Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6195/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.181/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4013 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46533/3/AS/2008,în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4013/14.03.22009 pronunțată în dosarul nr.46533/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/05.11.2008, privind recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii a Sectorului 3 B; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a perioadei 25.01.1988 - 01.09.1997, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinței nr.2654/24.09.2007 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/05.11.2008 emisă de Casa Locala de Pensii Sector 3 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă ce se cuvenea reclamantei, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005.
Din întâmpinarea depusă de pârâtă, a rezultat faptul că aceasta nu a luat în considerare perioada 25.01.1998 - 01.09.1997, ca fiind lucrată în grupa a Il-a de muncă, conform adeverinței nr.2654/24.09.2007, emisă de SA.
Tribunalul a apreciat că decizia contestată este nelegală și netemeinică.
Astfel, din adeverința nr.2654/24.09.2007, emisă de SA rezultă că intimata a lucrat în perioada 25.01.1998 - 01.09.1997 în grupa a Il-a de muncă în procent de 100%, în condiții de șantier, cu regim de 8-10 ore pe zi, conform HG nr.1223/1990, Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, poziția nr.212 din anexa II, Scrisoarea nr.96/1996 a precum și adresa G/1008/15.03.1997.
S-a statuat că potrivit dispozițiilor HG nr.1223/ 1990 și Ordinului nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a II-a de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
Acesta a procedat la încadrarea salariaților în grupe de muncă potrivit prevederilor art.15 din Ordinului nr.50/1990, conform HG nr.1223/1990, Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, poziția nr.212 din anexa II, Scrisoarea nr.96/1996 a precum și adresa nr.G/1008/15.03.1997.
În lipsa unor dispoziții legale care să confere Casei de Pensii dreptul de a cenzura adeverințele eliberate de foștii angajatori prin care se certifica încadrarea activității în grupe superioare de muncă, dreptul de a cenzura încadrarea în grupă superioară de muncă certificată de fostul angajator și a unor dovezi produse de intimată că ar fi inițiat o procedură de contestare a mențiunii inserate în adeverința eliberată obținând anularea acesteia Tribunalul a apreciat că la stabilirea stagiului de cotizare realizat trebuia să fie valorificată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă perioada 25.01.1988 - 01.09.1997, potrivit adeverinței nr.2654/24.09.2007 emisă de SC SA.
Față de cuprinsul adeverinței, care nu a fost anulată și pentru care societatea emitentă și-a asumat întreaga responsabilitate, prima instanță a constatat că este greșită respingerea cererii reclamantei de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a grupei a Il-a de muncă pentru perioada 25.01.1998-01.09.1997.
A accepta soluția contrară consideră tribunalul, înseamnă a încălca principiul contributivității. Plata contribuției de asigurări sociale impune ca la stabilirea drepturilor de pensie să se aibă în vedere grupa a Il-a de muncă pentru perioada indicată în adeverință, întrucât altfel sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale nu ar corespunde riscului asigurat
Tribunalul nu a primit nici susținerea intimatei în sensul că poziția nr.212 la care se face referire in adeverința nr.2654/24.09.2007 din Anexa 2 Ordinului nr.50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionarii, nici măcar nu exista, anexa 2 terminându-se la poziția 142, de unde reiese că această adeverință a fost eliberată fără respectarea condițiilor impuse de Anexa VI din OUG nr.4/2005, referitoare la temeiul legal în baza căruia s-a acordat grupa a Il-a de muncă. S-a constatat însă că la solicitarea instanței, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a comunicat acesteia Ordinul Comun al Ministerului Muncii și Sociale, Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția, nr.50/5.03.1990, completat cu avizele date ulterior și în forma aprobată la 31.08.1994 cu anexele 1 și 2, comunicat angajatorului cu scrisoarea nr.96/1996 și adresa nr. 43/G/l008/15.03.1997, Ordin care, cuprinde în anexa 2 poziția nr.212, pentru personalul operativ din stațiile de cale ferată, forestieră și de garaj, care concură la asigurarea circulației, astfel încât, adeverința în cauză respectă cerința de a indica temeiul legal în baza căreia a fost emisă.
Întrucât, în speță contestatoarea a desfășurat activități în grupa II-a de muncă o perioadă mai mare de 7 ani 10 luni și 15 zile, instanța de fond a apreciat că are dreptul ca la stabilirea pensiei să beneficieze de toate drepturile prevăzute de Legea nr.19/2000, pentru timpul de muncă încadrat în grupa a Il-a de muncă, respectiv reducerea vârstei de pensionare, procente de calcul al pensiei aferente grupei a II-a de muncă, calculul vechimii în muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, constatând că decizia contestată este nelegală, în baza art.87 raportat la art.155 lit.d din Legea nr.19/2000, a anulat-o, iar în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, ca efect al caracterului retroactiv al nulității care operează de la data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a perioadei 25.01.1988 - 01.09.1997 ca fiind lucrată în grupa a Il-a de muncă, potrivit adeverinței nr.2654/24.09.2007 emisă de SC SA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și că este lipsită de temei legal.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că în mod greșit a reținut prima instanță în considerente valorificarea adeverinței nr.2654/24.09.2007 în temeiul art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Raportat la pct.4-16 din Ordinul nr.50/1990, corect se pretinde că nu s-a avut în vedere la calculul pensiei perioada respectivă lucrată în grupa a II-a de muncă, deoarece, prin natura funcției, activitatea desfășurată de reclamantă nu se regăsește în prevederile legale privind acordarea grupelor de muncă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea în fundamentarea soluției pronunțate, a enunțat cele constatate și dovezile ce au determinat-o, sens în care evident nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă. Totodată, soluția admiterii acțiunii prin dispozitiv se justifică, considerentele aceleași sentințe.
Tribunalul a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept incidente în cauză.
Se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art.7 alin3 din OUG nr.4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare referitoare la drepturi cu caracter salarial, care conform Legii nr.19/2000, cu modificările ulterioare se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
În consecință, corect s-a apreciat că veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.2654/24.09.2007 emisă de SC SA trebuie valorificate la calculul punctajului mediu anual, pe considerentul că ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, plata contribuției de asigurări sociale impunând ca la stabilirea drepturilor de pensie să se aibă în vedere și activitatea prestată în grupa I de muncă indicată în adeverință.
Cum, conținutul adeverinței sus citate nu a fost contestat, nefiind anulată, aceasta produce efecte juridice, neputându-se primi astfel criticile recurentei în sensul că activitatea realizată de contestatoare nu s-ar încadra în cea din grupa I de muncă conform Ordinului nr.50/1990.
De altfel, angajatorul poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverinței întocmite, astfel că nefiind contestată este valabilă și produce efecte juridice așa cum s-a menționat.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind motivată în fapt și în drept și pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4013 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46533/3/AS/2008,în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./29.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
