Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 182/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier C
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în mun. B, Calea Națională nr.85, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1407 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța, nefiind cereri de formulat, a dat cuvântul la dezbateri:
Reclamantul intimat a solicitat instanței respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii B, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURT E A,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr.3047/40/13.07.2007, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, contestație împotriva deciziei nr. R -/06.07.2009 emisă de intimată, solicitând anularea acesteia și acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
În fapt, contestatorul a arătat că în mod greșit intimata nu i- recunoscut încadrarea activității desfășurate la FORMA SA B în perioada 06.05.1974 - 01.06.1984 în grupa I de muncă, deși a demonstrat acest fapt cu mențiunea din carnetul de muncă și cu adeverințele nr.3232/01.05.2001 și nr. 518/22.05.2009 eliberate de angajator.
Contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestației, dar față de motivarea în fapt a acesteia, prima instanță a constatat că este reprezentat de dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000.
În dovedire, acesta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: decizia contestată și adeverințele nr.3232/01.05.2001 și nr.518/22.05.2009 eliberate de FORMA SA B.
Intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare la contestație, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În apărare, intimata a susținut că cererea contestatorului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă în mod corect, întrucât la data cererii avea vârsta de 58 ani, față de vârsta standard de pensionare de 65 de ani prevăzută în anexa nr.9 a Legii nr.19/2000.
Întrucât potrivit adeverinței nr.3232/01.05.2001 eliberată de SC SA B, activitatea desfășurată de contestator în perioada 06.01.1975 -28.06.2000 este încadrată în grupa II de muncă, conform disp. art.42 alin.1 din Legea 19/2000, perioadei de 24 ani,6 luni și 22 zile lucrate în această grupă îi corespunde o reducere de 5 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare. Așadar, față de vârsta redusă de 59 ani și 6 luni,vârsta contestatorului la data cererii de 58 ani este mai mică, astfel încât nu îndeplinește condiția vârstei impusă de lege.
Referitor la vârsta standard de pensionare, intimata a susținut că aceasta este cea prevăzută de anexa nr.9 din Ordinul 340/2001 și parte integrantă din Legea 19/2000,așa cum a considerat și Curtea de Apel Suceava în decizia nr.195/17.02.2009, într-o speță similară.
În dovedire, intimata a depus decizia contestată și întreaga documentație avută în vedere la emiterea acesteia.
Prin sentința civilă nr.1407 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Botoșania admis contestația formulată de contestatorul I. împotriva deciziei nr. R 11766/6.07.2009 emisă de intimată, pe care a anulat-
A obligat intimata să acorde contestatorului, începând cu data de 19.06.2009, pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, ca urmare a luării în considerare:
- a unui stagiu de cotizare de 10 ani și 25 zile realizat în grupa I de muncă;
- a vârstei standard de pensionare de 63 ani și 7 luni;
- a stagiului complet de cotizare de 32 ani și 2 luni.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Botoșania reținut că prin decizia nr. R 11766/06.07.2009(f3) intimata a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a contestatorului deoarece nu erau îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr.19/2000 în sensul că " în conformitate cu art.48 alin.1 pct.2, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art.42".
Conform datelor personale ale contestatorului înscrise în decizie, acesta avea la data înscrierii la pensie, respectiv 19.06.2009, vârsta de 58 ani și realizase un stagiu de cotizare total de 46 de ani 1 luni 6 zile, din care:
- 1 an 8 luni 16 zile în grupa I de muncă,
- 24 ani 6 luni 22 zile în grupa a II de muncă;
- 11 ani 2 luni 24 zile în condiții normale;
- 1 an 4 luni 27 de zile stagiu asimilat;
- 5 luni 7 zile alte drepturi de asigurări sociale;
- 6 ani 9 luni stagiu aferent grupelor I și II de muncă.
Așadar, intimata nu a recunoscut contestatorului întreaga perioadă de 10 ani și 25 zile ca fiind lucrată în grupa I de muncă, deși acesta pretinde că intervalul lucrat la FORMA SA B cuprins între 06.05.1974 -01.06.1984 s-ar încadra în această grupă de muncă.
Față de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul constată că pretenția contestatorului este întemeiată, din considerentele ce urmează:
Pct.3 din Ordinul nr.50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalului în activitate, respectiv muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, etc. care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2;pct.6 prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, iar pct.15 că dovedirea perioadelor din activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pebaza înregistrării acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18 martie 1969 și până în prezent.
În același sens art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976 prevede " carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă. timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta".
