Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1603/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1603/R-CM
Ședința publică din 05 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru pronunțare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.761/AS din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 03 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii A, a solicitat anularea deciziei de pensionare nr.-/22.03.2007 emisă de intimată.
În motivarea contestației s-a arătat că a fost pensionat pentru invaliditate, iar codul său de boală este 56.2 (965), însă Casa de Pensii a trecut pe decizia atacată codul 22.
O altă greșeală făcută prin decizia de pensionare este aceea că perioada cuprinsă între 1.08.1985 - 31.03.1998 nu a fost trecută în grupa specială de muncă, conform nr.HG1025/2003 și Legii nr.226/2006 - Anexa 1 pct.38 (cu excepția perioadei de armată: 25.05.1988-2.07.1988; 21.01.1989-25.03.1989).
De asemenea, în decizia ce face obiectul prezentului proces nu au fost avute în vedere drepturile salariale de 520.691.113 lei, obținute de contestator în baza sentinței civile nr.422/6.12.2004 a Tribunalului Argeș, sumă pentru care s-a plătit CAS atât de către angajator, cât și de către asigurat.
Pe de altă parte, în decizia de pensie nu a fost avută în vedere întreaga perioadă cuprinsă între 1.06.1998 - 18.01.2007, în care contestatorul a lucrat în Secția și a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa specială de muncă.
În fine, arată contestatorul că la calcularea drepturilor de pensie nu au fost avute în vedere perioadele de incapacitate temporară de muncă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 12-15), intimata Casa Județeană de Pensii Aas olicitat respingerea contestației, arătând că primul motiv este neîntemeiat, deoarece codul 22 reprezintă codul standard pentru toate deciziile de pensie de invaliditate de grad II și el nu trebuie confundat cu codul d e boală.
Cu privire la al doilea motiv, intimata a arătat că pentru perioada 1985-1998, în care contestatorul a desfășurat activitate în grupa I de muncă, nu există înregistrări în carnetul său de muncă din care să rezulte că este vorba despre o activitate desfășurată în condiții speciale. De altfel, nu a obținut aviz pentru încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă prevăzute în anexa 1 pct.38 a Legii nr.226/2006.
Cu privire la drepturile salariale prevăzute în baza sentinței civile nr.442/CM/26.12.2004, acestea nu au fost înscrise în carnetul de muncă al salariatului, astfel că în mod corect nu au putut fi utilizate la calculul drepturilor de pensie.
Mai arată intimata că din adeverința nr.799/27.02.2007, rezultă că pentru lunile martie, iunie, septembrie 2002 și februarie, martie, septembrie 2003, contestatorul a desfășurat activitate în condiții deosebite. Ca atare, se impune ca societatea angajatoare, în situația în care l-a declarat eronat pe contestator ca lucrând în condiții deosebite de muncă, să procedeze la depunerea de declarații rectificative, din care să rezulte că este vorba de condiții speciale de muncă.
În ceea ce privește perioadele în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, acestea au fost avute în vedere la determinarea drepturilor sale de pensie, conform datelor din adeverința nr.63227/6.03.2007 a Casei de Pensii a Municipiului B, întocmită pe baza declarațiilor nominale depuse de angajator, conform art.6 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Prin cererea formulată la data de 2.07.2007 (filele 40-42), intimata Casa Județeană de Pensii Aac hemat în garanție pe angajatorul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe chemata în garanție să emită și să comunice adeverința întocmită în conformitate cu Legea nr.226/2006 din care să rezulte că perioada 1985-1998, în care contestatorul a desfășurat activitate în grupa I de muncă, reprezintă perioadă lucrată în condiții speciale; să înregistreze în carnetul de muncă al contestatorului drepturile salariale obținute prin sentința civilă nr.422/6.12.2004; în situația în care se va dovedi că în mod eronat a fost încadrată pentru contestator în condiții deosebite de muncă, iar nu în condiții speciale, activitatea prestată în lunile martie, iunie, septembrie 2002, februarie, martie, septembrie 2003, chemata în garanție să fie obligată să depună declarație rectificativă; dacă în urma acestui proces se vor constata erori de înregistrare a datelor în carnetul de muncă și a declarațiilor nominale privitoare la contestator, chemata în garanție să fie obligată să plătească contestatorului eventualele diferențe de pensie.
