Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1641/
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:,
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, împotriva sentinței civile nr. 1382 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astăzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1382 din 24 iunie 2009, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii H; a anulat decizia nr.R-1035 din 15.01.2009 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită pe seama reclamantei o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a perioadei 01.04.1986-01.04.2001 ca fiind efectuată în grupa I de muncă; cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta s-a adresat, cu o cerere, Casei Județene de Pensii H solicitând stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă iar prin Decizia nr.R-1035/15.01.2009 pârâta a respins cererea reclamantei, motivat de faptul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare. Totodată, în această decizie s-a mai arătat că perioada 01.04.1986-01.04.2001 nu s-a luat în considerare ca fiind efectuată în grupa I de muncă, deoarece nominalizarea și încadrarea s-a făcut în anul 2005, după abrogarea Ordinului 50/1990.
În acest sens s-a precizat faptul că prin adeverințele nr.4855/13.08.2008 și 5086/28.11.2008 nu s-a făcut o încadrare a perioadei 01.04.1986-01.04.2001 ca fiind lucrată de reclamantă în grupa I de muncă ci doar s-a modificat procentul în care a fost desfășurată această muncă. Încadrarea perioadei în discuție ca fiind efectuată în grupa I de muncă s-a făcut anterior și a fost înscrisă în carnetul de muncă, astfel conform acestor înscrieri, în perioada respectivă reclamanta a lucrat în grupa I de muncă într-un procent mai mare de 50%, sens în care are dreptul, potrivit prevederilor Legii nr.19/2000, la reducerea vârstei standard de pensionare. În contextul în care unitatea pârâtă a considerat ca nelegale înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei, aceasta nu a dovedit că a întreprins măsuri legale pentru anularea acestor înscrieri.
În ceea ce privește oportunitatea încadrării în grupa I de muncă a perioadei 01.04.1986-01.04.2001, martorii audiați în cauză, care au fost colegi de muncă cu reclamanta, au declarat că activitatea lor se desfășoară în cea mai mare parte în subteran, context în care se justifică încadrarea în grupa I de muncă.
S-a mai reținut că la art.41 din Legea nr.19/2000 se arată că "pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public" iar la art.42 pct.1 din aceiași lege se arată că "asigurații care au realizat stagiu complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr.1".
De asemenea, la art.46 din același act normativ se arată că "asigurații care au realizat stagii de cotizare atât în condiții deosebite, cât și în condiții speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situații, fără ca această reducere să depășească 12 ani".
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
În drept recurenta a invocat prevederile art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Harghita este nelegală în sensul în care probele administrate la judecarea în fond a cauzei nu sunt conforme după cum urmează:
Cu referire la înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei privind încadrarea locului de muncă în grupa I, nu a fost precizat numărul actului prin care petenta a fost nominalizată în conformitate cu art.6 din Ordinul 50/1990 astfel fiind, această perioadă a fost valorificată ca lucrată în condiții normale de muncă. În acest sens se arată că unitatea avea obligația să analizeze și să precizeze încadrarea personalului în grupele I și II de muncă în intervalul 18.03.1969 și până la data publicării Ordinului 50/1990, nominalizând persoanele care se încadrează în această grupă.
Neexistând nicio mențiune privitoare la actul de nominalizare, recurenta a apreciat că nu au fost respectate prevederile Ordinului 136/1976 privind aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
Cu referire la adeverințele emise de SA, recurenta a arătat că societatea emitentă a încălcat prevederile Ordinului 590/2008 în sensul în care nu a respectat procedura strictă de completare a adeverințelor nefăcând trimitere la documente verificabile aflate în arhiva societății și nici trimitere la numărul actului prin care s-a efectuat încadrarea locului de muncă și a fost nominalizată persoana în cauză.
Nu în ultimul rând se arată de către recurentă că, probele testimoniale administrate în cauză nu sunt pertinente întrucât martorii audiați și-au păstrat încadrarea în grupa I de muncă și după luna aprilie 2001, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, spre deosebire de reclamantă care nu a mai beneficiat de aceeași încadrare.