Or, în cauză, conform mențiunilor de la filele 36 - 37 ("spațiu rezervat") din carnetul de muncă al contestatorului (44 dosar), mențiuni efectuate de FORMA SA B, acesta a beneficiat de încadrare în grupa I de muncă pentru perioada 06.05.1974 -01.06.1984 lucrată la această societate, adică 10 ani și 25 zile - timp de lucru 100% și de încadrare în grupa II de muncă pentru intervalul 02.07.1984-31.03.2001, adică 15 ani 11 luni și 1 zi - timp de lucru 100%.
Drept urmare, întrucât această mențiune nu a fost anulată, are deplină putere doveditoare pentru încadrarea activității desfășurate de contestator la FORMA Bîn perioada 06.05.1974-1.06.1984 în grupa I de muncă.
Este de observat că această mențiune este confirmată de adeverințele nr. 3232/01.05.2001 și nr.518/22.05.2009 eliberate de FORMA SA B (49,50) cu privire la situația personală a contestatorului,spre deosebire de adeverința colectivă invocată de intimată și care nu oferă certitudine cu privire la identitatea cu contestatorul a persoanei menționată în aceasta din urmă.
Reținând, așadar, că stagiul de cotizare realizat de contestator în grupa I de muncă este de 10 ani și 25 zile, tribunalul a observat că potrivit art.1671alin.1 din Legea nr.19/2000 " într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anteriore, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr.4".
De asemenea, că potrivit alin.4 al aceluiași articol, "vârstelestandard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr.4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie, prevăzute înanexa 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie".
În cauză, pentru luna iunie 2009 (când contestatorul a depus cererea), Anexa 3 - a Legii nr.19/2000 prevede vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 7 luni și stagiul complet de cotizare de 32 ani și 2 luni.
În ceea ce privește anexa utilizată pentru stabilirea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare,tribunalul apreciază că aceasta este Anexa 3 Legii nr.19/200 și nu Anexa 9 Ordinului nr.340/2001, cum susține intimata,întrucât acolo unde legiuitorul a dorit să se refere la condițiile de pensionare în raport cu data nașterii,a prevăzut expres aceasta în textul legii. Astfel,cu privire la pensia anticipată și anticipată parțială,art.167 alin.2 din Legea nr. 19/2000 prevede că vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare,sunt cele prevăzute în anexa nr. 3,la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii.
În plus,dispozițiile Anexei 9 la Ordinul nu pot fi aplicate cu prioritate față de prevederile Anexei 3 la Legea nr.19/2000,având în vedere forța juridică superioară a legii - Legea 19/2000 față de un act administrativ -Ordinul 340/2001.
În acest sens a fost exprimată și opinia Curții de Apel Suceava prin decizia nr.388/26.03.2009.
Întrucât contestatorul a realizat un stagiu total de cotizare de 48 ani 1 luni 6 zile (art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevăzând pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă, luarea în calcul a unui an și șase luni și pentru fiecare an lucrat în grupa II a unui an și trei luni), înseamnă că acesta a realizat, chiar a depășit stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa 3, deci poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare.
Cu privire la acest aspect se constată că, potrivit tabelului nr. 4 - art.1671alin.1 din Legea nr.19/2000, pentru 10 ani și 25 zile realizați în grupa I de muncă contestatorul beneficiază de o reducere a vârstei standard de 6 ani. Așadar, 63 ani 7 luni -6 ani = 57 ani 7 luni, ceea ce înseamnă că la data cererii, respectiv 19.06.2009, contestatorul care avea 58 ani depășise această vârstă.
Așadar, tribunalul a constatat că, la data formulării cererii nr. 6088, contestatorul îndeplinea condițiile de vârstă și de stagiu pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform art.1671din Legea nr.19/2000.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 87 raportat la art. 1671din Legea nr.19/2000, tribunalul a admis contestația, a anulat decizia nr. R 11766/6.07.2009 emisă de intimată și a obligat-o să acorde contestatorului,începând cu data de 19.06.2009, pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, ca urmare a luării în considerare a unei perioade de 10 ani și 25 zile lucrată la FORMA SA B ca fiind încadrată în grupa I de muncă.
Referitor la data acordării pensiei, tribunalul a avut în vedere art.83 alin.4 pct.a din Legea nr.19/2000,conform căruia în situația depunerii cererii de pensionare după împlinirea termenului de 30 zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, pensia pentru limită de vârstă se acordă și se plătește de la data depunerii cererii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia.
În motivarea recursului, intimata Casa Județeană de Pensii Baa rătat, în esență, că intimatul nu îndeplinește condiția vârstei de pensionare. Cum vârsta standard de pensionare este de 65 ani, iar vârsta la data solicitării era de 58 de ani, este evident faptul că această condiție nu este îndeplinită.