Prin întâmpinarea formulată (filele 49-50), B - Sucursala Pas olicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că locul de muncă în care contestatorul și-a desfășurat activitatea până în anul 1998, s-a încadrat în grupa I de muncă, conform legislației existente în acel moment, însă nu a obținut aviz de încadrare în condiții speciale de muncă, deoarece această activitate nu mai exista la data apariției nr.HG1025/28.08.2003.
În ceea ce privește drepturile salariale obținute prin sentința civilă nr.422/2004 a Tribunalului Argeș, ele reprezintă diferența dintre regimul de lucru de 8 ore pe zi pe care le-a prestat și regimul de lucru de 6 ore pe zi de care ar fi trebuit să beneficieze. suplimentare nu se înscriu însă în carnetul de muncă, iar salariul tarifar înscris în carnetul de muncă este același, chiar dacă o persoană are regim de lucru de 6 sau 8 ore de muncă pe zi. De altfel, contestatorul putea depune la dosarul de pensie adresa nr.683/7.03.2006, chiar dacă nu existau mențiuni în carnetul de muncă cu privire la aceste sume.
Mai arată chemata în garanție că pentru lunile martie, iunie, septembrie 2002 și februarie, martie, septembrie 2003, contestatorul este încadrat în condiții speciale de muncă, conform declarațiilor rectificative.
Pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrat dosarul nr-, având ca obiect contestația formulată de împotriva deciziei nr.-/20.05.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii În plus față de motivele invocate în prima contestație, în cea de-a doua se arată că a lucrat în cadrul secției din o perioadă de 8 ani, 7 luni și 12 zile în condiții speciale, însă în deciziile de pensie figurează numai 8 ani și 4 luni, lipsind 3 luni și 12 zile.
De asemenea, a solicitat să se ia în calcul vechimea de 20 ani, 11 luni și 12 zile lucrate în condiții speciale de muncă și se să împartă punctul de pensie conform anexei 4 din Legea nr.19/2000.
Cu privire la susținerile contestatorului din dosarul nr-, intimata a arătat că din perioada de 8 ani, 7 luni și 12 zile lipsesc 3 luni și 12 zile, deoarece din luna august 2006, unitatea angajatoare nu l-a mai declarat pe contestator ca desfășurând activitate în condiții speciale.
Mai arată intimata că stagiul de cotizare realizat de contestator în condiții speciale este de 8 ani, 4 luni și 11 zile, ceea ce înseamnă că reducerea vârstei standard de pensionare este de 3 ani, conform anexei 4 din Legea nr.19/2000 și, cum vârsta standard de pensionare pentru contestator este de 65 ani, rezultă că acesta îndeplinește condițiile pentru a fi înscris la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard la 62 ani, conform art.4 din Legea nr.226/2006. Chiar dacă s-ar lua în considerare un stagiu total de cotizare realizat în condiții speciale de 20 ani, 8 luni și 17 zile (prin adăugarea și a perioadei de 12 ani, 4 luni și 11 zile lucrată în grupa I de muncă) tot ar fi necesar un stagiu total de cotizare de 27 ani, în timp ce contestatorul a realizat doar un stagiu de cotizare de 21 ani, 8 luni și 5 zile.
Prin încheierea din data de 22.01.2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.761/AS/9.04.2009 au fost respinse contestațiile și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.-/22.03.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii A, contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate începând cu data de 29.01.2007, decizia cuprinzând un punctaj mediu anual 1.00678.
Ulterior, drepturile de pensie ale contestatorului au fost revizuite prin decizia din 19.10.2007, ca urmare a depunerii de declarații rectificative de către unitatea angajatoare, din care a rezultat că în lunile martie, iunie, septembrie 2002, februarie, martie, septembrie 2003, acesta a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă.
Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate printr-o nouă decizie emisă în data de 20.05.2008, care a luat în calcul sporurile cu caracter permanent cuprinse în adeverințele nr.21868/19.03.2007 și nr.21869/19.03.2007.
Urmare acestor decizii, punctajul mediu anual realizat de contestator a crescut la 1.-.
