Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8295/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1680/
Ședința publică de la17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol pronunțarea deciziei civile asupra recursurilor declarate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B și recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.6200/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17720/3/AS/2008.
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei la data de 17.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.17720/3/AS/2008, contestatorul a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea deciziei nr.-/20.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1 B, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atestate de adeverințele depuse la dosarul de pensie.
Prin sentința civilă nr.6200/08.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/20.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1 B și a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.280/24.04.2007 emisă de SA; a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/20.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000. Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate, s-a constatat că intimata nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, atestate de adeverința nr.280/24.04.2007 emisă de SA.
S-a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a precizat și dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". În aceeași anexă, la punctul IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă principiul contributivității în art.2 al legii cadru. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație corespunzătoare din partea statului, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, instanța a hotărât că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de aceste argumente, în baza art.87 raportat la art.155 lit.e din Legea nr.19/2000, acțiunea formulată a fost apreciată întemeiată, a fost anulată decizia contestată, iar baza art.89 al.1 din același act normativ, a fost obligată intimata să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului.
Celelalte pretenții ale contestatorului au fost respinse ca neîntemeiate. Buletinele de calcul despre care s-a spus că ar conține date contradictorii n-au stat la baza emiterii deciziei atacate. În plus, adeverința nr.279/24.04.2007 emisă de SA a fost valorificată.
În ce privește perioada 24.09.1962-22.02.1971, tribunalul a constatat că stagiul de cotizare atestat de adeverința nr.CR 45/23.04.2007 emisă de Centrul Militar al Sectorului 1 Baf ost realizat în alte sisteme de asigurări sociale, iar art.194 din Legea nr.19/2000 dispune ca între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate, de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale. La acordarea indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute de art. 98 alin. 1 lit. a-e din Legea nr. 19/2000, baza de calcul se constituie conform art. 99 alin. 1, 2 sau 3, după caz, numai din veniturile realizate în lunile în care persoana a fost asigurată în sistemul public de pensii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 06.11.2008 intimata Casa de Pensii a Municipiului B și la data de 13.11.2008 contestatorul, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 24.11.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, se susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii contestatorului ca neîntemeiată.
Arată recurenta-intimată că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatului-contestator cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-intimată susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-intimată, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta-intimată, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul-contestator se solicită admiterea recursului, iar în temeiul art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul stabilirii unei pensii recalculate în mod corect, conform punctajului aferent perioadei 1971-2007, cât și a perioadei 24.09.1962-30.07.1970 în care a fost angajat al Ministerului Apărării.
Se susține că pensia sa a fost greșit calculată, decizia emisă de Casa de Pensii a Municipiului B nefiind însoțită de buletin de calcul care să cuprindă punctajul realizat pentru fiecare an de cotizare. Astfel, conform certificatelor CNPAS privind stagiul de cotizare și punctajul realizat în anii 2001-2005, în numai 5 ani se însumează 145,88386 puncte față de numai 66,88107 puncte care stau la baza deciziei de pensionare, pentru întreaga activitate. Asupra acestor aspecte învederate, instanța de fond nu s-a pronunțat, deși au fost anexate cauzei carnetul de muncă și certificatele eliberate de CNPAS.
În legătură cu perioada cuprinsă între 24.09.1962-30.07.1970, aceasta a fost omisă a se lua în calcul, deși s-a depus la dosar adeverința nr.CR 45/23.04.2007 eliberată de centrul Militar Sector 1, această perioadă incluzând și anii de studenție.
S-a anexat recursului declarat de recurentul-contestator copia carnetului de muncă, adeverințe de salarizare, certificate eliberate de CNPAS, precum și adeverințele eliberate sub nr.CR 45/23.04.2007 și nr.CR 68/05.03.2009 eliberate de Centrul Militar al Sectorului 1.
La data de 02.03.2009, recurentul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, deși invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că asiguratului i-a fost acordată pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 01.06.2007 prin decizia nr.-/20.03.2008.
În temeiul art.87 din Legea nr.19/2000, asiguratul a formulat contestație împotriva deciziei prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în acord global și menționate în adeverințe, a tuturor veniturilor asupra cărora s-au plătit contribuții de asigurări sociale, să i se comunice buletinele de calcul pentru a verifica punctajul realizat. Prin cererea completatoare formulată la 08.10.2008, contestatorul a solicitat și a se lua în calculul drepturilor sale de pensie perioada cuprinsă între 24.09.1962-22.02.1971, când a fost angajat al Ministerul Apărării Naționale, dar și student la cursurile de zi ale Facultății de Construcții Civile și Industriale din cadrul Universității de Construcții
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la calcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, începând cu data de 01.06.2007, prin valorificarea sumelor încasate de acesta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1971-2001.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de recurentul-contestator în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SA în adeverința eliberate sub nr. 280/24.04.2007 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-intimată nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr.3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale legii pensiilor. Cum drepturile de pensie ale recurentului-contestator s-au deschis sub imperiul Legii nr.19/2000, motivele de recurs referitoare la aplicabilitatea și constituționalitatea OUG nr.4/2005 nu sunt pertinente.
