Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1744/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1744/
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat.,-/A, județul M, împotriva sentinței civile nr. 901 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamanta recurentă depune la dosar copia deciziei nr. - din 26 octombrie 2009 privind acordarea pensiei anticipate parțiale și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestației.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civila nr. 901/24 iunie 2009, Tribunalul Mureșa respins integral acțiunea formulată de intimata în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta nu și-a achitat contribuția lunară la asigurările sociale de stat, datorate pentru perioada 01.10.2001 - 30.10.2003, în baza declarației de asigurare nr. 2618/09.11.2001, astfel că decizia nr. -/01.11.2007, prin care a fost declarată debitoare pentru suma de 1680,67 lei este legală, în raport de prevederile art. 5 pct. IV din Legea nr. 19/2000 și art. 8 alin.4 din Ordinul nr. 340/2001.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 91 și 23 din Codul d e procedură fiscală cu privire la calculul termenului de prescripție al sumelor care constituie obligații fiscale, instanța a considerat că termenul de prescripție de 5 ani, a fost întrerupt prin înscrisurile încheiate de reclamantă în octombrie 2003, prin care aceasta recunoscut existența datoriei ( filele 22 - 23 dosar ), astfel că invocarea prescripției în cuprinsul contestației este neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea recunoașterii ca vechime în muncă a perioadei 01.06.2003 - 30.10.2003, s-a reținut că din coroborarea prevederilor art. 6 indice 1 cu art. 8 din Legea nr. 19/2000, rezultă că perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale constituie stagiu de cotizare, și nu vechime în muncă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând că prima instanță s-a limitat doar la analiza petitului referitor la recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei cuprinse între 01.10.2001 - 30.10.2003, deși prin Decizia nr. 274/13.03.2009 a Curții de APEL TÂRGUMs -a dispus rejudecarea cauzei sub toate aspectele, prin urmare trebuia examinată și critica referitoare la nulitatea contractului de asigurare, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, întrucât la acea dată nu realiza niciun venit.
S-a mai susținut că, în virtutea rolului activ, instanța trebuia să observe că, practic, perioada de cotizare este echivalentul vechimii în muncă, iar acest aspect putea fi clarificat prin solicitarea unei precizări de acțiune, nefiind firesc și legal ca, menținând în sarcina sa obligația de plată a contribuției de asigurări sociale să nu se pronunțe corelativ și la obligația pe care o are Casa Județeană de Pensii M de a-i recunoaște ca și vechime în muncă sau stagiu de cotizare perioada pentru care a fost obligată la plată.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. -/2618/01.11.2007, reclamanta a susținut nelegalitatea acesteia și sub aspectul neindicării modului de calcul a debitului, împrejurare care atrage imposibilitatea verificării corectitudinii sumei stabilite în sarcina sa ca obligație de plată.
Prima instanță nu a examinat, însă, această critică, deși din cuprinsul deciziei atacate rezultă că debitul în sumă de 1680,67 lei a fost stabilit în baza Referatului nr. -/01.11.2007, act care nu a fost depus la dosarul cauzei. Prin urmare, concluzia conform căreia debitul menționat este corect stabilit nu se fundamentează pe examinarea modalității concrete de determinare a acestuia.
De asemenea, nu au fost sesizate neconcordanțele dintre suma înscrisă în decizia contestată și cea indicată în angajamentul de plată înregistrat sub nr. -/31.10.2003 și invocat drept act de întrerupere cursului prescripției ( fila 22 dosar fond) și nici nu s-a verificat dacă respectivul angajament a fost onorat - total sau parțial.
În plus, față de actele depuse la dosar de către pârâtă, legalitatea deciziei contestate se impunea a se face și prin raportare la Decizia nr. -/26.10.2005 ( fila 17 verso, dosar fond), prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 4824 lei, în baza aceleiași declarații de asigurare, fiind necesar, totodată, a se verifica dacă acest debit a fost sau nu achitat ori dacă cel stabilit prin decizia din 01.11.2007 derivă sau nu din primul.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, sub aspectul modalității de determinare a debitului stabilit în sarcina reclamantei prin decizia contestată, și nici sub aspectul naturii acestuia - contribuție la asigurările sociale de stat sau accesorii ( majorări de întârziere, dobânzi, penalități), respectiv al intervalului de timp pentru care acesta este datorat.
În ceea ce privește solicitarea descrisă în cuprinsul petitului nr. 3 al acțiunii, Curtea apreciază că, prin raportare la natura litigiului, în ansamblul său, se impunea a se fi solicitat reclamantei lămuriri suplimentare, deoarece, făcând trimitere la eventualitatea menținerii în sarcina sa a obligației de plată a contribuției de asigurări sociale pentru perioada 01.06.2003.- 30.10.2003, este evident că a urmărit, implicit, recunoașterea acesteia ca și stagiu de cotizare, în sensul Legii nr. 19/2000, ca efect direct al achitării contribuțiilor de asigurări sociale. Pe de altă parte, verificarea temeiniciei unei atare solicitări este indisolubil legată de verificarea anterioară, conform celor expuse în precedente, a naturii debitului stabilit prin decizia contestată în cauză și, respectiv a perioadei pentru care acesta este pretins.
Având în vedere motivele arătate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul dedus judecății, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea examinării acțiunii prin raportare la toate criticile și cererile formulate, precum și la aspectele semnalate în cuprinsul considerentelor prezentei decizii, dându-se, totodată, eficiență, rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat.,-/A, județul M, împotriva sentinței civile nr. 901 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
4 exp./07.01.2009
Jud,fond. ;
Asist. jud.; -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