Tribunalul Argeșa apreciat că primul motiv de contestație este neîntemeiat, deoarece contestatorul a confundat codificarea utilizată pentru deciziile de pensie de oficiu de către Oficiul Central de Plată a cu codul bolii profesionale. Pentru toate deciziile de pensie de invaliditate gradul II se folosește codul 22, care, evident, diferă de codul d e boală al contestatorului - 56.2 (965).
Cu privire la al doilea motiv de contestație, instanța a reținut că în carnetul de muncă al contestatorului a fost înscrisă ca perioadă lucrată în condiții speciale, conform art.226/2006, doar perioada de 2 ani și 10 luni cuprinsă între 1.06.1998-1.04.2001. Perioada 1.01.1985-31.03.1998 a fost înregistrată ca perioadă lucrată în grupa I de muncă, conform sentinței civile nr.2658/24.06.2005 a Tribunalului Argeș, deci nu există înregistrări pentru această perioadă privind activitatea desfășurată în condiții speciale.
Conform Ordinului nr.572/2006 privind aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Legii nr.226/2006, angajatorului îi revine responsabilitatea dovedirii faptului că un anumit angajat a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă, iar acest lucru se face fie cu înregistrările din carnetul de muncă, fie cu adeverințe eliberate potrivit legii.
Contestatorul nu are nici mențiuni în carnet în acest sens și nici adeverințe eliberate de angajator. Mai mult, pentru locul de muncă în care el și-a desfășurat activitatea în această perioadă, respectiv "curățiri canale" P nu a obținut aviz de încadrare în condiții speciale, deoarece această activitate nu mai exista la data apariției nr.HG1025/2003.
Ca atare, tribunalul a apreciat că nici acest motiv de contestație nu este fondat.
Cu privire la al treilea motiv, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.422/2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr.142/R-CM a Curții de Apel Piteștii -au fost acordate contestatorului drepturi bănești pentru care s-a plătit CAS angajator în sumă de 17.740 lei și CAS asigurat în sumă de 2.359 lei.
La determinarea punctajelor anuale realizate de contestator, intimata a avut în vedere dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
După data de 1.04.2001, se utilizează veniturile din declarațiile nominale depuse de angajator, sume care pot fi modificate ulterior, în conformitate cu art.6 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Tribunalul a apreciat că sumele obținute de contestator în baza hotărârii judecătorești pot fi luate în considerare doar în condițiile art.89 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora la sfârșitul fiecărui an calendaristic drepturile de pensie se revizuiesc din oficiu, dacă elementele avute în vedere la calculul inițial al pensiei pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1.04.2001, au suferit modificări înscrise și confirmate în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depuse de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensie.
În legătură cu perioada 1.06.1998-18.01.2007, în care contestatorul a lucrat la Secția. din cadrul Combinatului P, instanța a reținut că în mod corect casa de pensii a avut în vedere numai perioada de 8 ani și 4 luni, (iar nu de 8 ani, 7 luni și 12 zile cum solicitat contestatorul) având în vedere că începând cu luna august 2006, unitatea angajatoare nu l-a mai declarat pe contestator ca desfășurând activitate în condiții speciale. Abia la data de 4.12.2008, chemata în garanție a depus la dosarul cauzei declarații rectificative pentru lunile august, septembrie și octombrie 2006, din care rezultă că și în aceste 3 luni contestatorul a lucrat în condiții speciale de muncă, însă, aceste declarații fiind emise abia la data de 5.11.2008, nu au putut fi avute în vedere la emiterea unor decizii de pensie anterioare. Aceste declarații rectificative urmează a fi valorificate de intimată în condițiile art.89 din Legea nr.19/2000.
Tribunalul Argeșa mai reținut că lunile de incapacitate temporară de muncă au fost avute în vedere la determinarea drepturilor de pensie ale contestatorului, astfel că și acest motiv este neîntemeiat.
În ceea ce privește ultima susținere a contestatorului privind stagiul de cotizare în condiții speciale de 20 ani, 11 luni și 12 zile, instanța a reținut că în realitate acesta a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de 8 ani, 4 luni și 11 zile, iar conform anexei 4 la Legea nr.19/2000, reducerea vârstei standard de pensionare este de 3 ani pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții speciale între 7 și 10 ani. Cum vârsta standard de pensionare pentru contestator este de 65 ani, conform anexei 3 Legii nr.19/2000, rezultă că acesta se poate pensiona pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, abia la 62 de ani.