Referitor la perioada 06.01.1975 - 28.06.2000, evidențiată în adeverința nr. 3232/01.05.2001 prin care unitatea angajatoare, B certifica faptul că sus-numitul și-ar fi desfășurat activitatea în grupa II de muncă, recurenta a recunoscut-o și a luat-o în considerare la stabilirea drepturilor de asigurări sociale. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea 19/2000, perioadei de 24 ani, 6 luni și 22 de zile lucrate în grupa II de muncă îi corespunde o reducere de 5 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare. Cum vârsta standard de pensionare a intimatului este de 65 ani, iar la data depunerii cererii acesta avea 58 de ani, dacă s-ar reduce cu 5 ani și 6 luni vârsta standard de pensionare, este evident faptul că acea condiție a vârstei impusă de legiuitor nu este îndeplinită.
Recurenta a precizat că datele evidențiate în adeverința nr. 518/25.05.2009 nu sunt prezentate în conformitate cu dispozițiile Ordinului 590/2008, în sensul că nu este evidențiată nominalizarea încadrării în locurile de muncă pentru grupa I făcută de către adunarea generală a acționarilor.
Referitor la vârsta standard de pensionare, recurenta a arătat că aceasta a fost utilizată în mod corect prin raportarea la anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001 și parte integrantă din Legea 19/2000. De aceeași părere este și Curtea de Apel Suceava, care, în calitate de instanță de control, într-o speță similară, prin intermediul Deciziei nr. 195/17.02.2009 a admis recursul instituției sale, a modificat în totalitate sentința Tribunalului Botoșani și a respins acțiunea contestatorului ca nefondată. Pe cale de consecință, la împlinirea vârstei standard de pensionare, respectiv 65 ani, intimatul va beneficia de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile Legii 19/2000, Ordinului 590/2008, Ordinului 340/2001 și Ordinului 50/1990.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 167/1 al. 1 din Legea nr. 19/2000, " Într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.", iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că " Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute înanexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie".
În conformitate cu disp. art. 167 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, "Pentru perioada aprilie 2001 - noiembrie 2014, vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, în înțelesul art. 49 și 50, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în raport cu data nașterii."
Contestatorul intimat a depus cererea în luna iunie 2009, iar anexa 3 din Legea nr. 19/2000, referitoare la vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare prevede vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 7 luni și un stagiu de cotizare de 32 de ani și 2 luni.
Având în vedere faptul că art.14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 prevede pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă, luarea în calcul a unui an și șase luni și pentru fiecare an lucrat în grupa II a unui an și trei luni, rezultă că în speță, contestatorul intimat a realizat un stagiu total de cotizare de 48 ani 1 luni 6 zile, deci acesta a depășit stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa 3, astfel încât poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare.
Aceasta, întrucât potrivit tabelului nr. 4 - art.1671alin.1 din Legea nr.19/2000, pentru 10 ani și 25 zile realizați în grupa I de muncă, contestatorul intimat beneficiază de o reducere a vârstei standard de 6 ani. Prin urmare, 63 ani și 7 luni - 6 ani = 57 ani 7 luni, astfel încât că la data de 19.06.2009, când a depus cererea, contestatorul intimat care avea 58 ani, depășise această vârstă.
Întrucât la data formulării cererii nr. 6088, contestatorul intimat îndeplinea condițiile de vârstă și de stagiu pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform art.1671din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis contestația formulată de către acesta.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat, în sensul că datele evidențiate în adeverința nr. 518/25.05.2009 nu sunt prezentate în conformitate cu dispozițiile Ordinului 590/2008, întrucât nu este evidențiată nominalizarea încadrării în locurile de muncă pentru grupa I făcută de către adunarea generală a acționarilor, Curtea îl constată ca fiind neîntemeiat, întrucât în conformitate cu legislația de reglementare a pensiilor din sistemul public, angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, și celălalt motiv de recurs invocat, în sensul că vârsta standard de pensionare a fost utilizată în mod corect prin raportarea la anexa nr. 9 din Ordinul 340/2001, apare ca fiind neîntemeiat, întrucât dispozițiile Anexei 9 la Ordinul nu pot fi aplicate cu prioritate față de prevederile Anexei 3 la Legea nr.19/2000, având în vedere forța juridică superioară a legii - Legea 19/2000 față de un act administrativ -Ordinul 340/2001.
Astfel, potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.", iar potrivit disp. art. 79 alin. 1 din aceeași lege, "La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior."
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în mun. B, Calea Națională nr.85, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1407 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Tehnored.
Ex.2
24.03.2010
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Dana, Sas
