare, poartă numărul și data eliberării, precum și ștampila unității și semnătura celui care a angajat unitatea.
Față de aceste considerente, se constată că nu s-au încălcat prevederile art.11 din Decretul nr.92/1976, deoarece înscrisurile depuse de reclamant sunt acte doveditoare de certificare în accepțiunea impusă de această normă legală, acte pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă; legiuitorul a impus prin textul art.11 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească actele doveditoare de certificare, dar fără a institui un formalism excesiv de natură să creeze imposibilitatea părții de a se prevala de asemenea înscrisuri, câtă vreme prin conținutul lor, ele dovedesc elementele esențiale, ce le fac încadrabile în accepțiunea noțiunii de acte doveditoare de certificare.
În raport de aceste elemente se constată că prima instanță în mod corect a apreciat că adeverințele eliberate intimatului-reclamant în anii 1959 și 1960 pot fi utilizate la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia și a admis acțiunea formulată.
Câtă vreme asiguratul a prezentat acte doveditoare de certificare, pentru drepturile salariale din anii 1959-1960, instanța a făcut în mod corect și aplicarea dispozițiilor art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, până la modificarea intervenită prin nr.OUG19/2007, potrivit cu care în condițiile în care pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare.
În consecință, motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul se privește ca fiind nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul, formulat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Pitești, b-dul - nr.38, împotriva sentinței civile nr.358/AS/16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în Pitești,-, bloc 8,.B,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
-
Red.GN/18.11.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