Pe de altă parte, contestatorul nu îndeplinește nici altă condiție prevăzută de anexa 4 din Legea nr.19/2000, în sensul că din 24 ani și 6 luni în alte condiții de muncă, a realizat doar 13 ani, 3 luni și 24 zile, iar din stagiul total de cotizare necesar de 32 ani, a realizat doar 21 ani, 8 luni și 5 zile.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins contestația.
În termen legal, contestatorul a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit și cu încălcarea legii, instanța de fond nu a obligat intimata să aibă în vedere la calculul punctului de pensie perioada lucrată în grupa I de muncă, respectiv 1.08.1985-31.03.1988 ca fiind asimilată cu activitatea în condiții speciale, încălcând în acest fel prevederile art.2 alin.2 ale Legii nr.226/2006. Singurul argument al instanței de fond a fost acela că unitatea angajatoare nu a obținut aviz de încadrare în condiții speciale pentru munca de drenor, deoarece după apariția nr.HG1025/2003, această activitate nu mai exista.
2. Instanța de fond nu a avut în vedere sumele de bani obținute ca diferență de drepturi salariale printr-o sentință irevocabilă, apreciind în mod eronat că acestea pot fi luate în considerare doar în condițiile art.89 din Legea nr.19/2000.
3. În mod greșit instanța de fond a respins critica formulată de contestator privind lipsa din perioada de 8 ani, 7 luni și 18 zile a unei perioade de 3 luni și 12 zile, cu toate că la dosar au fost depuse declarații rectificative.
4. Tribunalul a respins critica legată de perioada de incapacitate cu motivarea că aceasta a fost avută în vedere la calcularea punctului de pensie, însă ceea ce a criticat contestatorul în prezenta acțiune este faptul că perioada de incapacitate nu a fost avută în vedere ca vechime în condiții speciale, iar nu că nu ar fi fost deloc valorificată.
5. Considerând ca neîntemeiat primul motiv de contestație, instanța l-a respins și pe cel de-al patrulea. Arată contestatorul că nu a cerut înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar Legea nr.226/2006 nu face nici o diferențiere sub acest aspect, între pensia de invaliditate și pensia pentru limită de vârstă.
Ca atare, în baza art.5 alin.2 din Legea nr.226/2006, la stabilirea punctajului mediu anual, trebuia să ia în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele 4 și 5 din Legea nr.19/2000. Pentru un stagiu realizat în condiții speciale de muncă de 20 ani, 11 luni și 29 zile, anexa 4 prevede un stagiu total de cotizare de 27 ani, ca atare împărțirea nu trebuie făcută la 35 de ani.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul și al cincilea motiv de recurs sunt fondate.
Prin decizia civilă nr.439/R-CM (filele 102-103 dosar fond), pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.2819/2003, a fost obligată intimata P să acorde reclamantului grupa I de muncă pe perioada 1.08.1985-31.03.1998 și să o evidențieze ca atare în carnetul de muncă al reclamantului. Așadar, prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că în perioada 1.08.1985-31.03.1998 contestatorul a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
În temeiul respectivei hotărâri judecătorești, angajatorul a făcut mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, la poziția 79 (fila 38 verso dosar fond).
Această perioadă cuprinsă între 1985 - 1998, fost avută în vedere de către intimata Casa Județeană de Pensii A cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie ale contestatorului, ca și activitate desfășurată în grupa I de muncă.
Solicitarea contestatorului în prezentul dosar este ca activitatea desfășurată în grupa I de muncă între 1.08.1985 - 31.03.1998 să fie avută în vedere cu ocazia calculării pensiei ca și activitate desfășurată în condiții speciale de muncă, conform Legii nr.226/2006.
Curtea reține că, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, unt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale. Deci legea face trimitere la încadrarea în condiții speciale, potrivit prezentei legi, ca atare se impune o analiză din acest punct de vedere.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr.1, iar conform art.1 alin.2, locurile de muncă prevăzute la alin.1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr.2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003.