Recurenta a arătat că respingerea cererii formulată de reclamantă prin decizia R-135 din 15.01.2009 a avut în vedere disp.art.144 din Legea nr.19/2000, prevederile Ordinului 136/1976 precum și art.6 și 15 din Ordinul 50/1990.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În considerentele întâmpinării intimata a arătat că a lucrat în mod neîntrerupt la Întreprinderea Minieră în perioada 01.11.1976 - 29.12.2006, dată la care a fost disponibilizată. Cererea de pensionare precum și documentele depuse au fost întocmite de societatea angajatoare, astfel că reclamantei intimate nu îi poate fi imputată nicio deficiență în înscrierile în carnetul de muncă, respectiv, omisiunea de a insera numărul actului prin care reclamanta a fost încadrată în grupa I de muncă. Mai mult, se arată în cuprinsul întâmpinării, realitatea înscrierilor în carnetul de muncă este confirmată prin adresele 4855 și 5086/2008 emise de societatea angajatoare.
Intimata reclamantă a mai subliniat că este eronată susținerea recurentei potrivit căreia nominalizarea în grupa I de muncă s-ar fi făcut numai în anul 2005 întrucât în acel an s-a propus doar mărirea procentului din cadrul grupei I, respectiv de la 51% la 95%. Intimata a mai arătat că din fișa postului rezultă existența unor sarcini și atribuții strict specifice activității miniere și care se desfășurau în fronturile de lucru în subteran.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiat recursul declarat de pârâtă, pentru următoarele considerente:
În esență, recurenta a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond prin prisma valorii probatorii pe care aceasta a acordat-o înscrisurilor depuse de reclamantă precum și probelor testimoniale administrate.
Instanța de recurs va analiza criticile astfel formulate:
Cu referire la înscrierile în carnetul de muncă.
Potrivit disp.art.82 alin.2 din Legea nr.19/2000, cererea de pensionare trebuie însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. La formularea cererii reclamanta a depus copia carnetului de muncă precum și adeverințele 4855, 5086/2008 și 1388/2005. Potrivit acestor înscrisuri reclamanta a făcut dovada încadrării sale în grupa I de muncă în perioada 01.04.1986-01.04.2001 (filele 10-30 dosar fond). Recurenta apreciind asupra rigurozității mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al reclamantei a considerat că perioada de mai sus a fost desfășurată în condiții normale de muncă întrucât la efectuarea mențiunii privind grupa de muncă nu au fost respectate prevederile art.6 din Ordinul 50/1990 în sensul în care nu a fost indicat numărul actului prin care a fost nominalizată reclamanta.
Potrivit art.1 din Decretul 92/1976 carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă precum și timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite. Potrivit art.3 din același decret, carnetul de muncă se întocmește, se completează și se păstrează de către unitatea angajatoare iar potrivit art.6 orice modificare intervenită în executarea contractului de muncă se înscrie obligatoriu în carnetul de muncă. Potrivit alin.3 a aceluiași articol personalul însărcinat cu întocmirea și completarea carnetului de muncă este obligat să certifice prin semnătură și parafă înscrierile efectuate.
Potrivit art.7 din Decretul 92/1976 în cazul în care există îndoieli asupra unor date înscrise în carnetul de muncă sau când există înscrieri eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale, vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă.
Așa cum am arătat anterior, unitatea nu numai că nu a procedat la nicio rectificare însă a și emis în favoarea reclamantei adeverințele arătate anterior, adeverințe care certifică realitatea și corectitudinea înscrierilor din carnetul de muncă.
Cu alte cuvinte susținerile recurentei potrivit cărora neindicarea actului în baza căruia reclamanta a fost nominalizată în grupa I de muncă ar atrage după sine lipsirea acesteia de drepturile conferite de lege în stabilirea pensiei nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat, și așa cum susține întemeiat reclamanta, deficiențele constatate de recurentă nu îi sunt imputabile reclamantei și nu o pot lipsi pe aceasta de drepturile care solicită să-i fie stabilite, respectiv dreptul la pensie.