Urmează așadar a se constata că veniturile în acord global obținute în perioada de activitate desfășurată la SA de către asigurat, trebuie valorificate la deschiderea drepturilor de pensie, sens în care va proceda recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, toate criticile formulate de aceasta sub acest aspect fiind nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul, Curtea constată că acesta este fondat, în următoarele limite:
Astfel, se constată că prin decizia nr.-/20.03.2008 s-a acordat asiguratului pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.06.2007, fiind stabilită o pensie de 851 lei, pe baza unui număr de puncte realizate de 66,88107 și un punctaj mediu anual de 2,14592. Aceste elemente ale dreptului de asigurări sociale au fost determinate inițial în baza buletinului de calcul nr.12440/07.06.2007, emis la 06.07.2007, prin care s-a stabilit un număr total de puncte de 67,94158 și un punctaj mediu anual de 2,17994 puncte. Ulterior, acest buletin a fost revizuit, fiind emis un nou buletin de calcul sub același număr, însă la data de 22.02.2008, prin care se stabilește un punctaj mediu anual de 2,14592 puncte, pe baza unui număr total de puncte de 66,88107.
În acest din urmă buletin de calcul, ca de altfel și în decizia de pensie, se face motivarea faptului că perioada cuprinsă între 24.09.1962-30.07.1970 constituie stagiu realizat în sisteme neintegrate, astfel că nu este luată în calculul punctajului mediu anual.
Ori, recurentul-contestator a criticat modul de determinare a drepturilor sale de pensie, susținând că este în imposibilitate de a verifica corectitudinea și exactitatea datelor pentru că nu i-a fost comunicat buletinul de calcul din care să rezulte punctajul realizat. Pentru exactitatea calculului, a solicitat prin contestație să-i fie încuviințată proba cu expertiza contabilă, aspect reiterat de altfel și în recurs.
Susținerile recurentului-contestator sunt fondate, partea având dreptul de a verifica exactitatea și corectitudinea calculelor făcute de Casa de Pensii a Municipiului B, printr-o expertiză de specialitate contabilă, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost emis un buletin inițial de calcul ce a fost apoi revizuit.
Fondată este și cea de-a doua critică a recurentului-contestator, însă numai în parte. S-a solicitat a se include în stagiul său de cotizare și perioada în care a fost angajat al Ministerului Apărării, perioadă cuprinsă între 24.09.1962-30.07.1970 și dovedită cu adeverințele depuse la dosarul de fond dar și de recurs, emise de Centrul Militar Sector 1. Față de exigențele art.194 din Legea nr.19/2000, această perioadă nu poate fi valorificată în sistemul public, ci doar în sistemul pensiilor militare, partea având dreptul de a solicita acordarea pensiei militare de stat pentru această perioadă.
În ceea ce privește însă perioada de timp în care asiguratul a urmat cursurile Facultății de Construcții Civile și Industriale din cadrul Universității de Construcții B, chiar dacă această perioadă de timp se suprapune cu perioada în care a fost și salariat al Ministerului Apărării, la cererea expresă a părții, poate fi valorificată în sistemul public ca stagiu asimilat. Despre această împrejurare de fapt însă, Curtea nu are suficiente probe la dosar, existând numai o mențiune în carnetul de muncă asupra diplomei eliberată de această facultate în 1968. În cuprinsul actelor de procedură din dosar, partea a învederat însă faptul că adeverința ce i-a fost eliberată de această unitate de învățământ superior a fost inclusă în dosarul de pensionare înaintat de către SA B la Casa de Pensii Sector 1 sub nr.12440/01.06.2007. Adeverința însă nu a fost prezentată în copie instanței, astfel că în legătură cu această perioadă de stagiu asimilat există doar un început de dovadă scrisă, iar nu probe certe.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de recurentul-contestator, va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecarea pricinii, tribunalul va pune în vedere părților să completeze dosarul cu înscrisuri relevante asupra perioadei în care s-au urmat cursurile facultății pentru a se valorifica acest stagiu asimilat, iar apoi va ordona efectuarea unei expertize contabile pentru a se determina punctajul mediu anual și numărul total de puncte realizate de asigurat, în baza de calcul urmând a se include atât salariul tarifar, sporurile ce au fost valorificate de Casa de Pensii a Municipiului B, dar și veniturile obținute în sistem de acord global la fostul angajator SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.6200/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17720/3/AS/2008, în contradictoriu cu recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