Rezultă așadar că, pentru ca o activitate să se încadreze în condiții speciale de muncă, trebuie îndeplinite două condiții instituite de art.1 din Legea nr.226/2006: activitatea să fie cuprinsă în anexa 1 și ea să se desfășoare într-una din unitățile prevăzute în anexa 2.
În speță, contestatorul a desfășurat activitatea de curățări canale, care se regăsește în pct.38 din anexa 1 la Legea nr.226/2006, așadar prima condiție este îndeplinită.
Cu privire la cea de-a doua condiție, Curtea constată că - Sucursala P se regăsește la poziția 3 din anexa 2, însă numai pentru activitățile de la pct.7, 36, 37, 39, 40 și 42, nu și pentru activitatea de la pct.38.
Motivul pentru care P nu a solicitat avizul prevăzut de nr.HG1025/2003 este acela că la data apariției respectivei hotărâri de guvern, locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea contestatorul nu mai exista.
Curtea apreciază că acesta nu este un argument suficient de solid pentru neîncadrarea activității prestate de contestator - curățiri canale - în condiții speciale de muncă, întrucât acest lucru ar echivala practic cu negarea faptului că recurentul a desfășurat această activitate în perioada anterioară anului 2000, cu nerecunoașterea activității prestate de acesta pentru curățarea canalelor de substanțe periculoase din industria petrochimică.
Nu este culpa contestatorului că locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea s-a desființat și prin urmare el nu poate fi obligat să suporte consecințele acestei desființări.
Este un lucru stabilit prin hotărâre irevocabilă că în perioada 1985-1998, recurentul-contestator a desfășurat activitate în grupa I de muncă și un fapt necontestat că activitatea prestată de el se încadrează în Legea nr.226/2006 - pct.38 al anexei 1.
Ca atare, Curtea consideră că activitatea prestată între 1.08.1985-31.03.1998 trebuie considerată ca fiind activitate desfășurată în grupa specială de muncă.
Dacă la această perioadă de peste 12 ani se adaugă perioada de 8 ani, 4 luni și 12 zile, reținută de prima instanță și de casa de pensii, rezultă că recurentul a lucrat în grupa specială de muncă o perioadă de peste 20 ani.
Contestatorul a cerut aplicarea Legii nr.226/2006 pentru pensia de invaliditate grad II, pe care o primește,iar nu pentru pensia pentru limită de vârstă, ale cărei condiții într-adevăr nu le îndeplinește. Cu toate acestea instanța de fond a analizat speța din perspectiva pensiei pentru limită de vârstă, depășind cadrul procesual stabilit de contestator.
Este corectă susținerea contestatorului în sensul că Legea nr.226/2006 nu trebuie aplicată numai persoanelor care se pensionează pentru limită de vârstă, ci și celor pensionate de invaliditate, întrucât actul normativ nu face nici o distincție în acest sens.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.226/2006, în situația asiguraților prevăzuți la art.4 (adică cei care au un stagiu de cotizare mai mic de 25 ani în condiții speciale de muncă - cum este și cazul contestatorului), la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr.4 și 5 la Legea nr.19/2000.
Așadar, textul de lege trimite la stagiul de cotizare necesar, din anexa 4, iar nu la stagiul complet de cotizare de 35 ani, aplicat în mod greșit de casa de pensii.
Întrucât contestatorului i s-a deschis dreptul de pensie în ianuarie 2007, iar stagiul de cotizare realizat în condiții speciale este de peste 20 ani, rezultă că potrivit Legii nr.19/2000 - anexa 4 pct.2, stagiul de cotizare necesar este de 22 ani.
Ca atare, acest stagiu urmează a fi avut în vedere de către casa de pensii, cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual pentru stagiul de cotizare efectiv realizat de contestator.
În altă ordine de idei, Curtea constată că prin decizia contestată, stagiul potențial al contestatorului a fost stabilit la 5 ani și 12 zile. Acest stagiu a rezultat astfel: din stagiul complet de cotizare de 35 ani s-a scăzut stagiul de cotizare realizat de 29 ani, 11 luni și 18 zile. Pentru a determina acest stagiu potențial, intimata a aplicat dispozițiile art.59 alin.1 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora stagiul potențial, în cazul pensiei de invaliditate, se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv, până la data încadrării într-un grad de invaliditate.