Recurenta a criticat modul în care au fost întocmite adeverințele 4855 și 5086/2008 arătând că societatea angajatoare a încălcat prevederile Ordinului 590/2008 intrat în vigoare la 15.09.2008.
Această critică urmează să fie înlăturată întrucât adeverința nr.4855 a fost emisă la data de 13.08.2008 deci anterior intrării în vigoare a ordinului invocat.
Adeverința emisă ulterior intrării în vigoare a acestui ordin, respectiv adeverința 5086 din 28.11.2008 nu aduce elemente noi față de adeverința precedentă astfel că și în condițiile în care nu ar corespunde în mod formal cerințelor ordinului amintit, sub aspectul probațiunii, înlăturarea acesteia, nu produce consecințe.
Cu referire la probele testimoniale administrate în cauză instanța de recurs va înlătura criticile formulate de recurentă constatând că aceste probe testimoniale au fost coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nefiind apreciate independent de acestea. Împrejurarea că martorii audiați în cauză au desfășurat activitate în grupa I de muncă și după aprilie 2001 spre deosebire de reclamantă, nu este relevantă și nu poate susține argumentele aduse de recurentă.
Potrivit art.86 alin.2 din Legea 19/2000 decizia Casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept în baza cărora cererea a fost respinsă. Din motivarea deciziei R-135/15.01.2009 rezultă că perioada 01.04.1986-01.04.2001 nu s-a luat în considerare ca fiind efectuată în grupa I de muncă întrucât nominalizarea și încadrarea în această grupă s-a făcut în anul 2005.
Prin înscrisul nr.1338 din 04.11.2005 intitulat "notă" societatea angajatoare a procedat lareanalizareacondițiilor deosebite de muncă în ceea ce o privește pe reclamantă. Prin aceiași notă și în urma reanalizării acestor condiții s-a propus aprobarea procentului de grupă de muncă la 95% pentru grupa Această modificare a avut în vedere fișa postului reclamantei, fișă potrivit căreia aceasta a avut ca sarcină "să efectueze fotografieri, cronometrări, să participe la stabilirea corectă a programului de producție".
Acest înscris, așa cum rezultă din însuși conținutul lui, a avut în vederereanalizareacondițiilor de muncă privind-o pe reclamantă. Cu alte cuvinte, data întocmirii acestei note nu coincide cu data recunoașterii grupei I de muncă în favoarea reclamantei ci, reprezintă doar momentul de la care a fost majorat procentul de grupă de la 51% la 95%.
Recurenta și-a întemeiat demersul procesual precum și soluția de respingere a cererii de înscriere la pensie, printre altele, și pe dispozițiile art.144 din Legea nr.19/2000. Curtea reține că potrivit acelorași dispoziții legale, respectiv art.144 lit.k, recurenta este cea care certifică anual stagiul de cotizare și punctajul pentru fiecare asigurat și de asemenea, are obligația potrivit art.79 din aceeași lege să comunice asiguratului punctajul anual și punctajul cumulat pentru perioada de cotizare.
Potrivit art.39 din Legea 19/2000 stagiul de cotizare se certifică asiguraților anual din oficiu de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii.
Cu alte cuvinte, orice neregularitate putea fi sesizată de recurentă în realizarea atribuțiilor prevăzute de lege și amintite anterior.
Așa cum s-a mai arătat, reclamantei nu îi poate fi imputat modul în care a fost întocmit sau completat carnetul de muncă întrucât aceasta nu a avut astfel de atribuții sau responsabilități la unitatea angajatoare. Mai mult, înscrierile cuprinse în carnetul de muncă nu pot fi înlăturate de simple supoziții mai cu seamă că prin actele emise ulterior societatea angajatoare a certificat realitatea înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei.
Având în vedere argumentele cuprinse în prezentele considerente, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurentă urmând ca în baza art.312 pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1382 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată, azi, 23 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
18.11.2009.
4 exp.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