Curtea apreciază însă că în speță era aplicabil art.59 alin.2 din Legea nr.19/2000, conform căruia, în cazul asiguraților care au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar prevăzut în tabelul nr.3 (cum este cazul recurentului), stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar.
În tabelul nr.3 la care face trimitere art.59 alin.2, pentru o persoană a cărei invaliditate s-a ivit între vârsta de 37 și 43 ani, stagiul de cotizare necesar este de 14 ani. Contestatorul a realizat mai mult de J din acest stagiu necesar de 14 ani (mai mult de 7 ani).
Pe de altă parte, pentru o persoană pensionată în ianuarie 2007, anexa 3 Legii nr.19/2000, prevede un stagiu complet de cotizare de 31 ani.
Față de aceste considerente, pentru contestator, stagiul potențial prevăzut de art.59 alin.2 se determină prin scăderea din stagiul complet de cotizare de 31 ani a stagiului necesar de 14 ani, ceea ce înseamnă că rezultă un stagiu potențial de 17 ani, iar nu de 5 ani, cât a calculat casa de pensii. Pentru stagiul potențial punctajul anual urmează a se calcula conform art.78 alin.6 lit.b din Legea nr.19/2000.
Al doilea motiv de recurs este fondat.
Casa Județeană de Pensii A nu a luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual pentru stagiul de cotizare efectiv realizat sumele de bani obținute de contestator prin hotărâre judecătorească.
Este vorba despre sentința civilă nr.422/CM/6.12.2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.157/CV/2004 (filele 75-78 dosar fond), prin care pârâta Paf ost obligată să-i plătească reclamantului suma de 520.698.113 lei, reprezentând diferențe salariale pentru orele suplimentare lucrate în perioada august 1985-martie 1998 (507.659.800 lei), precum și valoarea reactualizată a drepturilor bănești cuvenite reclamantului, reprezentând diferență sporuri 4% pe perioada 1992-1998 (13.038.313 lei).
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din legea nr.19/2000 - forma în vigoare la 1.01.2007 - contribuția individuală de asigurări sociale datorată de salariații cu contract individual de muncă se reține integral din salariu sau, după caz, venitul brut lunar al acestora și se virează de către angajator la casa teritorială de pensii.
Cu ocazia executării hotărârii judecătorești de mai sus, în prealabil au fost reținute și virate pentru aceste diferențe de drepturi salariale, atât contribuția individuală de asigurări sociale, cât și contribuția datorată de angajator.(fila 56)
Cum din înscrisurile aflate la dosar a rezultat executarea hotărârii judecătorești de plată a drepturilor salariale, anterior datei deciziei de pensie contestate, rezultă că fostul salariat este îndreptățit la stabilirea drepturilor de pensie și prin valorificarea acestor venituri.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile art.78 alin.1din Legea nr.19/2000 potrivit cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună de către asigurat pentru stabilirea pensiei se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă.
Al treilea motiv de recurs este nefondat.
Curtea apreciază că din acest punct de vedere soluția pronunțată de prima instanță este corectă. De vreme ce declarațiile rectificative (filele 283-285) au fost întocmite la 5.11.2008 (în timpul desfășurării procesului), ele nu pot fi avute în vedere cu ocazia analizării temeiniciei unei decizii de pensie ce poartă o dată anterioară.
Al patrulea motiv de recurs este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că, contrar susținerilor recurentului din cuprinsul contestației formulate, rezultă că prin cererea de chemare în judecată acesta a criticat decizia de pensie în sensul că intimata nu a luat în calcul lunile de incapacitate temporară.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefondată această critică, reținând că perioadele cât contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă au fost avute în vedere la determinarea drepturilor sale de pensie.
Mai mult, chiar dacă s-ar reține că nemulțumirea reală a contestatorului este aceea că perioada de incapacitate nu a fost avută în vedere ca vechime în condiții speciale, ci ca vechime în condiții obișnuite, Curtea apreciază că o astfel de critică este nefondată.
Astfel, din dispozițiile art.38 alin.1 lit.a din Legea nr.12/2000 - forma în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie al contestatorului - rezultă că este asimilată stagiului de cotizare și perioada necontributivă în care contestatorul s-a aflat în concediu medical, fiind în incapacitate temporară, iar conform art.38 alin.4, pe rioadele asimilate prevăzute la alin.1 se valorifică pentru obținerea prestațiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
De asemenea dispozițiile art.26 alin.1 din același act normativ prevăd că nu se datorează contribuția de asigurări sociale din sumele obținute cu titlu de concediu medical.
Din coroborarea celor două texte de lege reiese faptul că perioada de incapacitate temporară de muncă se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă și, pe cale de consecință la calcularea drepturilor de pensie, în condiții obișnuite, iar nu speciale, deoarece nu este o perioadă de contribuție în condiții speciale (salariatul nedatorând CAS).
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va admite contestația, va anula decizia nr.29085/22.03.2007 și va dispune emiterea unei noi decizii prin care, la stabilirea punctajului mediu anual pentru stagiul de cotizare efectiv realizat, să se ia în considerare și veniturile cuprinse în sentința civilă nr.422/CM/6.12.2004 și să se aplice stagiul de cotizare necesar de 22 ani de la anexa 4 pct.2 din Legea nr.19/2000, iar nu stagiul complet de cotizare de 35 ani, reținut de casa de pensii și de prima instanță.
Tot în vederea stabilirii punctajului mediu anual, prin noua decizie se va reține un stagiu potențial de 17 ani, iar nu de 5 ani și 12 zile, cât a fost calculat prin decizia de pensionare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, Curtea reține că nu se impune emiterea unei adeverințe întocmite în baza Legii nr.226/2006, din care să rezulte că perioada 1985-1998 reprezintă pentru contestator perioadă lucrată în condiții speciale de muncă, devreme ce, așa cum am arătat, chiar Legea nr.226/2006 asimilează activitatea desfășurată de contestator în grupa I de muncă cu activitate desfășurată în condiții speciale.
Față de soluția dată de C celui de-al doilea motiv de recurs al contestatorului, urmează a fi respins și cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în garanție, Curtea apreciind că drepturile salariale obținute de recurent în temeiul hotărârii judecătorești trebuie valorificate la calcularea pensiei chiar dacă au fost sau nu menționate în carnetul de muncă al contestatorului.
În legătură cu cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în garanție, curtea constată că chemata în garanție și-a executat obligația și a depus declarații rectificative din care rezultă că salariatul a desfășurat activitate în condiții speciale, iar nu în condiții deosebite de muncă în anumite perioade din anii 2002 și 2003. Aceste declarații rectificative, fiind depuse la Casa Județeană de Pensii A la data de 5.09.2007 (filele 51-55), ele nu pot fi avute în vedere cu ocazia analizării unei decizii de pensie emise la o dată anterioară (a se vedea și soluția dată celui de-al treilea motiv de recurs).
De asemenea, este nefondat și cel de-al patrulea capăt al cererii de chemare în garanție, întrucât obligația plății pensiei, precum și a diferențelor de pensie, revine potrivit Legii nr.19/2000, caselor județene de pensie, iar nu angajatorului, ce ar putea eventual răspunde numai pentru despăgubiri ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor de pensie, în situația în care întârzierea i-ar fi imputabilă angajatorului.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, intimata-pârâtă va fi obligată să plătească recurentului cheltuieli de judecată în sumă de 1.021, 70 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul, domiciliat în P, str.- -, -.C,.7, județul A, împotriva sentinței civile nr.761/AS/9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimate fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și chemata în garanție A PITEȘTI, cu sediul în-, județul
Modifică sentința în sensul că admite contestația, anulează decizia nr.-/22.03.2007 și dispune emiterea unei noi decizii prin care, la stabilirea punctajului mediu anual pentru stagiul de cotizare efectiv realizat, să se ia în considerare și veniturile cuprinse în sentința civilă nr.422/CM/6.12.2004 și să se aplice stagiul de cotizare necesar de 22 de ani de la anexa 4 pct.2 din Legea 19/2000, iar nu stagiul complet de 35 de ani. Tot în vederea stabilirii punctajului mediu anual prin noua decizie se va stabili un stagiu potențial de 17 ani, iar nu de 5 ani și 12 zile.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Obligă pe intimata-pârâtă să plătească recurentului cheltuieli de judecată în sumă de 1.021,70 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.11.2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./6.11.2009
GM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
